ARENE PLINE DE NOSTALGII 15.06

0
55

Galerie foto de Iulia Radu (click aici!)
Galerie foto de Iulia Radu (click aici!)

ROCKUL ROMÂNESC MATUR TRĂIEȘTE
Am avut plăcerea să observ că o campanie bună de promovare dă rezultate. *Am mers la eveniment împreună cu Carmen Bunaciu, o mare iubitoare de muzică, dar și o prietenă a Costineștiului anilor 80. În mașina ei se auzea RockFM unde se difuzau piese cu grupurile din concert, scurte interviuri cu domnii din grupurile cu pricina. Așa se face, așa era normal. Recunosc că la vederea primelor afișe am fost puțin sceptic, așa că l-am sunat pe Edi Petroșel, iar el i-a pus în legătură cu mine pe cei de la Sublime. Astfel am contribuit și noi la buna informare a publicului țintă. *Nu cred că e vorba de 20 de ani și am scris asta de câteva ori. Grupurile s-au nimerit în același timp la Costinești, apoi în 1990 au cântat în primul concert liber după Revoluție (București-Timișoara 22). Au mai fost evenimente comune până la Marlboro Tour. Fiecare cu reperele lui. Oricum multe piese alese erau din anii 80 așa că numai de 20 de ani nu era vorba. *A fost vreme bună, public frumos, amestecat, mai multe generații reunite de dragostea de rock, de amintiri. *Aglomerația de pe străzile Capitalei ne-a făcut să pierdem deschiderea, dar am prins cele trei trupe. Locuri foarte bune (mulțumim Simona Ionașcu!) . Compact a deschis Gala amintirilor. Bună ideea cu proiectarea titlurilor și anilor pe cele două ecrane de pe scenă. Din păcate doar la Compact. Piesele hard de la începuturi nu erau știute de cei mai tineri. Paul Ciuci a fost în bună dispoziție și a reușit să învingă handicapul cântatului pe soare, fără efecte de lumini. Colegii tineri și-au făcut datoria. În fond Compact 2017 este o combinație perfectă a generațiilor. Paul și Leluț ”Megastar” (așa scria și pe tricou) din vechea gardă (cei doi din Câmpia Turzii) și tinerii de azi: Adrian Kiseleff (clape) și Alex Miu  (bas) Cum hit-urile nu le-au lipsit celor trei grupuri,  nu mă voi referi la repertorii, aici consemnez doar atmosfera, trăirile. Frumos remember-ul pentru Teo Peter și Emil Laghia. *În public erau oameni care știau toate cele trei repertorii, dar și unii care erau fixați pe una sau două dintre trupele de pe afiș. *Cristi Minculescu & Iris (așa apar și pe afiș) au pus spectatorii la treabă. Cristi a fost menajat de cei prezenți care știau tot. A mai fost și un moment al tobelor , Nelu Dumitrescu și fiul său, Cristi , au oferit un moment de virtuozitate. Erau trecutul și prezentul la un loc. *Și la Holograf, care a prins orele răcoroase, atmosfera a fost emoționantă, și la ei s-a cântat permanent. Inclusiv la „Stai în poala mea” (cu pudoarea cuvenită). Piesa „Vine o zi” a fost dedicată memoriei celor care au plecat, dar în primul rând colegului Mihai Coman. *Dan Bittman a prins o zi de mare formă vocală! *Evident că la final au fost toți artiștii pe scenă, tot ca pe vremuri și au încheiat cu un „Cântec pentru prieteni”. *Instalația mare a fost a lui Mișu Cernea, „il Padrone di casa”. (Sfinx Experience  și Arenele Romane). M-am bucurat să-i revăd pe ambii săi fii, Vlăduț și Bubu Cernea implicați intens în viața muzicală.
andrei partos holograf turneu a
Fotografie din timpul turneelor cu Holograf

*Fiecare grup a venit cu sunetist propriu și cu mixer cuplat la mixerul mare pus la dispoziție de Mișu. Așa că diferențele de sound, de reglaje, au ținut de meseriașii fiecărui grup în parte. Contează și sunetul care vine de la sculele de pe scenă, care sunt ale componenților. Nu comentez azi acest capitol. *Am întâlnit oameni care veneau la Costinești în anii 80, am vorbit cu persoane care-și aminteau de Galele rock de acolo, cu cele trei grupuri implicate, prezentate de mine. *Flaviu Crișan chiar m-a întrebat de ce nu prezint eu. I-am răspuns că organizatorii sunt prea tineri pentru a se fi gândit la așa ceva. *De altfel la Holograf, imaginile proiectate pe ecrane m-au inclus și pe mine, când prezentam trupa în turnee lungi prin țară. *A fost o plăcere să-l revăd pe „suedezul” Nuțu Olteanu, un chitarist de clasă internațională. *M-am bucurat să-i întâlnesc pe Costel Ionescu, pe Pompi, tehnicii din acele vremuri *Am revăzut și doamnele care în acele momente de glorie erau în backstage… erau și azi acolo, mai frumoase, mai mature…*Am primit cadou tricou cu afișul evenimentului (mulțumesc Carmen!). O idee bună a organizatorilor de a genera un stand cu CD-uri și amintiri de acest gen. *Am remarcat și faptul că n-au prea fost cozi la jetoane în zona din față, că nu s-a băut pra multă bere. Din punctul meu de vedere e un semn bun! Se poate trăi și bucura și cu apă plată! Opinia mea. *Publicul  (cam 5000 de oameni) de această calitate  (excelentă) trebuie să primească periodic astfel de daruri (pe bani) din partea oricărui organizator care chiar ține cont de doleanțele consumatorilor!
P.S. Pe lângă ieșirea știută de mine, am descoperit, după ani și ani, că la Arene mai sunt alte uși deschise pentru plecarea celor care au stat în tribune! Mereu învăț câte ceva!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here