TROTINETA

iunie 12, 2015

L-am văzut zilele trecute pe Andrei-Ştefan cu o trotinetă a unui vecin. Îi auzeam vocea de la etajul 5. Chiuia de plăcere. În spatele blocului. Era încântat de ea. Am coborât să-l văd mai bine. Violeta era şi ea surprinsă de cât de mult se bucură că se descurcă. Ca unul care am mers cu trotinete de tot felul ani de zile , dintre cele cu rulmenţi care făceau zgomot asurzitor pe asfalt, am simţit că e ceva special pentru el. Mama lui a trecut la fapte. I-a cumpărat o trotinetă cam ca cea a prietenului Matei. O idee mai bună. Nu l-am văzut niciodată atât de încântat de vreun cadou în aceşti 3,6 ani. Şi, credeţi-mă, a tot primit. Uneori şi zilnic. Ei bine, acum era o lumină în jurul lui, s-a urcat pe ea, a circulat prin casă, acum e din nou afară. S-a dus s-o arate tuturor în Parc, să-l vadă toţi…Mi se pare o reacţie firească la el, la Săgetători, la băieţi cu personalitate puternică. A scris şi mama lui pe blogul ei despre acest moment, dar pentru mine a fost un eveniment esenţial. Credeam că nu se mai bucură intens de nimic. Primea o maşinuţă, se uita la ea şi se ducea şi o punea lângă alte 150…Ştiu că nu e igienic să dai din casă, că nu e bine să dai informaţii despre viaţa de familie. Ieri, cînd a fost momentul important, eu am plecat la concertul Europe, aşa că n-am apucat nici să fac fotografii. Acum am vrut doar să comunic bucuria mea la vederea bucuriei, fericirii fiului meu mic devenit brusc ceva mai mare! 🙂