Interviu de Iulia Radu
În timp ce alergam după Cristi Furdi prin culise la Arenele Romane, am strâns atât de tare foaia cu întrebările în mână, încât, în momentul în care am ajuns la cabine, aveam în mână un simplu ghemotoc de hârtie. Noroc că nu s-a rupt! Am ajuns în culise alături de un grup mic de fani (unii dintre ei veniți tocmai din America pentru a se întâlni cu trupa suedeză). Mi s-a explicat că mai întâi vor face ei fotografiile cu trupa, apoi urmez eu cu interviul. N-am așteptat mult pe hol. Băieții au ieșit din cabină cu zâmbetul pe buze. John Norum (chitară), Mic Michaeli (clape), John Leven (bass), Ian Haugland (tobe) și bineînțeles, Joey Tempest au făcut cunoștiință cu fiecare în parte. La momentul fotografiilor, una dintre admiratoare l-a rugat pe Joey Tempest să îi dea un pupic, replica artistului a fost extraordinară: „Fără pupici! Mă omoară soția dacă află”.
Totul s-a derulat rapid. Nici nu apucasem să-mi netezesc cât de cât hârtia, mă tot întrebam dacă o să pot citi întrebările. Gândurile mi-au fost întrerupte de vocea lui Cristi: „hai să mergem într-un birou pentru interviu, acolo e mai liniște”. Atitudinea calmă și relaxată a lui Joey mi-a foat de mare ajutor. A fost un interviu de aproape 11 minute pe care l-ați putut asculta noaptea trecută (ediția 663 din 13 iunie) la „Psihologul muzical” (emisiune produsă și realizată de Andrei Partoș, difuzată pe Radio România Actualități). Ascultătorii au reacționat prompt, bucurându-se să-i audă vocea lui Joey la radio. Au fost zeci de mesaje entuziaste. Unii dintre ei l-au descoperit abia acum pe omul-Joey Tempest. Le-a plăcut cum a vorbit, ba chiar au dezbătut soarta rock-ului pornind de la afirmațiile artistului. A fost încă un prilej de a constata cât de important este pentru public să aibă șansa să îi audă vorbind pe artiști. Îi mulțumim lui Joey DeAlvare pentru că a făcut posibilă această întâlnire cu artistul. Mai jos aveți traducerea și varianta audio.
EUROPE LA ARENELE ROMANE – cronică de concert (click aici!!)
AUDIO:
Reporter: Bine ai revenit în România! Ne bucurăm că ești alături de noi!
Joey Tempest: Da, ne bucurăm și noi că suntem din nou aici.
Reporter: În primul rând vreau să te felicit pentru cel mai recent album, War Of Kings. L-am difuzat la radio și am primit un feedback excelent. Aș vrea să te întreb, cum ai ales titlul albumului?
Joey Tempest: Wow! Este minunat! Mă bucur mult (n.r. – că a fost primit bine albumul). Una dintre piese are acest titlu. Piesa aceasta a fost inspirată de o carte veche despre vikingii suedezi. Când eram în studio am început să căutăm un titlu potrivit pentru album, iar tuturor ne-a plăcut varianta aceasta și ne-am gândit că se potrivește. Nu a fost un alt motiv, doar că ne-a plăcut.
Reporter: Este adevărat că ați înregistrat albumul live în studio?
Joey Tempest: Da, mai mult sau mai puțin live. L-am înregistrat în două săptămâni în Stockholm, apoi o săptămână am făcut câteva corecturi. A durat în total 3 săptămâni.
Reporter: Nu sunt multe trupe care mai fac asta în zilele noastre…
Joey Tempest: Este adevărat, nu sunt multe trupe. Dar cred că asta este problema cea mare: petrec mult prea mult timp cu corecțiile, cu producția. Trebuie să găsești feelingul, trebuie să găsești „miezul” rock’n’roll-ului așa cum au făcut-o cei de la Led Zeppelin, Black Sabbath, Deep Purple. La vremea respectivă nu se trăgeau piesele de multe ori, nu se corectau greșelile în studio. Este adevărat că în anii ’80 și noi am folosit din plin tehnica și am corectat multe în studio, dar în noua era a trupei Europe, adică în ultimii 11 ani de când am reluat proiectul, am devenit mai „organici”, am intrat într-o călătorie muzicală și învățăm mai multe despre ceea ce înseamnă rock’n’roll-ul, mă refer la sensul profund: la puțin soul, puțin blues. A fost nevoie de mult timp, au fost vreo 1.000 de show-uri, dar uite că am ajuns și aici. (râde)
Joey Tempest: „Am fost refuzați de unele case de producție pentru că aveam părul lung și eram considerați prea zgomotoși”
Reporter: Poate un muzician să trăiască din vânzările de disc?
