Morrissey, în concert la Sala Palatului (14.10.2015)

0
533
Morrissey, în concert la Sala Palatului (14.10.2015)
Foto de Iulia Radu

Articol de Iulia Radu
Până la urmă, mi-a plăcut la Morrissey! Deși niciodată n-am mai plecat de la un concert atât de… contrariată, bulversată, șocată, confuză. Am avut nevoie de timp ca să analizez și să îmi dau seama dacă mi-a plăcut sau nu… La început intrasem în panică. Nu-mi plăcea ce văd, nu mă dădea pe spate nici muzica, așa că mă gândeam deja cu groază că nu voi putea scrie mai nimic despre acest eveniment. Apoi, ceva s-a întâmplat. Versurile lui Morrissey, modul în care rostea cuvintele, imaginile de pe ecrane, mi-au pus în mișcare neuronii care funcționau la turație maximă, mai ceva ca motorul Titanicului încercând să evite icebergul. Ceea ce a oferit Morrissey miercuri seară la Sala Palatului, a fost mai mult decât un simplu concert. De fapt, nu a avut nicio legătură cu ideea de entertainment. A fost VIAȚĂ. Mai exact, partea aceea a vieții pe care adesea o ignorăm pentru că nu ne place. Vrei-nu-vrei după o astfel de întâlnire pleci acasă punându-ți multe întrebări. Poți să nu fii de acord cu mesajul transmis de Morrissey, dar nu poți rămâne indiferent. Până la urmă nu se rezumă totul la a fi sau nu vegetarian, ci la a nu accepta violența sub nicio formă (fie că este exercitată asupra oamenilor sau asupra animalelor)! Momentul cel mai greu al drumului spre casă este acela când realizezi cât de egoist ești de fapt (fie că îți place sau nu acest gând, el îți dă târcoale o vreme).

Dar… să începem cu începutul. Nu am fost niciodată un fan al lui Morrissey. Îl știam, am și tradus câteva interviuri de-ale lui în urmă cu vreo 3-4 ani, dar nu cred că ascultasem mai mult de două piese. M-am apropiat oarecum recent de muzica lui, în urmă cu vreo 2 luni, când ne-am implicat mai mult în promovarea concertului de la București (am fost parteneri media ai acestui eveniment). Am început să citesc și să traduc mai multe articole despre el, Andrei Partoș a difuzat aproape în fiecare ediție a emisiunii „Psihologul muzical”, piese de-ale lui și uite așa, încet-încet ne-am „împrietenit”. Între noi fie vorba, i-am admirat întotdeauna pe oamenii care s-au luptat din răsputeri pentru ideile în care cred! Tocmai de aceea, Morrissey mi-a devenit simpatic, chiar dacă nu sunt întotdeauna de acord cu afirmațiile lui. Dar nimic din ceea ce citisem / ascultasem nu m-a pregătit pentru ceea ce am văzut la Sala Palatului.

Eram curioasă să văd ce fel de public voi întâlni la concert. De ce să n-o spunem pe aia dreaptă?! Morrissey nu este un artist foarte cunoscut la noi. Eu nu-mi amintesc ca în cei 9 ani de când lucrez cu Andrei, să fi cerut ascultătorii piesele lui. Nu am întâlnit persoane care să vorbească despre el (nici laudativ, nici critic). Artiștii români care au venit în emisiune nu l-au pus niciodată pe lista preferințelor lor muzicale. Dar spre surprinderea și bucuria mea, am aflat de la organizatori că vânzarea de bilete mergea (când a fost anunțat concertul, primul meu gând a fost că se va anula). Deci… curiozitatea mea era justificată.

