Cum a fost la Artmania (27 – 29.07.2017)

Articol de Iulia Radu

ARTMANIA – CONCERTE

În Piața Mare din Sibiu, atmosfera este mereu plăcută, iar terasele sunt ocupate mai mereu (seara cu greu găsești o masă în Centrul Vechi). Joi, 27 iulie, am ajuns la scenă în jurul orei 18.30. Accesul publicului era liber în zona special amenajată pentru festival. Cu toate acestea, înăuntru era relativ puțină lume, câteva sute de persoane, în schimb, terasele din jur erau pline. M-a surprins puțin faptul că oamenii nu știau că pot intra gratuit, deoarece promotorii evenimentului anunțaseră acest lucru. Am primit un caiet de festival cu toate informațiile necesare în el (info despre fiecare trupă, program complet, etc). Mă bucur că mai există organizatori de festival care au grijă și de astfel de detalii și se străduiesc să își informeze corect publicul.
Privind în urmă, acest festival mi-a oferit șansa să revăd câteva trupe la care țin foarte mult, dar și ocazia de a descoperi artiști noi.
O surpriză plăcută pentru mine, a fost britanicul Alex Clare, care a cântat joi, 27 iulie. Deși a mai fost în România în urmă cu 6 ani și are mai multe premii în palmares (incluzând aici și o nominalizare la Brit Awards în 2013), eu abia acum l-am descoperit. Alex are fani dedicați, care au călătorit special să-l vadă în concert, de altfel, la finalul recitalului său, a venit lângă scenă pentru a-i saluta pe spectatori, oferind autografe, răspunzând cu amabilitate tuturor întrebărilor, zâmbind sfios în fața avalanșei de aprecieri și felicitări venite de la spectatori. Recunosc că m-a surprins plăcut să-i văd pe oameni cântând vers cu vers alături de artist. Alex Clare promovează, în prezent, albumul „Tail of Lions”, iar concertul de la Sibiu a fost penultimul din cadrul turneului european. A cântat în formulă de trio, dar din păcate nu și-a prezentat colegii de scenă și nici pe site-ul oficial nu le-am găsit numele. Probabil, așa se poartă mai nou.
Riverside este o trupă care a intrat în viața mea tot prin intermediul Festivalului Artmania și pe care am tot ascultat-o zilele acestea pe Youtube. La conferința de presă au avut un discurs coerent, argumentat și au vorbit deschis despre industria muzicală, despre cum arată viitorul trupei (după ce chitaristul Piotr Grudziński, unul dintre fondatorii grupului, a decedat în 2016), despre atentatele teroriste și modul în care reacționează lumea la astfel de tragedii. Puteți vedea video de la conferință, mai jos. Pentru cei care nu cunosc această formație, subliniez că a fost înființată în 2001 la Varșovia, Polonia și a lansat până în prezent 7 albume de studio. Este bine să ascultați muzica lor, mai ales dacă vă place rock-ul progresiv și heavy-metalul. Riverside a susținut un recital vineri, 28 iulie, la ora 20.00, iar reacția publicului a fost extraordinară. Mulți dintre cei prezenți în Piața Mare, le știau deja piesele, în timp ce ceilalți au intrat rapid în atmosfera concertului. Au cântat, printre altele, „Escalator Shrine” (una dintre preferatele mele), „Second Life Syndrome”, „Conceiving you”, „Saturate Me” și „Caterpillar and the Barbed Wire”. Este, fără îndoială, o trupă pe care mi-aș dori să o revăd în concert. Componența Riverside este: Mariusz Duda – vocals/bass, Piotr Kozieradzki – drums, Michał Łapaj – keyboards și Martin Mueller – guitar.