Joey Tempest: Este adevărat că vânzările au scăzut. Dar cred că este încă important să ieși cu albume noi pe piață. Eu am fost puțin supărat, în urmă cu 10 ani, când alte trupe spuneau că nu vor mai lansa albume. Dar partea amuzantă este că oamenii au început să înregistreze albume astăzi. Trupele mari au spus că nu vor mai face acest lucru, dar acum o fac. Și asta pentru că este important să arăți ce faci, este important să arăți că ești pasionat, că faci lucruri frumoase pentru că astfel oamenii vor plăti mulți bani să te vadă live. Trebuie să arăți că ești la fel de pasionat de ceea ce faci și că poți veni cu muzică nouă bună. De aceea cred că este important. Altfel, oamenii vor asculta doar piesele vechi.
Reporter: Vezi vreun viitor pentru CD-uri, ca obiect fizic?
Joey Tempest: Va fi greu să păstrăm CD-ul. Cred că acest format va ține așa cum a făcut-o și vinilul.Cred că sunt oameni care iubesc acest format. Am văzut că și vinilul se bucură în prezent de o revigorare, dar nu va ajunge la popularitatea de care s-a bucurat în trecut. Cred că atât vinilul cât și CD-ul vor co-exista cu o industrie a download-urilor care devine din ce în ce mai mare.
Reporter: A fost greu să obțineți un contract cu o casă mare de discuri la începutul carierei voastre?
Joey Tempest: Da, a fost greu. Am fost refuzați de unele case de discuri pentru că noi cântam în engleză și dădeam chitara mai tare, aveam și părul lung… La vremea respectivă, în Suedia oamenii nu erau pregătiți pentru așa ceva. Singura noastră șansă de a avea succes, a fost să ne înscriem la un concurs rock, pe care l-am și câștigat. Iar premiul a fost posibilitatea de a înregistra un album. Așa că am fost nevoiți să facem asta pentru că altfel nu ar fi acceptat să semnăm contractul cu ei. Eram considerați prea dificili și prea zgomotoși.
Reporter: Ce părere ai astăzi despre talent-show-uri? Te uiți la „Vocea” sau la „X-Factor”?
Joey Tempest: Uneori mă uit… puțin. Dar îmi place când un artist își compune singur muzica. Noi întotdeauna am procedat astfel, așa că… Devin interesat atunci când un artist își compune singur piesele, de aceea nu prea mă uit la astfel de emisiuni. Uneori „The Voice” este mai ok pentru că se concentrează mai mult pe solist.
Joey Tempest: „Rock’n’roll-ul trebuie să fie entertainment”
Reporter: Știm că în Suedia publicul este orientat mai mult spre pop. Țara ta a câștigat de multe ori Eurovisionul. Suntem curioși dacă mai este loc și pentru rock și hard rock în Suedia?
Joey Tempest: Da, sunt și multe trupe rock și de heavy-metal. Sunt trupe mari, cum ar fi Opeth, Graveyard, desigur Europe, este o trupă nouă numită Blues Pills. Acestea sunt mai „adevărate”, sunt mai aproape de ideea de rock’n’roll. Dar scena pop este foarte mare și a fost așa încă de când a apărut ABBA. Dar noi am fost prima trupă rock din Suedia care a avut succes internațional.
Reporter: Sunt în 2015, lumea „fierbe”, dar dacă asculți muzică, în special rock, nu îți dai seama că ne lovim de numeroase probleme. Unde este nevoia de protest?
Joey Tempest: Nu… eu cred că rock’n’roll-ul ar trebui să fie entertainment pur, ar trebui să fie o expresie a sufletului. Trebuie să fie entertainment. Cred că avem nevoie de un echilibru. Muzica trebuie să fie partea care te ajută să treci peste problemele de care te lovești în viață, să depășești problema unui război… Muzica este o evadare. De asemenea, muzica unește oamenii din lumea întreagă și face acest lucru foarte bine.
Reporter: Mai joci fotbal sau hockey?
Joey Tempest: Nu, nu mai joc. O făceam când eram mic, am participat și la curse de cart pentru juniori și chiar am ieșit pe locul 4 la un concurs. Dar totul s-a schimbat când l-am întâlnit pe John Norum și am pus bazele trupei.
Joey Tempest: „Pentru mine, Londra este centrul Universului”
Reporter: Dar te uiți la competiții sportive?
Joey Tempest: Mă uit mai mult la Formula 1. Nu mă mai uit la fotbal sau la hockey. Locuiesc în Londra, Anglia de mulți ani, dar tot nu sunt un mare iubitor de fotbal. Prefer Formula 1.
Reporter: Ce te-a determinat să alegi Londra pentru a locui acolo?
Joey Tempest: Am vizitat Londra când eram copil și mi-a plăcut și atunci. Aveam 12 ani când m-au dus acolo părinții mei. Aveam 20 și ceva de ani când m-am mutat acolo, apoi am locuit o vreme în Irlanda, dar a început să-mi fie dor de Anglia. Nu știu… pentru mine, Londra este, într-un fel, centrul Universului. Am o iubită britanică… nu, o soție! Am doi băieți o soție britanică. M-am îndrăgostit de Londra. Se întâmplă să te îndrăgoștești de orașele mari. Știi cum este.
Reporter: Băieții tăi sunt pasionați de muzică?
Joey Tempest: Da, Jamie are 8 ani și îi place muzica. Ascultă AC/DC, Europe. Dar îi place și muzica nouă… Ia lecții de baterie, vrea să devină toboșar.
