Articol de Iulia Radu
De 13 ani, folkiștii se întâlnesc pe 21 septembrie pentru a-i aduce un omagiu lui Vali Sterian. Am recitit de câteva ori propoziția anterioară și cred că aș putea foarte bine să închei introducerea aici. Am impresia că scriu un basm!… Este greu de crezut că în ziua de azi, se mai întâmplă și astfel de evenimente frumoase. Și totuși, organizatorul, Eugen Avram se „încăpățânează” să păstreze tradiția an de an. Artiștii vin fără vreo pretenție financiară. Fie că l-au cunoscut sau nu pe Valeriu Sterian, urcă pe scenă, cântă 3-4 piese (unii abordează chiar piese din repertoriul lui Vali), apoi se „pierd” în povești până noaptea târziu evocându-l pe unul dintre cei mai importanți muzicieni ai României. De data aceasta întâlnirea a avut loc la Berăria H în ziua în care Vali Sterian ar fi împlinit 63 de ani, iar publicul a avut acces liber.
Trebuie să vă spun din capul locului că nu am avut bucuria și onoarea de a-l cunoaște pe Vali Sterian. Nici măcar în concert nu l-am văzut vreodată. L-am admirat, însă, întotdeauna. Mi-au plăcut versurile, piesele lui. Astăzi, îmi lipsește atitudinea, spiritul din piesele lui Vali Sterian! Mereu m-am întrebat de ce generația mea, sau cei care vin din urmă, nu au măcar un lider ca Vali, vertical, corect, căruia nu îi este teamă să își exprime opiniile? Cum se face că toți acești oameni speciali s-au „îngrămădit” în generația părinților noștri?! Cum se face că ei trăiau pe bune astfel de sentimente, în timp ce noi mai mult le mimăm? Ei de ce se întâlneau și nu ezitau să ia atitudine atunci când se confruntau cu nedreptăți, în timp ce noi mimăm revolta pe Facebook? Luni seară, la Berăria H, am încercat să aflu răspunsuri… Și deși vorbele lui Mircea Bodolan m-au lovit în moalele capului, nu pot să nu mă gândesc că poate, are dreptate.
Pentru a afla mai multe despre Vali, ca artist și ca om, i-am abordat pe câțiva dintre artiștii prezenți la eveniment. Toți, fără nicio excepție, mi l-au descris ca un tip exigent, corect, vertical, dur cu cine merita, sensibil, un profesionist desăvârșit. Zadarnic am încercat să mă găsesc un reper, un model din generația mea care să se apropie măcar puțin de personalitatea lui Sterian. N-am reușit să mă „agăț” de nimic, eram în derivă. Cred că este prima dată când am simțit că am un „handicap” față de generațiile anterioare.
Mă așteptam să fie multă lume la Berăria H! De ce? Tocmai pentru motivele expuse mai sus. Pentru că avem nevoie de modele, de lideri de opinie, pentru că văd (pe Facebook) o grămadă de oameni care se declară iubitori de folk, care se dau de ceasul morții că „nu se dă folk la radio”. Păi, unde ați fost, prieteni, luni seară? De ce n-ați venit să vă arătați devotamentul față de folk? E drept că promovarea s-a făcut doar pe Facebook, dar acolo vă văd și pe voi mereu! Dacă anunțul evenimentului ar fi fost făcut la WowBiz, Acces Direct, La Măruță, Un show păcătos sau altele aș fi înțeles lipsa voastră. Voi sunteți intelectuali, nu vă uitați la toate prostiile, preferați să citiți Facebook-ul! Și cu toate astea, ați lipsit! Păcat!
Mă bucur că am fost și că am avut ocazia să aflu lucruri interesante despre un Om, un Artist cum nu știu dacă vom mai avea! Nu sunt egoistă, așa că împart cu voi ceea ce am cules de la fața locului.
Eugen Avram: „Cu Vali m-am cunoscut în 1982, când eu eram responsabil cu activități culturale la Facultatea mea. L-am invitat pe Vali să participe, împreună cu Compania de Sunet, la un Bal al Bobocilor. El a venit și nu doar a cântat ci mi-a furnizat și sunetul pentru eveniment. Vali era unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-am cunoscut eu. Era psiholog de profesie, dar nu practica. Te „citea” dintr-o privire, era un om care detesta prostia sub toate formele ei, era un om care avea un sistem de valori solid, credea în ele și le respecta până la capăt. Niciodată nu se abătea de la principiile lui. Pentru mine, Vali Sterian este un model de atitudine, în primul rând. El a încercat să respecte caracteristica primordială a muzicii folk, protestul.