Recitalul Lacuna Coil (trupă înființată în 1994, la Milano, Italia) a fost, cel puțin pentru mine, cel mai bun moment al festivalului. Chiar dacă nu am reușit nici de data aceasta să fac un interviu cu Cristina Scabbia (a anulat în ultimul moment conferința de presă și sesiunea de meet & greet din cauza unei bronșite rebele), concertul a fost „pastila” de energie de care avea mare nevoie. S-a dovedit încă o dată (dacă mai era nevoie) că atunci când există comunicare sinceră cu publicul, atunci când știi să creezi o atmosferă antrenantă, problemele cu vocea sau problemele de sănătate aproape că nu mai contează. Cristina și-a cerut scuze că a fost nevoită să anuleze întâlnirile cu fanii și cu jurnaliștii, dar s-a revanșat printr-un show de excepție. Solista i-a îndemnat pe spectatori să creadă în visele lor, să nu dea niciodată înapoi și să nu le fie teamă de nimic. De altfel, versul „We fear nothing” a fost scandat preț de câteva momente alături de toți cei prezenți la concert. N-au lipsit din recital piese precum „Delirium”, „Heaven’s a Lie”, „Nothing Stands In Our Way”, „Trip the Darkness” sau „Enjoy The Silence”, un cover după Depeche Mode cântat alături de spectatori. Am observat că unii au fost surprinși să audă acest cover, deși Lacuna Coil îl are în repertoriu din 2006 (a fost inclus pe albumul Karmacode). Formația a cântat vineri, 28 iulie, în componența: Cristina Scabbia/Andrea Ferro – vocals, Marco „Maus” Biazzi – guitar, Marco „Maki” Coti-Zelati – bass și Ryan Folden – drums.
Devin Townsend Project a fost atracția festivalului. Canadienii au cântat pentru prima dată în România și au cucerit rapid publicul, așa că putem spera la o nouă întâlnire cu Devin. Am cunoscut spectatori din Serbia, Anglia, Bulgaria, Franța care îl însoțesc pe Devin prin Europa. Sunt fani devotați care nu ratează niciun concert. E drept că am întâlnit și spectatori care fie erau convinși că Devin este „fiul chitaristului de la The Who”, fie că este chiar cel de la The Who (pe care-l cheamă, de fapt, Pete Townshend). Dar, la fel de adevărat este faptul că după ce amesteci berea cu tăria poți foarte ușor să crezi că ai fost la un concert Depeche Mode care a cântat multe coveruri după Lacuna Coil. Ca să lămurim lucrurile și pentru cei mai puțin informați: Devin Townsend este născut pe 5 mai 1972 în New Westminster, British Columbia, Canada. Devin și-a început cariera în 1990, în 1993 a fost solist pe albumul lui Steve Vai, „Sex & Religion”, alături de care a susținut și un turneu pentru promovarea acelui album. Din 1995 și până în prezent a lansat 23 de albume de studio. La Artmania Festival, artistul a inclus în setlist piese precum: Rejoice, Stormbending, Failure, Deadhead, Ziltoid Goes Home, Supercrush!, March Of The Poozers, Kingdom, Grace și Higher. Devin este un showman în adevăratul sens al cuvântului. Glumește cu publicul, este foarte charismatic și atrage ca un magnet privirile tuturor. Are umor, are forță, are nerv și trăire. Devin Townsend a oferit unul dintre cele mai bune show-uri din cadrul Festivalului Artmania. Vineri, 28 iulie, au fost pe scenă: Devin Townsend – vocals/guitar/ambience, Dave Young – Guitar, Ryan Van Poederooyen – drums, Brian „Beav” Waddell – bass și Mike St-Jean – keyboards.

