Spectacol al iubirii si al amintirilor – Holograf la Sala Palatului (12.03.2025)

Cronică și foto de Elena Andreia

martie 13, 2025

104

Nu mai vazusem un concert Holograf de 7-8 ani. Eram curioasa daca o sa mai simt emotia si bucuria concertelor lor din tinerete (si a lor si a mea). Am ajuns la Sala Palatului putin inainte de ora 20.00, cand era anuntata inceperea concertului.

Multe grupuri de femei si cate un barbat ratacit in acele grupuri. Am vazut si perechi de tineri romantici si aparent putin stingheri, dar in timpul concertului au fost primii care s-au ridicat, au dansat si s-au bucurat. Media de varsta era clar peste 40-50 de ani. Sala a fost plina.

Sectacolul a inceput cumva la timp (20.15) cu aparitia lui Dan Bittman zambitor si fermecator, intr-un costum modern si impecabil. El a prezentat fiecare piesa, anul lansarii aproximativ si povestea de atunci si de acum a ei. Mi-a placut asta, am fost la multe concerte in care piesele nu erau prezentate, se mergea pe premiza ca ar trebui sa stii.

Concertul a inceput cu Umbre pe cer, Singur pe drum, apoi Vreau sa te vad zambind, Intoarce-te acasa si tot asa cu hit-urile cunoscute: Undeva departe, Si baietii plang cateodata. Aproape la toate melodiile publicul a cantat, a aplaudat, s-a bucurat si spre final a si dansat. Dar nu a fost entuziasmul acela exploziv pe care il stiam, parca ne era frica sa ne bucuram (valabil si pentru mine).

Un moment extrem de emotionant a fost omagiul adus lui Gabriel Cotabita prin vorbele lui Dan Bittman dar mai ales prin melodia cantata de Cotabita “Pasari de fum”. A fost ceva care s-a declansat instantaneu in sala, toata lumea era hipnotizata de Gabriel Cotabita, iar la final toata sala (dar chiar toata) s-a ridicat si a aplaudat minute in sir. A fost o traire pe care o sa o tin minte mereu. Au fost pomeniti si Marius Batu, Lelut, Vasilescu si Aurel Mitran. In memoria lor si a altora s-a cantat: Vine o zi.

A fost si mult umor creat de Dan Bittman si Edi Petrosel – e o mare figura. A mai fost un moment total inedit: au fost invitati pe scena copiii membrilor Holograf care au fost lasati singuri 30 minute sa cante pentru noi. Publicul i-a incurajat cu blandete si aplauze! Eu din acel grup, i-am remarcat pe baietii lui Dan Bittman, au voce buna, pe baiatul lui Edi Petrosel si pe Vladimir Pocorschi. Au timp sa evolueze cu totii.

Spre finalul concertului s-a dansat si s-a cantat cu mai mult entuziasm pe melodiile Vreau o minune, Sa nu-mi iei niciodata dragostea si Ti-am dat un inel. A fost in concert si piesa care a dat numele turneului : Sigur – are versuri cam triste, dar la 47 de ani de Holograf este potrivita.

Foarte buna grafica pentru fiecare melodie, simpla si inteligent facuta. Sunetul a fost bun desi la unele piese mi se parea ca nu aud bine vorbele. Parca uitasem de ce-mi place Holograf si ce reprezinta ei pentru muzica romaneasca. Mi-am reamintit ieri seara si am retrait placerea de a asculta pur si simplu muzica lor curata! Ma bucur ca am fost la acest concert plin de iubire si de amintiri!