Maria Gheorghiu: „L-am cunoscut pe Vali în 1995 sau 1996. Urma să particip la emisiunea Marinei Almășan, Ceaiul de la ora 5”. Psihologul emisiunii era Lucia Sterian, soția lui Vali. Ea mă auzise cu o seară înainte cântând și i-a plăcut foarte mult. L-a sunat pe Vali și l-a rugat ca, în mod excepțional, să urmărească emisiunea a doua zi pentru că va auzi o fată care îi va plăcea. Deci, pot spune că Lucia m-a descoperit. Vali a urmărit emisiunea și imediat m-a sunat și m-a invitat la București să cânt ca invitată a lui la Clubul H&H (Hard&Heavy). Am cântat, la un moment dat a venit și a bătut la tobe la una dintre piesele mele, cred că la Maria de Mangop, iar la finalul concertului a spus: „Am pus un pariu cu Maria Gheorghiu, pe care l-am câștigat în seara aceasta”. I-a plăcut foarte mult piesa Maria de Mangop și mi-a spus că ar vrea să o orchestreze. I-am spus că există deja o înregistrare făcută de Adi Ordean, a ascultat-o și a zis: „Nu, nu asta trebuie pentru această piesă. Dă-mi, te rog, puțin timp ca să văd dacă tu ești Maria de Mangop”. După câteva luni m-a sunat și m-a chemat să înregistrăm. În afară de piesa Maria de Mangop, am mai înregistrat Ușa ce-o închui și Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt. Atât am apucat să facem împreună deși ne propusesem să facem un disc împreună. În studio era de un calm extraordinar, dar era și foarte tipicar, nu lăsa niciun sunet care să nu fie la locul lui! Am înregistrat de foarte multe ori anumite pasaje pentru că la el în studio nu existau aparate de corecție. Totul era pe bune, ce cântai aia se auzea! Știa să destindă atmosfera în studio, chiar și cu un pahar de vin. M-am obișnuit mai greu cu aspectele astea, dar până la urmă mi-am dat seama că el așa lucrează cel mai bine și am acceptat. Ce m-a impresionat cel mai mult este faptul că odată ajuns în studio și-a arătat adevărata față. Eu până atunci am crezut că Vali Sterian este un om inabordabil, inaccesibil, dar acolo, în studio, mi-am dat seama că este de o sensibilitate aparte. Îmi amintesc că la un moment dat clacasem. Simțeam că m-a pus să repet de prea multe ori un anumit pasaj. A zis: „OK, facem o pauză”. Ne-am așezat, a luat chitara și mi-a cântat Balada celor 5 cai colorați și a plâns. În momentul acela s-a creat o legătură între noi care a rămas până în ziua de astăzi pentru că eu sunt ferm convinsă că Vali știe ce facem noi acum, aici. Ne vede, ne aude, ne simte. Când l-am văzut plângând mi-am dat seama că este un om extraordinar de sensibil. Și-a revenit și nu l-am mai văzut plângând a doua oară. Cred că Vali a fost sensibilitatea întruchipată. Duritatea pe care o lăsa să se vadă, modul lui tranșant de a se exprima nu era decât o formă de apărare. Din păcate, nu văd un alt Vali Sterian în noua generație. Vali a fost și va rămâne unic. Există artiști care tind să facă ceea ce a făcut el prin anumite manifestări. Dar Vali a fost unic pentru că în el găseai curaj, tehnică, muzică, muzică, muzică. Era foarte muzical. Găseai sensibilitate, absolut totul. Un asemenea complex uman nu am mai întâlnit la niciun alt artist.