Mi-a plăcut foarte mult și trupa Beyond The Black (înființată în 2014 în Germania), care a oferit un concert impecabil, sâmbătă, 29 iulie. Din formație fac parte: Jennifer Haben – vocals, Stefan Herkenhoff – bass, Chris Hermsdörfer/Tobias Lodes – guitars/backing vocals, Jonas Roßner – keyboards/backing vocals și Kai Tschierschky – drums. I-am văzut și la conferința de presă, unde au vorbit despre dificultățile de care se lovește o trupă aflată la început de drum, despre importanța rețelelor de socializare și despre cât de important este să păstrezi o legătură strânsă cu fanii. Recitalul lor a fost energic, mi-a plăcut în mod deosebit coverul după piesa „Love Me Forever” din repertoriul Motorhead. Alte piese care mi-au reținut atenția sunt: „Songs Of Love And Death”, „In The Shadows”, „Shine And Shade” și „When Angels Fall”.
Tarja Turunen are o relație specială cu publicul sibian, iar acest lucru s-a văzut și sâmbătă, 29 iulie. La conferința de presă am aflat că a avut nevoie de mai mult timp la probele de sunet pentru că avea un coleg nou la clape, adus special pentru acest concert. Omul avea emoții, așa că a simțit nevoia să repete toate piesele din recital. Un lucru inedit în acest festival, a fost faptul că ziua, în timpul probelor de sunet, publicul avea acces liber în Piața Mare. Așa că bucuria fanilor Tarjei a fost nemăsurată. S-au strâns toți în fața scenei, i-au făcut cu mâna, i-au strigat că o iubesc, au filmat și au făcut fotografii în voie. N-au lipsit din concertul propriu zis piese precum „Victim of Ritual”, „Supremacy” (cover după Muse) sau „Demons in You”. Spre bucuria tuturor și pentru a întări legătura cu publicul de la Artmania, Tarja a spus și câteva cuvinte în limba română. Pe lângă cei 4.000 de spectatori din Piața Mare, alți 1-2.000 ascultau concertul de afară, lungindu-și gâturile pentru a vedea ceva peste gard, încercând disperați să filmeze ceva, aplaudând după fiecare piesă de parcă s-ar fi aflat în fața scenei, nu în afara perimetrului de festival. Tarja a cântat la Artmania alături de: Kevin Chown – bass, Christian Kretschmar – keyboards, Max Lilja – cello, Alex Scholpp – guitar, Timm Schreiner – drums.

Trupa You Me At Six (înființată în 2004 în Anglia) a fost o necunoscută pentru majoritatea spectatorilor. Dar, având în vedere că a urcat pe scenă înaintea Tarjei, oamenii nu s-au clintit din loc. Nu s-au manifestat entuziast, prea puțini le cunoșteau piesele, chiar dacă această formație domină topurile de 3 ani. Unii s-au declarat surprinși de alegerea organizatorilor, am văzut și pe Facebook câteva mesaje prin care oamenii criticau prezența trupei în festival. Pe mine, recitalul lor m-a scos puțin din ritm. Dar asta nu înseamnă că trupa nu a sunat bine sau că nu a avut un recital bun. Probabil că în alte condiții (adică nu între două trupe de hard/heavy/progressive/simfonic) aș fi simțit altfel muzica lor. E bine să rețineți faptul că cel de-al doilea album al trupei  You Me At Six, lansat în 2010 („Hold Me Down”) a debutat pe locul 5 în topurile din Marea Britanie, în timp ce al treilea album, „Sinners Never Sleep” a ajuns până pe locul 3 și a primit Discul de Aur pentru vânzări. Albumul „Cavalier Youth”, lansat în 2014, a debutat pe locul 1 în topurile britanice. De asemenea, în 2011, trupa You Me At Six a câștigat premiul Best British Band la Kerrang! Awards. În prezent, formația promovează cel de-al 5-lea album de studio, „Night People”, lansat în ianuarie 2017. Este o trupă care merită atenția oricărui iubitor de muzică. Pe scena Festivalului Artmania au fost: Josh Franceschi – vocals, Matt Burns – bass, Max Helyer/Chris Miller – guitars și Dan Flint – drums.

