EXCLUSIVITATI

Lenny Kravitz pe Stadionul Cotroceni (26.07.2008)

iulie 26, 2015

237

Articol de Iulia Radu
Acum o ora s-a incheiat concertul sustinut de Lenny Kravitz pe Stadionul Cotroceni. Nu credeam ca voi pleca de acolo atat de entuziasmata. Dar sa o luam cu inceputul…
Inca de dimineata am intrat in atmosfera pieselor lui Kravitz, ascultand cam tot ce se gaseste pe youtube. Unele piese mi-au placut, altele nu, am avut si „norocul” sa intru exact la o piesa unde majoritatea comentariilor erau nefavorabile. Eram un pic sceptica in ceea ce priveste aceasta seara, si cand am mai auzit si tunetele amenintatoare… imi cam pierise cheful. Am plecat spre stadion (inca mai ploua si era frig) incercand sa-mi imaginez concertul. Aveam bilet la peluza si drumul pana acolo a fost o adevarata peripetie. Cu greu am gasit intrarea, apoi poarta de acces catre peluza. Cand am ajuns acolo… dezamagire mare de tot! Oriunde ai fi stat nu vedeai scena: daca aveai loc pe centru nu vedeai din cauza cortului de sunet, daca aveai loc pe lateral nu vedeai din cauza faptului ca exista o plasa de protectie (stiti voi, acele plase care sunt in spatele portilor pentru a impiedica patrunderea balonului in tribuna). Am strambat din nas si am plecat de acolo, am zis sa luam un suc. Eram impreuna cu o fosta colega de la VIP, care avea loc tot la peluza cu pricina. Asa ca, mai intai am mers la casele de schimb pentru a cumpara jetoane (2,5 lei – mai ieftin si decat la B’ESTFEST si decat la Whitesnake & Def Leppard). Preturile erau accesibile: sucul/ berea costau 2 jetoane, apa plata – 1 jeton. Cafeaua – 1,5 jetoane; inghetata – 2 jetoane. Existau standuri Sony Ericsson unde oamenii puteau incerca telefoane mobile, sau puteau lua fluturasi de reducere (daca mergeai cu ei in magazine aveai reducere la pretul telefoanelor pe care doreai sa le achizitionezi). Existau si standuri unde se vindeau tricouri cu Lenny Kravitz (70 de lei) si CD-uri (45 de lei).
Am primit guma de mestecat cat pentru 2 saptamani, dar si niste ventilatoare (2 mai exact) care functioneaza cu baterii, foarte dragute. Apoi am incercat sa intram pe gazon. Nu s-a putut, nu ne-au dat voie. Tot invartindu-ne pe acolo si incercand sa gasim o solutie de a scapa de Peluza, cativa gardieni ne-au abordat, intrebandu-ne daca le putem face rost si lor de niste ventilatoare, pentru că voluntarii nu aveau voie să dea și jandarmilor obiecte promoționale. Le-am promis ca le facem rost, dar i-am rugat sa ne ajute sa intram pe gazon. Au spus ca incearca. Am mers la fetele care imparteau ventilatoare, am mai luat 2 si le-am dat. Ne-am imprietenit cu ei si ne-au promis ca ne ajuta sa intram pe gazon. Pana una alta am mers la intrare sa vedem cine mai vine. Uite asa, ne-am intalnit cu un baiat care a lucrat o perioada la VIP si care acum era angajatul organizatorilor. L-am rugat sa ne spuna daca vede persoane publice, si fostul nostru coleg s-a oferit sa ne duca