Am preluat două comentarii de pe două pagini de FB pentru a ilustra situația de moment. După meciurile surprinzătoare din ultimele zile, manipulatorii, scandalagiii sunt ușor derutați. Sepsi bate CFR la ea acasă, FCSB (care nu are teren propriu pentru că milionarul n-a putut crea nimic durabil) și joacă la Giurgiu, a făcut egal cu Academica Clinceni (considerată prietenă, odată ce are 4-5 foști steliști în echipă). A mai fost și victoria Botoșani-ului la Craiova, după ce, spun unii, a fost cuminte cu FCSB (s-au dat 9 cartonașe în acel meci cîștigat de FCSB cu 3-1). Marii jurnaliști și-au amintit, înainte de 10 mai, de cooperativă, de blaturile trecutului. Vedeți articolele din 8 mai. Fiind sâmbătă, nu prea citește lumea.
C. Ștucan scrie cu ură, cu talent, dar fără prea multă logică despre pariuri, corupție. Ce bine ar fi să scăpăm de așa ceva. Nu doar cu relatări ”doveditoare” la 10-5 ani distanță, ci cu procese și eliminări definitive, retrogradări ca-n Italia (Juventus). Ștucan se laudă că foștii combinatori vorbesc azi. Dacă nu-s pedepsiți, demersul jurnalistic e inutil. Și editorialistul șef, Ovidiu Ioanițoaia s-a băgat pe tema blaturilor. El chiar știe multe.
Dacă luăm articolul lui azi, după partidele de ieri, pare ușor ridicol. Sigur că mai e și povestea arbitrajelor. Fac parte dintr-o schemă, sau sunt cumpărați la bucată? Nu reiese din uriașele editoriale. Cert e că presarii ne arată că avem un fotbal corupt și atunci nu înțeleg de ce-l dau cu atâta insistență la televizor, mergând până la caraghioasele meciuri din liga a 3-a?
*Despre ”Manualul micului blatist” scrie și minunatul om de presă, Radu Naum (GSP din 11 mai). Îl ia la mișto pe inviatul său permanent, Gabi Balint. Autorul, după rânduri de speculații, atrage atenția că DNA nu se mai ocupă de fotbal. Insinuantul nu are curaj să spună nimic concret, doar să-și verse veninul maladiv pe unde trece.
SERGI LOPEZ
”În creier de noapte, așa cum fac cu cei, majoritatea, care scriu mai bine decât mine, am postat un comentariu al lui Ropotan Marcel. Era o concluzie amară, probabil sub impresia rezultatului de aseară: Steaua are de înfruntat o ostilitate dureroasă, pt că vine de la fostele generații. De ce asta ? M-am foit toată noaptea pentru a găsi un răspuns articulat.
Mai întâi trebuie să individualizăm care au fost generațiile de succes ale Stelei. În pofida unei istorii ce începe în 47, Steaua a avut cu adevărat doar patru valuri de mari succese europene. În ordinea valorii performanțelor:
1. Generația care a câștigat CCE 1986 și Supercupa Europei.
2. Generația care a jucat o semifinală de Cupa UEFA în 2006 și a avut trei calificări în Liga Campionilor.
3. Generația care a mers trei ani la rând în grupele Ligii Campionilor, 1994-1996.
4. Generația 2011, optimi Europa League (eliminare Ajax, victorie deținătoarea UCL Chelsea), calificare grupele Ligii Campionilor.
Mă voi referi doar la prima. Ne urăsc reprezentanții Stelei 86 ?
Aici avem de a face cu niște foști sportivi excepționali, care, realizând o performanță excepțională și fiind conștienți că irepetabilă, au dobândit, absolut de necondamnat, sindromul „proprietarului moral” al Stelei. Echipa le aparținea. Iar, după apariția actualului ”apropitar”, ins care refuză să lase măcar impresia, nici măcar suporterilor, că Steaua e a altcuiva decât a lui, ei s-au simțit ca nobilul scăpătat ajuns să stea la masă cu prostimea îmbogățită peste noapte.
L-au privit pe Becali mai întâi arogant, apoi cu dispreț, apoi cu îngrijorare și, la final, cu ură. Pentru că cei ce se considerau proprietarii morali ai Stelei au fost îndepărtați total din cercul istoricului club. Fără menajamente. Prin urmare, cu prima ocazie, au sărit într-o barcă ce le promitea că vor redeveni proprietarii Stelei. Se va întâmpla asta ? Desigur că nu. Cine e manager al clubului, cine e antrenor? Ce personaje istorice au funcții de mare responsabilitate în clubul din cazarmă?
Totuși, există nuanțe. Nu cred că ne urăsc, vorbesc despre echipa de prima ligă, toți cei din generația adevărat de aur a Stelei. Cred că punându-i pe un piedestal am uitat că sunt oameni. Și cei care chiar urăsc echipa din prima ligă sunt cei neîmpliniți profesional, rămași cu dezgustul că „un oier” le conduce mașina. Tudorel e un exemplu. Sunt ceilalți care dincolo de numele lor de fotbaliști nu au reușit să acumuleze nici bani, nici o carieră. Depinzând de alții s-au dus după cum a bătut vântul mai favorabil. Bumbescu e un exemplu, Iovan e altul. Și sunt cei care, în cel mai direct mod, au avut revanșe personale de luat față de actualul proprietar. Pițurcă. Lăcătuș.
Câtă dreptate au ei ? Au. Și n-au. Majoritate dintre reprezentanții generației Steaua 86-90 trăiesc într-o nostalgie precum a celor care spun că pe vremea comunismului era mai bine. Dar spun asta doar pentru că pe vremea comunismului erau mai tineri. Și nimic nu e mai frumos decât tinerețea, să te trezești dimineața cu un singur lucru țeapăn….și nu e spatele…
Adevărul este că Steaua nu mai putea exista, fizic, fără bani. Becali a oferit bani. Puteau oferi alții ? De ce nu au făcut-o ? De ce n-o fac ? Steaua, după trei calificări în grupele Ligii, 94-96, era aproape de încetarea existenței. Pe acest fond a fost ruptă ramura fotbal din club. Nu mai existau bani. Iar echipa murea sub ochii armatei. Nu ne mai adâncim în istorie, cu altă ocazie.
Dar un lucru e cert, proprietarii morali nu dau bani fizici . De aceea nimeni nu a întrebat gloriile lui Man UTD, Real, Juventus dacă sunt de acord cu Super Liga. Iar aceștia au răbufnit cu ură împotriva proiectului. Dar, iată-mă avocat al diavolului, îl întreabă cineva pe Laporta de unde face rost de bani să-l plătească pe Messi, îl întreabă cineva pe Perez de unde achită datoriile care au înglodat Realul ? Nu. Așa cum nimeni la Dinamo, dintre marii foști fotbaliști, nu mișcă unul un deget să salveze clubul. Înțeleg că Lucescu sr a primit o primă de 3 000 000 de euro de la Dynamo Kiev pt că a dus echipa în grupele UCL și a câștigat campionatul. Ei, pe acest fond a apărut Becali. Care, lacom, a reușit ca nimeni altul să transforme Steaua în FCSB.
Acum a apărut conceptul de război hibrid. Adică razboiul care nu se duce cu arme, ci cu strategii pe termen lung, diplomatice, spionaj, online etc. Aici nu a punctat Becali, nu a știut cât de important e să țină gloriile lângă club, nu cu funcții, ci cu atenție. Iar când a apărut o alternativă pentru ele, au migrat toate acolo. Război hibrid, MAPN știe.
Dar, despre asta, într-un alt episod al Tele-Enciclopediei.”