Morrissey live in Bucharest Romania 2015 (600 x 450)
Am ajuns la Sala Palatului pe la 19.30. În hol am văzut un stand de merchandise (tricourile costau 100 lei). Înăuntru, semi-întuneric (doar câteva neoane erau aprinse), atmosferă intimă, cortina trasă în spatele sălii, lume puțină. Din când în când mai intra în sală câte un grup de 3-4 oameni. În ritmul acesta m-am gândit că sunt șanse să egalăm numărul de spectatori care au fost la Elvis Costello (vreo 500). S-a dovedit totuși că m-am înșelat. La ora 20.00 erau în sală aproximativ 1.700 de spectatori. Concertul era anunțat la ora 20.00, dar am aflat de la Andreea Andreescu (Events) că în deschidere va fi un „film de 30 de minute”. Un film?! Hmmm… m-am gândit că o fi vorba de ceva despre cariera lui. La ora anunțată a început „filmul”, mai exact era vorba despre videoclipuri cu diverse trupe și fragmente din câteva interviuri. Cum nu a existat nicio explicație, am dedus că este vorba despre personalități muzical-culturale care l-au influențat pe Morrissey (citisem într-un interviu despre admirația lui pentru New York Dolls). Mă așteptam să-l văd pe ecran și pe Marc Bolan, dar apoi am căutat pe Internet și am văzut că „filmul” este schimbat periodic. Înțeleg că omul nu și-a propus să ne facă educație muzicală, dar oricum, putea să scrie pe fiecare video ce trupă / artist vedem. Mie mi s-a părut interesantă ideea și sper că i-am identificat pe toți, așa că aveți lista mai jos:
Ramones – Loudmouth
The Apex Theory – Apossibly
Old School Flamenco
Ike & Tina Turner – Nutbush City Limits
Dame Edith Sitwell (interviu din 1959)
Anne Sexton a recitat „Wanting To Die”
Charles Aznavour – „Emmenez Moi”
Bob & Marcia – „Young, Gifted & Black”
New York Dolls – „Looking For A Kiss”
Lypsinka Has A Glamour Fit
Leo Sayer – „The Show Must Go On”
James Baldwin, fragment dintr-un interviu în care vorbește despre nonviolență vs violență, dar și despre experiențele afro-americanilor în America

Morrissey Romania fans 2015 (600 x 450)În timpul difuzării clipurilor, lumina nu s-a stins în sală. Oamenii nu au fost prea interesați de imaginile prezentate. Cei mai mulți dădeau check-in pe Facebook. Mai bine interzicea și telefoanele mobile în timpul concertului, nu doar preparatele din carne. Media de vârstă a spectatorilor era de 35 – 40 de ani. M-a surprins gardul de protecție amplasat în fața scenei. Asta nu am mai văzut până acum la Sala Palatului. Recunosc, nu am înțeles această măsură de protecție, mai ales că am văzut fotografii de la alte concerte susținute de el în 2015 (de exemplu la Sydney) unde spectatorii erau „lipiți”  de scenă (acolo nu era nici măcar un om de la security). În fine, o fi crezut că fierbe sângele latin în români, sunt pătimași și sar pe el. Poate că știa el ceva, mai ales că un spectator a încercat să „spargă zidul” de protecție și să urce pe scenă. Dar nu treci așa ușor de BGS. Temerarul a fost „azvârlit” înapoi în mulțime. Totuși, încercarea lui nu a fost zadarnică. Morrissey a venit și a dat mâna cu persoana respectivă.

Artiștii și-au făcut apariția pe scenă la ora 20.35. Publicul s-a ridicat în picioare (și așa a rămas până la final) întâmpinându-l cu multă căldură. Pe parcurs, entuziasmul s-a mai stins deși au fost oameni care au dansat și au cântat pe toată durata concertului. M-a amuzat că o fată, după ce l-a auzit pe Morrissey strănutând de câteva ori, a scos din geantă o pastilă de Aspirin C, s-a uitat la prietenii ei și i-a întrebat: „Să mă duc să i-o duc, sau nu?”.