in Tribuna 1, exact acolo unde stateau VIP-urile, doar sa ne uitam si apoi sa ne ducem la locul nostru. I-am multumit si… atat ne-a fost. Din Tribuna 1 am sarit pe gazon. Evrika! Reusisem! Era ora 19.45 si pe scena a urcat trupa The MooOD. Recitalul lor a tinut 30 de minute, din pacate a trecut aproape neobservat, publicul fiind ocupat cu povestitul despre examenele trecute, sau viitoare, despre pataniile din cluburi, sau cine mai stie ce.
Am profitat de ocazie si am luat cateva vorbe inainte de concert.
Madalina (Bucuresti, 25 de ani): Sunt fan declarat! Am poza lui Lenny la avatar pe messenger de o saptamana. Abia asteptam concertul si acum nu-mi vine sa cred ca mai e un pic si incepe!
Tania (Bucuresti, 32 de ani): Mi-am luat concediu special in aceasta perioada ca sa pot prinde si Metallica si Lenny Kravitz si Iron Maiden. Am acasa piese cu LennyKravitz, mi-am cumparat si de aici un album. Sper sa cante si Are you gonna go my way.
George (Bucuresti, 29 de ani): Ma regasesc in muzica lui Lenny Kravitz si nu puteam lipsi din aceasta seara. Sper sa cante Dig in, I belong to you, It ain’ t over till it’ s over.
Alina (Bucuresti, 22 de ani): Nu pot sa spun ca sunt fan Lenny Kravitz. Imi plac cateva melodii (Stilness of Heart, Always On The Run, Let Love Rule). Am venit cu prietenii si sunt sigura ca ne vom distra pe cinste.
La ora 21.15 scena s-a cufundat in intuneric si si-au facut aparitia rand pe rand instrumentistii. Cand Lenny Kravitz a pasit pe scena publicul a izbucnit intocmai unui vulcan. Dupa primele doua piese, spectatorii erau in delir. Mai rar vezi o astfel de reactie sincera si calduroasa din partea oamenilor. Au batut din palme si au fost cu mainile pe sus pe durata pieselor de inceput. Emotionat, Lenny s-a adresat publicului pentru prima data: Multumesc foarte mult! Multumesc ca ati venit! Ne aflam pentru prima data aici si vrem sa va multumim pentru frumoasa intampinare. Este pentru prima data cand aducem Love Revolution la voi, aici, la Budapesta, in Ungaria. Aproape instantaneu publicul a inceput sa fluiere, sa huiduie si sa-l trimita la origini. Absolut inocent, Lenny continua cu multumirile, dar cand a realizat ca publicul a devenit otil si ca-l sanctioneaza, s-a oprit din multumiri si socat ne-a intrebat: Dar, ce este? Ce s-a intamplat? Am spus ceva gresit? Cei care se aflau in primele randuri, au strigat la el amintindu-i printre dinti unde se afla. Jenat, dandu-si seama de gafa, solistul a spus: Imi pare rau! Imi cer scuze! Stiu unde sunt! In ROMANIAAAA! Va iubesc! Imi cer scuze, sunt mereu pe drum, dorm in masina… Si la Budapesta merg tot pentru prima data. Dar stiu unde sunt: in Romania! Apoi, uitandu-se spre fata din public care i-a reamintit unde este, ne-a spus tuturor: Ea se uita la mine si parca ma intreba din priviri: Hei, ce-i cu tine? Nu stii unde esti? A fost atat de natural in dialogul cu publicul incat imediat a fost data uitarii faza jenanta.