Reporter: Îl încurajezi să urmeze o carieră artistică?
Joey Tempest: Nu pot să spun că îl încurajez. Nici pe mine nu m-a încurajat nimeni. Mi-am găsit singur drumul. Părinții mei au fost șocați să afle că, dintr-o dată, mi-am făcut trupă.
Reporter: Care este primul concert la care ai mers?
Joey Tempest: Aveam 13 ani și am fost să văd Electric Light Orchestra. Au cântat pe un stadion mare. Aveam un profesor care a fost foarte curajos și a mers la directorul școlii pentru a-i cere voie să ne ducă la concert. Și directorul a fost de acord. Așa că am parcurs un drum lung, de vreo oră până la stadion și am văzut Electric Light Orchestra. A fost un show cu lasere și a fost foarte frumos.
Joey Tempest: „În Suedia existau doar doi chitariști: Yngwie Malmsteen și John Norum”
Reporter: Și primul disc pe care l-ai cumpărat?
Joey Tempest: Cred că a fost David Bowie – Space Oddity. Single-ul. „Ground control to Major Tom”… Da, acesta a fost. Am fost mereu fascinat de această piesă. Versurile acestei piese m-au inspirat atunci când am scris The Final Countdown.
Reporter: Ai lucrat vreodată cu Yngwie Malmsteen?
Joey Tempest: Am făcut câte un jam-session în studioul lui din Stockholm. Când eram tânăr, în Suedia erau doar doi chitariști: Yngwie Malmsteen și John Norum. Și ne întâlneam, cântam, beam un pahar împreună, asta până când el s-a mutat în America. Dar nu am înregistrat niciodată nimic alături de el, doar am cântat în acele întâlniri prietenești.
„Publicului român îi place melodia, dar în place și sound-ul heavy”
Reporter: Știu că publicul român vă iubește foarte mult și aveți o relație specială. Îți amintești primul concert aici?
Joey Tempest: Da… Cred că am mai cântat aici de vreo 2-3 ori. Totuși… cred că am fost doar de două ori. Chiar vorbeam despre asta ieri și ne-am amintit de concertele susținute aici, de publicul foarte pasional și energic. Publicului român îi place melodia, dar în place și sound-ul heavy. Atât băieții cât și fetele iubesc sound-ul heavy și îmi place foarte mult acest lucru.
Reporter. În final, vreau să te rog să transmiți un mesaj ascultătorilor noștri.
Joey Tempest: Da, sigur… Cum se numește emisiunea?
Reporter: „Psihologul muzical”
Joey Tempest: (râde) Tu faci emisiunea?
Reporter: Nu, nu… Andrei este gazda emisiunii, eu sunt doar un reporter.
Joey Tempest: Ok… Deci e bine dacă spun „Îl ascultați pe Andrei la Psihologul muzical”…
Reporter. Da, este bine.
Joey Tempest: Salut tuturor! Sunt Joey Tempest de la Europe, iar voi îl ascultați pe Andrei la ”Psihologul muzical”. Noi suntem în România și vom susține un concert, abia așteptăm să ne întâlnim cu fanii din România, care ne-au susținut de-a lungul anilor. Avem o relație extraordinară cu publicul de aici, vă place rock’n’roll-ul, vă place melodia, vă place și stilul heavy și sper să ne revedem curând.
Reporter: îți mulțumesc foarte mult.
Joey Tempest: Mulțumesc și eu! (râde)
- Remember Julieta Szönyi. Articol de Gàlfi Akos - aprilie 18, 2025
- Dan Turturică nu ne vrea la #Eurovision și jignește creatorii pop rock din România - aprilie 17, 2025
- PRIMELE MULȚUMIRI ÎN 2025! - aprilie 15, 2025
: „Rock'n'roll-ul este entertainment, nu o formă de protest” (11.06.2015). Citește aici.){kind=link}
[…] Strings & Tudor Turcu, am lipsit motivat, fiind în culise pentru interviul cu Joey Tempest (îl puteți citi/asculta aici!). Blade Strings, sună foarte bine, Tudor Turcu a fost în mare formă, iar coverurile după Led […]
Câteva cuvinte de politețe, desigur, din acelea după care nu iei bătaie… Muzica și activitatea lor de aproape jumătate de secol, vorbește cel mai bine pentru ei.
La ce anume vă referiți? Nu știam că interviurile se facă astfel încât să „nu iei bătaie”? Pe bune?!
Felicitari Iulia!M-am bucurat sa citesc un interviu care are legatura numai si numai cu partea profesionala,comparativ cu toate tabloidele care nu mai vorbesc despre profesia artistilor, ci numai de viata personala, care dealtfel nu conteaza pentru nimeni. Imi place ca si-au compus intodeauna muzica singuri,ador artistii completi, care isi scriu singuri versurile si apoi pun sound-ul potrivit cu starea lor si cu ceea ce vor sa transmita.Multumim!
Mă bucur mult că ți-a plăcut! A fost o bucurie și o onoare să-l întâlnesc!