După cum v-am spus, prima impresie nu a fost tocmai favorabilă lui. Nu mi-a plăcut, nu am înțeles, muzica nu se „lega” de nicio culoare de mine, vocea lui nu mă atrăgea, parcă nici textele nu le înțelegeam, mișcarea lui scenică părea ciudată (se juca mult cu cablul microfonului, se mișca oarecum haotic, smucit… în fine). După vreo trei piese, muzica a trecut cumva într-un plan secund, iar vizualul, textele și modul în care Morrissey rostea cuvintele m-au acaparat total. Cu fiecare piesă prezentată, parcă îmi lua cineva un bolovan de pe cap. Este primul show pe care-l văd în care toate căile de comunicare (interpretare, versuri, video, imagini, lumini, mișcare scenică, muzică) sunt folosite eficient pentru a transmite mesajul dorit de artist. În timpul concertului mi-am amintit de o declarație a lui Alice Cooper: „În anii 60-70 era ușor să șochezi, astăzi nu mai ai cum să faci asta”. Ba, uite că ai! Morrissey a înțeles că astăzi nu mai ține să fii subtil. Dacă ai ceva de spus, o faci direct! „Livrezi” mesajul către public cu brutalitate. Se știe că artistul luptă pentru drepturile animalelor și ale oamenilor. Așa că a profitat și ne-a arătat și partea urâtă a realității în care trăim. Am văzut imagini necenzurate din abatoare (nu ai cum să uiți privirea animalelor sacrificate), forțe de ordine care agresau bărbați, femei, persoane aflate în scaun cu rotile, polițiști care împușcau fără milă oameni sau animale. Nu au rămas netaxate nici luptele cu tauri din Spania și nici familia regală a Marii Britanii – pe ecran a apărut fotografia cu Prințul William și Kate cu textul United King-Dumb  dar și Regina Marii Britanii care ne arăta degetele mijlocii (unii spectatori se așteptau să-l vadă pe ecrane pe Ponta sau pe Băsescu, dar Morrissey este totuși un britanic „ancorat” în realitatea societății în care trăiește, nu venise să „discute” politica din altă țară). Videoclipurile au fost cu adevărat șocante, iar mesajul lor a fost amplificat de muzică și de vorbele care semănau, la un moment dat, cu niște lovituri de tun. Mulți (poate prea mulți!) spectatori și-au pironit privirea în podea sau au deschis Facebook-ul, evitând să se uite. Dar, probabil, au făcut-o din obișnuință. Până la urmă, asta facem de obicei, ne-am obișnuit să întoarcem privirea atunci când nu ne convine / place ceea ce vedem.

Morrissey autograf live Romania 2015 (600 x 450)Nu au existat „timpi morți” în acest show! Morrissey nu a scăpat publicul din mână nicio secundă. Cu o astfel de charismă te naști, nu o poți dobândi. Am văzut un artist complet „eliberat”, care-și asumă toate vorbele, gesturile, fantasmele. M-am dus la concertul unui artist mai puțin cunoscut mie, dar am plecat de acolo cu bucuria că am cunoscut liderul unei generații. Încă de la început a salutat publicul într-un mod inedit: „Salut! Bucharest, be my guest!” (o rimă care a prins la public, deşi am văzut că unii colegi de presă au tradus „Bucharest”). A dat mâna cu cei aflați în primele rânduri, a primit cadouri de la fani, a semnat autografe (unul dintre ele chiar pe romanul de ficțiune pe care l-a lansat recent, „List Of The Lost”). Ne-a mărturisit că în ziua concertului a hrănit porumbeii în centrul Bucureștiului: „Azi am hrănit porumbeii în centrul orașului. Nu a fost foarte emoționant”. Înainte de a cânta piesa „Meat Is Murder”, ne-a spus: „Cea mai mare amenințare pentru omenire nu este ISIS, nu este Coreea de Nord, ci industria cărnii. Fie că mâncați sau nu carne, această industrie vă va ucide”, iar piesa s-a încheiat cu mesajul scris în limba română pe ecranul din spate: „Tu ce scuză ai? Carnea e crimă”. În timpul piesei „Kiss Me A Lot”, pe ecranul din spate a apărut scris textul: „Sărută-mă îndelung”. Înainte de a cânta piesa „The World is Full of Crashing Bores”, Morrissey a declarat că acesta este răspunsul lui la faptul că „lumea e condusă de zombi”.