Spectacolul a continuat si publicul a primit cu entuziasm fiecare piesa. Vreau sa va spun ca au cantat alaturi de el toate piesele, pana si pe cele de pe noul album. Piese precum Always On The Run, Dig In, It Ain’ t Over Till It’s Over, Stillness Of Heart, I’ll be waiting, American Woman, I Belong To You, Love Revolution, au facut deliciul publicului. Din cand in cand, Lenny ne intreba cum ne simtim, si la un moment dat a observat ca unii dintre spectatori sunt mult prea departe de scena (cei din Tribune). N-a stat mult pe ganduri si spre finalul concertului a coborat de pe scena si a dat mana cu cei aflati in primul rand. Nu s-a multumit cu atat si s-a urcat pe gard, ajutat de jandarmi si gardieni care il tineau de picioare. Adrenalina crescuse deja mult prea mult, asa ca omul nostru a alergat catre Tribuna 2. Era urmarit de un spot de lumina. Oamenilor nu le venea sa creada ca artistul face acest gest, asa ca s-au grabit sa profite de el si s-au strans in jurul lui ca un ciorchine. La un moment dat, nu mai stiai care este Lenny Kravitz. Vedeai doar o mare de oameni deplasandu-se catre partea de sus a tribunei. In Tribuna 2 exista si lojele oficiale, dar si scara de fier, micuta, pe care daca urci ajungi pe acoperisul lojelor. Asta a facut Lenny. Acolo a ajuns si de acolo a salutat publicul pe acordurile indracite propuse de colegii lui. O fana infocata a profitat de moment si a sarit in bratele lui, smulgandu-i un pupic. Omul s-a dezechilibrat si a cazut pe spate, cu tot cu fata. Garzile i-au ajutat pe amandoi sa se ridice. Drumul de intoarcere pe scena a fost la fel: oamenii l-au inconjurat vrand sa dea mana cu el, sau doar sa-l atinga.
Despre instrumentistii lui nu am decat cuvinte de lauda. Alaturi de el pe scena mai erau: un chitarist (cu coafura si alura a la Slash) exceptional, a avut cateva momente solo extraordinare, o adevarata incantare sa-l asculti! Au mai fost doi saxofonisti – au avut momentele lor de improvizatie; un trompetist (nici el nu a fost uitat, ne-a incantat cu un moment de virtuozitate); un baterist – ramas singur pe scena pentru cateva minute a dus publicul la extaz; un basist – primul care a sustinut un solo – foarte apreciat, de altfel; si un clapar (care desi nu a avut un moment special, prin care sa se prezinte din punct de vedere muzical, si-a facut simtita prezenta la aproape toate piesele). Lenny Kravitz a cantat si la chitara si la pian. Legatura dintre artisti si public a fost atat de bine conturata incat la un moment dat cineva a cerut o piesa din public, iar artistul, fara sa ezite nicio clipa, l-a rugat pe chitarist sa-si ia chitara acustica. Show-ul a tinut doua ore si 10 minute! Vreau sa va spun ca in tot acest timp nu a cantat foarte multe piese, si asta pentru ca au fost multe momente de improvizatie. Nemaipomenita mi s-a parut reactia publicului care a comunicat si cu instrumentistii extraordinar: a fost un veritabil dialog intre public si instrumente.
Un alt lucru care mi s-a parut senzational: doua ecrane gigant incadrau scena de-o parte si de alta. Este pentru prima data cand vad ca pe acele ecrane se prezinta imagini tinand cont de ritmul impus de piesele interpretate. De exemplu, era impartit ecranul in doua si vedeam si solistul si chitaristul (cand intr-un anumit moment al piesei trebuiau evidentiati amandoi deodata); la piesele ritmate imaginile se succedau cu repeziciune, culorile pe eran se schimbau in functie de starea impusa de piesa: cand verde mult, cand rosu, cand imagini alb-negru. S-a simtit ca a fost un show gandit in cel mai mic detaliu!
La iesire, am mai adunat cateva opinii:
Mircea (23 de ani, Bucuresti): A fost impresionant! Sunt transpirat de cat am putut sa sar si sa cant. M-a suparat un pic faza cu Ungaria, dar cred ca si el s-a simtit prost. L-am iertat!
Catalina (26 de ani, Bucuresti): Am vazut ca are in trupa si doi albi, deci nu face discriminari de acest gen. Asa auzisem, dar acum m-am convins ca nu este cazul. Probabil cei doi sunt unguri si de aceea a incurcat tarile. Nu m-am suparat pe el. Mi-a placut mult de tot recitalul, sper sa mai vina!
Gabriel (35 de ani, Bucuresti): Am urmarit trupa Pink Floyd in versiune americana. Nu pot decat sa spuna: SUPERB!
Ioana (29 de ani, Bucuresti): A fost cel mai bun sunet care a existat la un show din Romania! Concertul a facut toti banii! E un artist desavarsit!
Pe drum am auzit doar comentarii entuziaste. Majoritatea isi sunau rudele sa le povesteasca cum a fost. „Ai vazut cum dansa si canta? Si nu se simtea oboseala in glasul lui!”, „Cine n-a venit a pierdut! Ce alt artist o mai ia de nebun prin tribune?”, „Ai vazut ma, ce chitarist bun au? Si el… cata energie are in el… A dansat non-stop!”.
Am uitat sa va spun la inceput ca se mai gaseau bilete la intrarea in stadion: pe Gazon B costau 95 de lei, iar in Tribuna 2 – 200 de lei. Dupa estimarile mele, au asistat la concert in jur de 10 – 11.000 de spectatori. Dintre vedete am vazut pe Adi Manolovici, Minel Stoica (impreuna cu fiul sau), Dani (Antena 1), Gabriel Cotabita, Catalin Catoiu si Jojo, Amalia si Ilie Nastase, Ionut Contras, trupa Replika, trupa Verso si Loredana de la Trident.
Acum va las, ma duc la somn!