Articol de Iulia Radu
Recunosc, nu-s genul care aleargă prin diverse supermarket-uri, mall-uri pentru a găsi oferta mai bună de preț. De obicei, îmi fac cumpărăturile din magazinele care sunt aproape de casă. N-am un lanț de magazine preferat. Mega Image, Carrefour, Billa, Lidl… mi-e egal. Ei bine, astăzi, am avut șansa să intru pentru prima dată într-un magazin Auchan. Am mers cu Andrei în Militari Shopping Center. După o tură prin Decathlon (de unde mi-am și cumpărat o pereche de încălțăminte de sezon rece – de altfel, acesta a fost și motivul pentru care mi-am dorit să ajung acolo), am continuat „plimbarea” și prin celelalte magazine. Cum Andrei mai avea nevoie de unele lucruri de uz casnic, am sugerat să intrăm la Auchan. Zis și făcut. Magazin mare, spațios, nu era aglomerat deloc, oferte generoase. Am avut noroc și am găsit niște gogoșari care arătau chiar bine, așa că nu am ezitat să îi punem în coș. După cum v-am spus, am tot fost prin alte supermarket-uri. La Carrefour există o persoană în zona fructelor și a legumelor care îți cântărește marfa. La Mega Image, fructele și legumele îți sunt cântărite la casă. În alte supermarket-uri există angajați în sectorul legumelor și fructelor care te îndrumă spre locurile unde îți poți cântări singur produsele dorite. La Auchan, nimeni și nimic. De unde am dedus că le cântărim la casă. N-am mai zăbovit mult după ce am plecat de la gogoșari. Ne-am bucurat să vedem că la casă nu era coadă. Ajunși acolo, Andrei a început să pună produsele pe bandă. Doamna de la casă îl oprește cu un mic reproș: „Ați luat gogoșari… dar nu i-ați cântărit… Trebuia să îi cântăriți… siguuur”. Andrei îi spune că nu a știut, doamna îi răspunde că trebuie să mergem înapoi la cântar. Punem produsele la loc în coș și ne întoarcem la gogoșari. Mă uit în stânga, în dreapta, nicio instrucțiune de folosire. Pe ecran sunt vreo 3 butoane pentru cateoria „Legume” (cu diverse numere atașate). Apăs la întâmplare pe unul dintre ele. Observ că nu sunt listați acolo gogoșarii. Mă întorc la meniul principal și apăs pe următorul buton de „Legume”. Am noroc și recunosc pe ecran gogosarii. Apăs și în secunda a doua bonul cu prețul zboară la propriu din aparat și se lipește de podea. Mă aplec și îl dezlipesc cu grijă astfel încât să nu-l rup. Misiune îndeplinită! Răsucesc punga cu gogoșari și pun bonul astfel încât punga să fie închisă. Așa am văzut că se face în Carrefour, asta pentru a evita ca omul să bage în pungă alți gogoșari după ce a cântărit marfa. Și mi se pare normal să „sigilezi” într-un fel punga aceea.
Ne întoarcem la casă. Andrei scoate din nou produsele din coș. Când doamna de la caserie ajunge la nenorociții de gogoșari exclamă: „Vaaaaaai, dar cum ați lipit bonul??? Păi, noi trebuie să-l scanăm. Eu cum îl pot scana acum?! Trebuie să îl dezlipesc fără să-l rup… dacă-l rup nu îl mai pot scana”. „Păi, nu-l rupe”, zic eu în gând. Oricum e clar, mi-am ratat cariera de vânzător în hipermarket. Nu voi putea niciodată să mă angajez acolo. Nu știu să lipesc bonuri. Brusc, sunt tristă. Trec cu greu peste moment, nu-i ușor să afli că nu ești în stare să lipești un abțibild – activitate pe care o face și un copil de 2-3 ani. Doamna scanează gogoșarii, iar eu răsuflu ușurată. Când să zic că am scăpat, doamna îi întinde lui Andrei un bon pătrat, prea mic pentru câte produse aveam în coș… Andrei îi întinde banii și ia bonul. Doamna refuză banii și îi spune: „Nu plătiți la mine ci la roboțelul de acolo… vă ajută colega mea”. Uluiți, privim spre locul indicat, aflat la vreo 3 metri distanță de casă. O altă angajată Auchan stă lângă robot. „Trebuie să scanați bonul de la casă”. Încurcată, așez hârtia primită în fața ledurilor roșii. Nimic. Schimb poziția de vreo 3 ori. Asistentă-de-robot îmi spune, fără să pună mâna să mă ajute: „Insistați că o să meargă, trebuie să fie codul de bare pe leduri”. Insist. În sfârșit, l-a citit. Ne este tipărit bonul. Asistenta-de-robot i se adresează lui Andrei: „Trebuie să puneți banii doar când se aprinde ledul verde. Să puneți hârtiile una câte una”. În fine, se aprinde ledul verde. Andrei pune banii. Robotul îi trage rapid înăuntru. Între timp bonul iese din aparat. Știind cum a „zburat” bonul cu prețul mai devreme, de data aceasta îl prind de un colț. Habar n-am când e gata tipărirea. După ce primește restul Andrei, asistenta-de-robot îmi spune: „Trageți tare de bon că e gata”. Aha, deci aici nu îi dă drumul atât de ușor. Bag bonul în sacoșa de cumpărături și ne îndreptăm spre ieșire. Dar să nu credeți că ieși așa ușor din acest magazin. NU! Asistenta-de-poartă ne atrage atenția: „trebuie să scanați bonul pentru a se deschide poarta”. O privesc cu groază. Aveam în mână, bonul pătrat primit de la caserie. Asistenta-de-poartă îl vede și îmi spune cu sadism: „Nu acela, cel pe care l-ați scos din robotul de unde ați plătit”. Cu un gest mecanic caut în punga de cumpărături. Pentru o secundă mi-a înghețat sângele… se întîmplă des să pierd bonul (fie îl bag pe lângă pungă, fie îmi scapă pur și simplu din mână, sau îl uit), ar fi fost amuzant să nu mai putem ieși din magazin… Găsesc bonul, îl cercetez o clipă pentru a vedea unde-i codul de bare. Îl pun pe ledul roșu și aud sunetul dulce al libertății. AM IEȘIT! Cu nervii zdrențe, dar am ieșit!!
Un lucru e cert: Auchan e ca o fortăreață din care doar Sylvester Stallone ar putea să evadeze. În rest, nervi de oțel și scanări plăcute!
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
Salut!
Pentru ca merg la Auchan de ani buni, mi se pare firesc sa-mi aleg gogosari, sa-i bag in punga si apoi sa-i cantaresc. Ba chiar mi se pare ciudat ca in alte supermarketuri cantaritul ii revine vanzatoarei.
Referitor la acele aparate-robot, banuiesc ca intentia era sa se reduca timpul petrecut la casa, dar pana invata angajatii si pana se deprind cumparatorii, mai e cale lunga.
Mi se pare interesant ca se poate plati si cash. Credeam ca doar cu cardul.