Morrissey si trupa Romania 2015 (600 x 450)Au fost alături de Morrissey pe scenă: Jesse Tobias (chitarist din Austin, Texas, cu care lucrează din 2005), Boz Boorer (baterist din Chicago, cu care lucrează din 1991), Mando Lopez (basist din Los Angeles, care s-a alăturat trupei în 2014), Matt Walker (baterist din Wilmette, Illinois, cu care lucrează din 2007) și Gustavo Manzur (keyboards, chitară acustică, acordeon, a și cântat o piesă în limba spaniolă, și el este originar din Austin Texas, alăturându-se trupei în 2014). Și-a prezentat colegii cu mare bucurie, spunându-ne și de unde sunt originari. Când au urcat pe scenă, au format două grupuri de trei oameni și s-au înclinat unii în fața altora, așa cum fac practicanții de arte marțiale (nu degeaba, era fotografia lui Bruce Lee pe toba mare). Iar la finalul concertului, Matt a lovit bateria cu putere dezmembrând câteva bucăți din ea. Morrissey și-a auncat cămașa în public, spre bucuria celor care au prins-o și au „împărțit-o” frățește.
La final, spre amuzamentul tuturor, Morrissey a zis: „La revedere!”, în limba română. Cineva din primul rând i-a strigat că nu vrea să-și ia rămas bun, iar Morrissey a replicat: „Nu?! „La revedere!” înseamnă în limba română „Goodbye”. Publicul i-a chemat cu insistență la bis. Au revenit pe scenă și ne-au mai oferit o „porție” de muzică, The Queen Is Dead a fost ultima pisă din concert. Apoi, s-a aprins imediat lumina în sală, semn că s-a terminat pe bune!

M-a surprins faptul că n-am văzut niciun artist în sală, dar acesta este deja un lucru cu care încep să mă obișnuiesc! De asemenea, mă așteptam ca Sala Palatului să fie neîncăpătoare pentru miile de iubitori de animale. Morrissey și-a dedicat cariera pentru crezul lui, a luptat de la bun început pentru drepturile animalelor. Dar, iată că s-a dovedit încă o dată că iubirea față de animale și de semeni e doar o modă în România. Dacă e rost de o plimbare pe bulevardele Capitalei (la o mișcare de „protest”), se strâng oamenii ca ciupercile după ploaie, doar pentru că e cool să fi văzut la astfel de „adunări”. Dar când e ceva serios, cu substanță, când au ocazia să vadă un artist care susține necondiționat această cauză, atunci românul iubitor de animale preferă să dea o fugă la McDonalds de unde postează câte un mesaj lacrimogen pe Facebook rugându-i pe alții să salveze animalele. Bravo vouă!
M-aș bucura ca Morrissey să revină în România. Eu aș mai merge la un concert de-al lui!

După concert m-am întâlnit cu un bun prieten, Valentin Moraru pe care l-am rugat să scrie câteva impresii despre acest eveniment. A răspuns cu promptitudine solicitării mele, aşa că puteţi citi mai jos relatarea.
Militantul Moz, la Sala Palatului