Am mai văzut la Artmania…
Joi, 27 iulie: My Baby (Olanda). S-au aflat pentru prima dată în România și s-au declarat fermecați de frumusețea locului și căldura oamenilor. Formația a fost înființată în 2012 la Amsterdam de Joost van Dijck (chitarist, compozitor), sora lui Cato van Dijck (solistă, violonistă, chitaristă, dansatoare) şi Daniel ‘Dafreez’ Johnston (baterist). Trioul propune în amestec antrenant de elemente din funk, blues și country. Au avut o prezență colorată, vie care i-a strâns, ca un magnet, pe oameni în fața scenei.
The Deep Sound Of Maramureș (România), un proiect inedit inițiat de către Petru Pap (antropolog, muzician), care combină elemente din spectacolul audiovizual, din secvențe de film documentar, muzică electro-experiemntală și o cercetare etno-antropologică despre cultura veche maramureșană. Știu, sună pompos și greu de înțeles, așa că e mai bine să ascultați despre ce este vorba. Căutați-i pe Youtube, nu veți regreta.
Vineri, 28 iulie:  Coma (România), în componența: Cătălin Chelemen/Dan Costea – voce, Matei Tibacu-Blendea – chitară, Sorin „Gogoașă” Petrescu – bas, Răzvan Albu – baterie, Răzvan „DJ Hefe” Rădulescu – scratches/samples/keys. S-au bucurat de o primire călduroasă din partea publicului și au oferit un concert bun. Mie mi-a plăcut foarte mult o piesă mai nouă, lansată în 2015, „Document” (pentru că tot se poartă astfel de detalii, vă spun că pe Youtube această piesă are peste 650.000 de vizualizări).
Sâmbătă, 29 iulie: Walways (înființată în 2007 în Israel), în componența: Ran Yerushalmi – vocals, Bar Caspi/Yoni Menner – guitars, Avihai Levy – bass și Priel Horesh – drums. Deși nu a fost public numeros (concertul a început la ora 19.00), oamenii s-a declaratau fost încântați. Eu am ratat concertul lor, dar cei care au fost, au avut doar cuvinte frumoase la adresa lor. Vă recomand să îi căutați pe Youtube.

ARTMANIA CULTURALĂ

Sibiul, un oraș de poveste
De cum am intrat în Sibiu, am avut impresia că mă aflu în altă țară. Gunoiul (în proporție de 90%) stă în tomberoane (chiar și în zona gării), mașinile îți acordă prioritate la trecerea de pietoni (dacă nu se întâmplă acest lucru atunci sunt șanse mari ca mașina respectivă să aibă număr de București), la fiecare trecere de pietoni există un semn prin care bicicliștii sunt atenționați să traverseze strada mergând pe lângă bicicletă (și culmea, am văzut că este respectat), poți cumpăra bilete pentru mijloacele de transport în comun și de la magazinele aflate în apropierea stațiilor, există peste tot plăcuțe cu indicații scrise în limba română, în germană și în engleză, în primele două zile m-am întrebat (la modul cel mai serios) dacă mașinile sibienilor sunt dotate cu claxon, abia în ultima zi am aflat că au și așa ceva dar nu abuzează de el, centrul lor vechi este curat și nu stă să cadă în orice moment peste clienți și turiști, iar când te plimbi pe stradă auzi vorbindu-se în germană, spaniolă, italiană, engleză, franceză, maghiară la fel de mult ca-n limba română. Oamenii sunt extrem de amabili. De exemplu, în autocarul cu care am ajuns la Sibiu, am cunoscut o doamnă pensionară extrem de drăguță care mi-a explicat cum pot ajunge la pensiunea unde aveam cazare, mi-a spus că este o zonă foarte liniștită și că nu trebuie să-mi fac griji dacă merg pe jos noaptea, nu sunt nici câini vagabonzi, nici derbedei. Ba chiar, la coborâre, mi-a propus să mergem împreună cu taxiul (ea locuia la câteva străzi de pensiunea respectivă). Având în vedere că nu cunoșteam drumul, am acceptat. A fost o cursă de 13 lei, iar când am ajuns la destinație, doamna respectivă nu a vrut sub nicio formă să accepte să-mi ia banii: „Ședere plăcută!”, mi-a spus și ne-am despărțit. A avut dreptate în ceea ce privește cartierul respectiv: curat, liniștit, bine luminat noaptea, iar primul animal pe care l-am văzut plimbându-se agale pe aleile dintre blocuri, a fost un arici. Am aflat mai apoi, că acolo locuiește o familie întreagă de arici, care este protejată de toți locuitorii din blocurile din apropiere. Cu Sibiul nu poate fi decât dragoste la prima vedere, iar eu sunt la a treia vizită în acest oraș superb, de fiecare dată pentru Festivalul Artmania.
Artmania extra-muzicală

