NU MAI ȘTIM CE ÎNSEAMNĂ MAREA PERFORMANȚĂ?

ianuarie 26, 2018

Noi am avut campioni mondiali, olimpici și europeni în sporturi individuale, dragi specialiști și comentatori de tot felul. Vorbiți în ultimele zile de parcă România s-a trezit acum în fața unei probleme unice. La judo, scrimă, înot, atletism, box, canotaj, gimnastică, lupte, tir, haltere, tenis de masă (chiar așa, nu s-a făcut caz când fetele noastre luptau și învingeau toată ASIA) și altele. Am avut sportivi cu titlul suprem! Un campion olimpic rămâne cu acest titlu 4 ani. De ce nu vorbiți despre ei, când e vorba de marea performanță? Sunt sporturi care depind de condiții clare, de bazine, de terenuri, de spații speciale, altele nu. Da, tenisul nu e susținut de Stat și e foarte grav. A devenit, în ultimii ani o afacere privată. O familie, multe familii în care sunt copii talentați, au pus bugete, averi, case la bătaie și au încercat să ajungă sus. Avem câteva fete foarte bune, în frunte cu Simona, care au ajuns în Top 100. E meritul lor, al familiilor lor, nu al statului, al autorităților. Mi se pare aiurea să vorbim despre averile pe care le fac, le au. Au investit, iar unii au reușit să și recupereze. Dar avem dreptul și noi, consumatorii de rând, să ne bucurăm de succesele lor, să fim triști la eșecuri. Același lucru e valabil și la alte sporturi individuale. Tenisul aduce bani și când ieși din turul unu sau doi. Alte sporturi, care nu-s purtătoare de imagine ca tenisul și fotbalul, se premiază la doi-trei-patru ani. Presa noastră nici nu mai observă Cupe Mondiale la scrimă, atletism, tenis de masă și altele, nu-s de interes. Vorbim ore întregi despre amicale submediocre ale fotbaliștilor noștri, dăm tone de minute cu declarații, transferuri, reveniri, iar când stadioanele sunt goale ne minunăm… Fotbalul românesc a devenit o afacere între televiziuni-patroni și FRF sau LPF. Publicul nici nu contează (cu prea puține excepții). Așadar, dezbaterile despre Marea Performanță n-ar trebui să fie la emisiuni gen Fotbal Club, care nu cunosc nici conceptul de mare performanță (1986 e departe), ci la emisiuni de Sport generaliste. Tenisul, Simona Halep, merită respect nu comentarii patriotarde, de conjunctură, de la jurnaliști care abia deosebesc jucătorii echipelor din prima ligă (nu că ar fi asta vreo dovadă de pricepere).
P.S. Trec la un sport de echipă, sport pe care-l consider și acum al românilor! Am exportat know-how și am ajuns să-l importăm. Țin pumnii echipei CSM București în tentativa de a ajunge iar în Final Four. Dacă româncele ar avea mai mult credit, dacă antrenorii noștri ar putea arăta că pot, am fi și mai fericiți. Acum jucăm cu Gyor, antrenată de Ambros Martin, care e și antrenorul Naționalei noastre. Nimic mai nefiresc. Și ce loc a ocupat Naționala la C.M? Șeful Federației are responsabilitatea să schimbe o astfel de situație. Văd că la handbal nu ne mai deranjează că-s prea mulți străini. Că nu fac treabă la nivel înalt. Cum să crească tinerele talente? Marea performanță se obține jucând, nu privind vedetele străine de pe banca de rezerve!