Morrissey live Bucuresti Romania 2015 (600 x 450)Am mers la concertul Morrissey invitat de câțiva buni prieteni. M-am dus la eveniment fără niciun fel de așteptări, deschis pentru o experiență nouă. Familiarizat numai parțial cu muzica lui, mi-am făcut temele în ziua evenimentului și am căutat pe YouTube câteva videoclipuri. Am văzut câteva imagini din concerte (destul de recente) de prin Los Angeles și Paris. Am recunoscut cu plăcere hiturile care l-au consacrat, mai ales din postura de solist vocal al trupei The Smiths. Așa că m-am dus la Sala Palatului având în minte refrenul „everyday is like Sunday, everyday is silent and grey”… Un refren cât se poate de potrivit cu vremea de afară și cu Sala Palatului, un loc ce mie îmi aduce aminte de fiecare dată de …pionierat și de perioada comunistă, indiferent de artiștii care vin să ne (în)cânte în prezent. Producția Morrissey s-a încadrat însă corespunzător pe scena Sălii Palatului. Tehnic și bineînțeles, artistic.
Oarecum inedit, în deschiderea fiecărui concert din actualul turneu al artistului pe un ecran improvizat dintr-o pânză de mari dimensiuni, se proiectează un filmpentru ca publicul să nu se plictisească până se umple sala și începe spectacolul propriu-zis. Din acest film l-am recunoscut un Charles Aznavour tânăr.La 20.30, luminile s-au stins, iar Morrissey și-a luat în primire locul în mijlocul sceneiși a salutat publicul în limba română, elegant. A început cu „Suedehead”, o piesă de rezistență din repertoriul său.  S-a acomodat rapid la atmosfera Sălii Palatului, una – trebuie spus – inexplicabil de rece. Cei circa 1.500 de spectatori, după „numărătoarea” mea, l-au primit cu suficient entuziasm pe artistul poreclit „Moz”, dar au avut nevoie de ceva timp ca să se dezmorțească, să aplaude și să cânte alături de el. Întrucât se pare că are și un fanclub în țara noastră, Moz s-a bucurat de câteva zeci de fani plasați în fața scenei, răsplătindu-i cu generozitate dând mâna cu mulți dintre ei. A semnat chiar și un autograf, a primit un steag românesc pe care l-a fluturat și s-a făcut plăcut cu ușurință chiar și de către …să le spunem neinițiați. Așa ca mine.
Concertul a curs natural, alternând piese cunoscute, din bogatul repertoriu al lui Morrissey, aflat la București pentru a-și promova cel mai recent album, „World Peace Is None of Your Business”. De pe acest material a cântatmai multe piese. Mi-au plăcut în special „Istanbul” și„Kiss Me A Lot” (care s-a bucurat de o traducere drăguță pe ecranul din spatele scenei: „sărută-mă îndelung”).
Morrissey a șocat publicul bucureștean în mai multe rânduri, confirmând binecunoscutele sale opinii despre lume, viață, societate și politică. Pentru a-și înfățișa ideile, a folosit arma sa numărul unu, muzica, dar și proiecțiile video din cadrul spectacolului. Mai întâi a fost una care înfățișa polițiști și jandarmi din mai multe state, molestând oameni de rând. Violență, violență și iarăși violență. Capete sparte, gaze paralizante, bâte și șuturi, tot felul de abuzuri ale polițiștilor de pretutindeni.Apoi în calitate de vegetarian convins și arhicunoscut militant pentru drepturile animalelor, Morrissey a folosit pentru proiecția uneia din piesele din concert, o serie de imagini absolut oribile. Este vorba despre filmări realizate în abatoare, acolo unde animalele sunt sacrificate pentru a ne hrăni pe noi, omnivorii. M-am uitat în jurul meu și am observat din ce în ce mai mulți oameni care se uitau în jos sau în orice altă direcție numai spre scenă nu. De o cruzime aproape ireală, dar cât se poate de veritabile, imaginile au fost prea puternice pentru majoritatea celor din sală. „Meat Is Murder”, cânta Morrissey, iar publicul tăcea, simțindu-se parcă vinovat. Dacă la oameni bătuți s-au uitat cât de cât, la ucideri de animale, cei mai mulți au cedat în fața tăierilor în carne vie reproduse pe ecran. Eu unul, iubitor de animale, nu am rezistat prea mult imaginilor cu vaci decapitate, porci înjunghiați, pești zdrobiți, pui cu ciocul tăiat și oi care se zbat în băi de sânge. M-am uitat în altă parte, recunosc. Și pot spune că nu prea am gustat combinația artist-militant și nu știu câți din cei prezenți au făcut-o cu mare plăcere. Ce-i drept, artistului nu i se poate imputa că nu arată o realitate, ci doar că modul în care o face este (poate) nițel exagerat. Oricum mesajul său este cât se poate de puternic. Te lovește.
Morrissey live public Romania 2015 (600 x 450)
La fel și muzica, dar mult mai eficient, cred și cu siguranță într-un mod plăcut. A fost cu adevărat ex-ce-len-tă!Interpretarea –extraordinară! Morrissey este în formă, iar la 56 de ani, chiar dacă nu se mai tăvălește pe scenă ca în tinerețe, este un artist care domină scena și captează atenția tuturor prin mișcare și modul în care simte ce cântă. A fost acompaniat de o echipă de muzicieni de primă mână. Americani și europeni, o echipă mixtă. Pe mine m-a impresionat cel mai mult tehnica de excepție a basistului, hispanic după nume și despre care Morrissey a spus că este originar din estul orașului Los Angeles. Ceilalți chitariști, de loc din Austin, Texas, l-au acompaniat și ei perfect pe solist, iar toboșarul și-a făcut bine treaba. A avut și a bătut un gong enorm plasat în spatele său, iar la finalul concertului, a dărâmat întreg setul de tobe, ca în zilele bune ale punk-ului. Per ansamblu, spectacolul a fost un succes. Sunt convins că nu a fost însă și un succes „de casă” (din păcate pentru organizatori). Am dansat, cântat și aplaudat bucuros după fiecare melodie, până la final, iar acum încă mai fredonez „Everyday is like Sunday”.