Zoia Alecu: „Pe Vali l-am cunoscut în 1974, când am ajuns pentru prima dată la Cenaclul Flacăra. Prietenia noastră s-a consolidat de-a lungul timpului, în sensul că, nu că ne vedeam sau vorbeam la telefon pentru că fiecare eram ocupați cu ale noastre și cu turneele noastre. Dar am devenit prieteni de familie. Eu m-am căsătorit în 1979 cu tatăl copilului meu. Cornel se cunoștea cu toată lumea din Arhitectură, din Clubul Arhitecturii unde intrau toții „greii”. L-am admirat foarte mult pe Vali pentru că era un foarte bun muzician. Mulți îl considerau un tip dur, numai că Vali avea o calitate (cel puțin din punctul meu de vedere): nu știa să se prefacă și nici nu vroia să o facă. El terminase Facultatea de Psihologie așa că se prindea rapid cu cine are de-a face. Dacă vedea că omul din fața lui e „cotit”, îl taxa imediat. Pe mine m-a plăcut din prima, acesta a fost marele meu noroc. Aș fi putut să trag lozul necâștigător în ceea ce-l privea pentru că putea foarte bine să nu mă placă și să mă facă de doi bani. Amiciția noastră s-a transformat în prietenie. Nu era un tip comod, în preajma căruia să te simți în largul tău… Aveai tot timpul impresia că te pândește să îți tragă una, era foarte acid, dar dacă ajungeai să-l cunoști cu adevărat nu puteai să nu-l iubești și să nu ții la el. Cred că, din generația nouă, Florin Chilian îi calcă pe urmă. El a fost în trupa lui, l-a divinizat pe Vali și îmi pare rău că nu se află și el aici în această seară. Știu că l-a iubit foarte mult pe Vali”.
Ilie Vorvoreanu: „L-am cunoscut la începutul anilor 70. Exista un club al Universității, vis-a-vis de Liceul Lazăr, acolo cânta el într-un duo: Vali și Carmen. Eu cântam în diverse trupe. Ne-am cunoscut și ne-am respectat reciproc. Mai târziu, prin 1998 dacă-mi amintesc bine, am cântat în trupa lui, Compania de Sunet, și a fost o experiență foarte plăcută pentru că el deși era un tip foarte exigent, cu o verticalitate greu de întâlnit în ziua de astăzi, dădea libertate de interpretare membrilor trupei. Punea în valoare partea creativă a fiecăruia. Important este că mesajul lui este viu și astăzi, el fiind un observator fin al realității și de dinainte și de după Revoluție. Constat astăzi cu amărăciune că nu s-a schimbat nimic, iar versurile lui sunt foarte actuale. Vali a fost unic”.
Mircea Bodolan: „L-am cunoscut în 1975-1976, la Cenaclul Flacăra. Prima dată nu m-a plăcut, dar după aceea ne-am împrietenit cu ocazia nunții lui. Ne-a împrietenit Evandro Rossetti, cu care Vali era foarte bun prieten. Evandro a mijlocit apropierea noastră. Vali Sterian era un tip foarte dificil, dacă nu erai „omul” lui. Dacă nu erai apropiat de el, era foarte greu de suportat.Părea răutăcios, agresiv, era acid în replici, însă niciodată fără motiv. Iar pe de altă parte era un artist excepțional, un adevărat profesionist. Eu cred că Vali Sterian a fost primul profesionist dintre noi, primul care a luat foarte în serios muzica, nu făcea nimic la întâmplare. La el nu a fost doar talent, a fost multă muncă, mult studiu, știa exact ce și cum, era tipicar, perfecționist și avea targheturi foarte bine stabilite și foarte sus. El se compara întotdeauna cu cei mai mari din breaslă la nivel mondial. El se dorea un egal al lui Bob Dylan, al lui Joan Baez și așa mai departe. Și chiar așa a fost. Din păcate, nu văd pe nimeni în generația nouă care să îi calce pe urme ca atitudine sau ca mesaj. Dacă te uiți cu atenție, vei vedea că „generația nouă” este reprezentată de oameni peste 40 de ani. Muzica folk este o stare de spirit, fiecare piesă îl reprezintă pe autorul ei și nu este foarte fericită situația în care cânți piesa altuia. Nu cred că tinerii de astăzi au substanța necesară pentru a fi creatori de muzică folk pentru că, din păcate, sunt „mutilați” de o societate „bolnavă”, aflată în comă”.
L-am abordat pe Facebook și pe Evandro Rossetti, bun prieten cu Vali Sterian, care, din păcate, nu a putut fi prezent la Berăria H. a fost amabil și a trimis prin e-mail câteva gânduri despre Vali. aveți mai jos mesajul lui:
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
. De 13 ani, folkiștii se întâlnesc pe 21 septembrie pentru a-i aduce un omagiu lui Vali Sterian.){kind=link}