Dacă în trecut am fost doar pentru câte un concert din fesival (Jethro Tull în 2007 și Peter Hammill în 2014), de data aceasta am rămas în Sibiu de joi (27 iulie) până sâmbătă (29 iulie), așa că am avut ocazia să înțeleg mai bine ce înseamnă, de fapt, Artmania. Am avut norocul să călătoresc la Sibiu alături de un grup de tineri (29 – 36 de ani) care nu rataseră nicio ediție din cele 12 ale Festivalului Artmania. Am fost surprinsă să aflu că nu știau că vor fi concerte și joi, la care publicul avea acces gratuit. I-am întrebat ce înseamnă pentru ei acest eveniment: „E o stare de spirit. Concertele nu sunt elementul central al acestui festival. Adică nu stabilim dacă mergem sau nu în funcție de line-up-ul anunțat. Nu mă înțelege greșit, ne bucurăm de concerte indiferent cine urcă pe scenă. Am descoperit multe trupe cu ajutorul acestui festival. Dar Artmania e mai mult decât concerte. În toți acești ani, ne-am făcut prieteni și români și străini, ne-am mărit gașca… E o plăcere să ne revedem an de an. În fiecare an vizităm muzeele și nu ne-am plictisit”, mi-a spus Alina P (33 de ani).

Am înțeles mult mai bine vorbele Alinei în cele 3 zile petrecute în Sibiu. Artmania este adânc ancorat în istoria orașului. Faptul că autoritățile locale se implică, ajută cultura, investesc în teatre, în săli de spectacol, susțin acest festival și îl folosesc ca „motor” de promovare a tradițiilor și culturii sibiene, este demn de toată lauda. Muzeul Astra, de exemplu, a organizat o adevărată olimpiadă a meșteșugurilor tradiționale, care s-a bucurat de mare succes (cei mici și cei mari au avut ocazia să vadă meșterii la lucru). Cei care au avut bilete sau abonamente la festival, au putut vizita muzee, expoziții de fotografie, au putut închiria gratuit biciclete Pegas pentru a ajunge mai ușor la Muzeul în aer liber Astra. Iubitorii de tatuaje, au făcut coadă la standul Henna Journey, unde s-au ales cu tatuaje temporare de toată frumusețea. De asemenea, pasionații de tehnologie au fost încurajați să-și pună pozele pe Facebook, folosind hastag-ul oficial al festivalului: #ARTmaniaFestival, toate postările lor au fost afișate în timp real pe website-ul oficial al festivalului; au avut la dispoziție un „GIF Booth”, cabină care realiza GIF-uri (imagini animate), pusă gratuit la dispoziția participanților la festival de Banca Transilvania. La acest GIF Booth, participanții la festival și-au ales o melodie a trupei preferate de la ARTmania Festival 2017 pe care au cântat-o singuri sau alături de prieteni. În mod cert, Sibiul este un exemplu și pentru alte orașe cu pretenții de „capitale europene”.

Unul dintre punctele de atracție din perioada festivalului, a fost Librăria Habitus din Piața Mică. Aici, toți cei care aveau o brățară „Artmania” beneficiau de o reducere de 10% pentru orice carte SF sau fantasy. Și nu au fost puțini cei care au profitat de ofertă. Tot în acest loc, iubitorii de film, care aveau bilet la festival, au putut vedea gratuit două dintre cele mai bune filme de artă: „Belgica” și „Goodnight Mommy”. Filmele au fost proiectate în fiecare zi de festival începând cu ora 15.00. Nicoleta (24 de ani) și Alin (28 de ani), ambii din Deva, erau încântați că au avut posibilitatea să vadă cele două filme: „Suntem mari iubitori de filme. Încercăm să vedem cam tot ce apare prin festivaluri, fie că a luat sau nu premii. Acum ne-a plăcut mult filmul „Goodnight Mommy”, îl recomandăm cu căldură oricărui cinefil. „Belgica” n-a fost tocmai pe „felia” noastră”, mi-a spus Alin. „Mie chiar nu mi-a plăcut”, a completat ferm Nicoleta. Tot la film i-am întâlnit și pe arădenii Andrei (19 ani), Mihai (21 de ani) și Cornel (18 ani), care au mărturisit că nu prea au înțeles filmele, că ar fi plecat dar le-a fost rușine să se ridice în mijlocul filmului și că s-ar fi ofticat dacă ar fi trebuit să plătească bilet să vadă filmele acestea, dar cum n-au dat bani în plus și nici nu aveau altceva mai bun de făcut, au stat până la final.