E bine să aveți și o opinie avizată, a unui om care a urmărit cariera lui Morrissey încă de la început, așa că pe link puteți citi o cronică semnată de Ioan Big și publicată pe site-ul artascenei.ro:
http://www.artasunetelor.ro/Recenzii_concerte.html

Setlist:
Suedehead
Alma Matters
Kiss me a lot
You have Killed Me
Speedway
Ganglord
Staircase At The University
World Peace Is None Of Your Business
How Soon Is Now?
I’m Throwing My Arms Around Paris
Istanbul
Reader Meet Author
Oboe concerto
Far Off Places
First Of The Gang To Die
The Bullfighter Dies
Meat Is Murder
Everyday Is Like Sunday
The World Is Filled With Crashing Bores
What She Said
The Queen Is Dead

Morrissey llive in Romania 2015
Photo credit: Guillaume Métayer

P.S. Astăzi, 18 octombrie, am fost contactați de Guillaume Métayer, un fan înfocat al artistului, care a călătorit prin Europa pentru a-l vedea în mai multe țări. A fost și la București și s-a recunoscut într-o fotografie postată pe site. Ne-a mărturisit că l-a văzut live pe Morrissey de aproximativ 160 de ori din 1992 până în prezent. Ăsta da devotament!
Toto astăzi, s-a încheiat turneul european al artistului, așa că pe site-ul true-to-you.net a fost publicat un mesaj din partea lui Morrissey. Mai exact este vorba despre un top al orașelor în care s-a simțit cel mai bine! Spre marea noastră bucurie, Bucureștiul este pe primul loc în acest clasament. Aveți mai jos mesajul în întregime:

Morrissey has commented:
„The tour was so fantastic that I am speechless … therefore, no speeches, except to say … in order of pulverization …
1.Bucharest (Romania) 14 October
2.Budapest (Hungary) 12 October
3.London (England) 21 September / night 2
4.Hull (England) 18 September
5.Frankfurt (Germany) 30 September
6.Skopje (Macedonia) 16 October
7.Ljubljana (Slovenia) 10 October
8.Napoli (Italy) 7 October
9.Cesena (Italy) 8 October
10.London (England) 20 September / night 1
11.Cologne (Germany) 1 October
12.Lausanne (Switzerland) 4 October
13.Brussels (Belgium) 28 September
14.Plymouth (England) 15 September
15.Paris (France) 24 September
and … Life is mine … „
Morrissey
Zagreb, Croatia
17 October 2015
http://true-to-you.net/morrissey_news_151017_02

Related articles:
MORRISSEY ȘI ROMÂNII (PREA) SENSIBILI:
http://andreipartos.ro/morrissey-si-romanii-prea-sensibili/

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

  1. Multumim pentru super-recenzii, excelent descris show-ul, in toate aspectele!! Asa se scrie o cronica muzicala, aviz altor jurnalisti care o scalda, ori nu mai scriu nimic, imediat dupa concert!
    Salutari si lui Vali Moraru, mare depechist mare si amator de alternative sounds! 😀 😀 Exista, cel putin in Bucuresti, un grup, o generatie de astfel de melomani care nu putea rata acest concert Morrisey!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here