Sex, erotica, dragoste. În muzica ușoară 1960-1989

Articol de Eugen Istodor publicat pe site-ul HotNews

decembrie 13, 2020

342

ACEST ARTICOL VORBEȘTE DESPRE CUM ERA REFLECTATĂ DRAGOSTEA ÎN MUZICA UȘOARĂ. Am ascultat săptămâna trecută pe Youtube un buchet de muzici adunate de Electrecord sub titlul: “Ce melodie se lansa în anul în care te-ai născut | 1960 – 2000.” Și-ntâi am intrat în lumea nostalgiei. M-a apucat o lingoare, “mii de greieri” îmi cântau o simfonie trecută. Apoi, mi-a venit o idee simplă. Domle, dar nimeni în comunism nu mă învăța să iubesc, să am și eu raporturi sexuale. Bunicii și părinții nici gând. N-am auzit un piuit despre ce voi păți în viață. Speranța că școala mă va învăța? Nu era. Să te duci la femei să te învețe? De unde femei? Știu, că-n București, mergeam la cinema-urile de pe Bulevard și-n întunericul filmului, ce făceam? Ce nu făceam? Așa că, uite, mi s-a pus pata pe muzica ușoară a epocii trecute. Moștenire de viziuni florale. Safirul zilelor senine, nopți la mare, mi-ești dragă… Chiar nicio îndrăzneală? Niciuna.

(…)

Pe scurt, iată-mă cu marfa în urechi. Ce-am trăit, ce-am iubit, ce-am băut, ce-am simțit?
Muzica ușoară era un factor de educație. Ca și alte arte nu putea umbla aiurea prin tărg. O casă de discuri în orice caz n-ar fi putut imprima orice nebunie.

Muzica asta vorbește de potențialul erotic al generațiilor 1960-70, 70-80, 1980-90. Serii de oameni care au aflat despre sex, dragoste cam aceleași lucruri. În afara unor părinți destupați la cap, iată generații care au fost pudice, care deschideau subiectul ca să-l închidă.

Nu e nicio acuză aici. Și astăzi lucrurile stau la fel. Doar că internetul este “speranța-inimioară celor care mai iubesc”.

O observație simplă: vocile cântecelor.
Voci puternice, voci masculinizate. Voci sobre. Nimic drăguț. Și nu vorbesc doar de Luigi Ionescu, Cornel Constantiniu, Aurelian Andreescu, Gică Petrescu. Vorbesc de Pompilia Stoian, de Margareta Spătaru, de Doina Badea. Toți erau bărbați. Vocea care ne transmitea subiectul dragoste, era masculin. Sexul avea, deci o voce: masculină, sobră. Ascultă, omule, poate delirez eu. Dar masculinitatea asta castrează. Ce vis să ai? Este clar o chestie de identificare. E vremea masculinității-constructorului unei noi istorii.

Dar dacă nu ești bărbat, ce ești? Dacă nu ești tipul “muncitor”, cum ești? Ori muzica asta masculinizată ne-a traversat viața. Ne-a “supravegheat” intimitatea.

Puteți citi articolul în întregime aici:

https://www.hotnews.ro/stiri-perspektiva-24480705-sex-erotica-dragoste-muzica-usoara-1960-1989.htm