În spațiul special amenajat din Piața Mare au existat standuri cu băuturi, street food și diverse specialități culinare, precum și standuri dedicate colecționarilor. Am constatat că oamenii mai cumpără viniluri, CD-uri, tricouri și alte obiecte personalizate (căni, brelocuri, brățări, etc). Oferta era generoasă pentru iubitorii de rock. E drept că m-aș fi bucurat să văd și un stand cu muzică rock românească (viniluri, CD-uri). Poate la anul. În timpul zilei (până la ora 17.45), accesul în Piața Mare era gratuit, așa că, fie că aveau sau nu bilete la festival, turiștii au făcut turul tuturor standurilor și n-au plecat de acolo cu mâna goală.
Doamna Ana are 58 de ani și este profesoară de limba română în Sibiu. Mi-a atras atenția faptul că purta o brățară Artmania. Mi-a mărturisit că a venit la fiecare ediție a festivalului. Se bucură că își vede elevii și în muzee, și în librării și în fața scenei la concerte. În toamnă, vor discuta la orele de dirigenție despre cărțile cumpărate, despre concertele văzute la festival, despre muzeele vizitate și despre prieteniile noi care s-au legat la Artmania. Este o mare fană a Tarjei, dar nu are de gând să rateze vreun concert din această ediție. Vrea să fie la curent cu ceea ce ascultă tinerii.
Potrivit comunicatului oficial, primit de la organizatori, la cea de-a 12-a ediție a Festivalului Artmania au participat 10.000 de spectatori. Trebuie reținut faptul că după doi ani în care accesul a fost liber, organizatorii au decis să reintroducă biletele. Au avut ceva emoții din acest punct de vedere, dar cred că au reușit să treacă testul cu brio. Poate că n-ar fi rău ca pe viitor, având în vedere că este un festival „kids-friendly” (am văzut familii care au stat cu copii de 3-12 ani până la finalul concertelor), să fie găsită o soluție pentru vânzarea băuturilor alcoolice. La ediția din acest an, unii spectatori nu au avut măsură și au combinat băuturile apoi i-au deranjat pe cei din jur. Poate n-ar fi o ideea rea să nu le mai vândă alcool celor care sunt deja în stare de ebrietate… Un alt element pozitiv al festivalului a fost faptul că organizatorii s-au străduit să asigure întâlniri între fani și artiști. Regula a fost simplă: primii veniți, primii serviți (numărul varia în funcție de disponibilitatea artiștilor, de exemplu, Devin Townsend a acceptat doar 10 oameni). Poate n-ar fi rău, ca la ediții viitoare să fie puse în vânzare bilete pentru meet&greet, astfel încât să nu depindă nici fanii, nici organizatorul de toanele artiștilor.
Am rămas cu amintirea unui festival complet și a unui oraș minunat. Felicitări organizatorilor și să ne revedem la Artmania 2018!
Dar, la București am revenit rapid la realitate. De îndată ce am pus piciorul în Capitală, la ora 4.30 dimineața, prima vietate pe care am văzut-o gonind de mama focului pe trotuar, a fost un șobolan. Așladar… Bun revenit acasă, în orașul în care fiecare familie de șobolani are grijă și ocrotește câte un bucureștean! 🙂

• Despre
• Ultimele Postari

Follow me

Andrei Partos

Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

• Îi mai lăsăm să ne păcălească? C.C.R. s-a speriat și PSD joacă la doua capete… (3.12.2024) - decembrie 3, 2024
• La mulți ani, România! 🙂 Azi am fost la vot! - decembrie 2, 2024
• C.C.R. solicită renumărarea voturilorSe pare că nu putem trăi fără PSD / PNL la Cotroceni… (28.11.2024) - noiembrie 28, 2024