„București – Timișoara 22”, un concert greu de povestit (22.01.1990)

Andrei Partos Sala Polivalenta (22 ianuarie 1990)

Andrei Partos Sala Polivalenta (22 ianuarie 1990)

Cu greu am găsit acest articolaș publicat imediat după concertul de la București. Viața Capitalei era continuatoarea revistei ”Săptămâna”. Foarte curând avea să apară revista Metronom. Așa că de atunci am activat pe cont propriu sau la ”Curierul național ”. Din păcate fotografii nu am, așa că-i rog pe cei care dețin imagini, filmări, să ne ajute să reconstituim acele momente unice. Inițial trebuia să cânte și Vali Sterian și Compania de sunet, dar a fost invitat în Norvegia pentru a înregistra piesa ”Nopți” exact pe 21 ianuarie. Din păcate în TVR nu se găsesc secvențe prea multe, deși Doru Ionescu le tot caută. Am lăsat articolul așa cum era, ca să vedeți cât de naiv și entuziast eram. Acum pot spune că am și prezentat concertul, că am avut cele mai deosebite trăiri, care nu s-au mai repetat de atunci (poate puțin mai soft la turneul British Rock for Romania, care a urmat în februarie 1990). 

 

Articol de Andrei Partoș publicat în ziarul Viața Capitalei (1.02.1990)

Concertul de luni, 22 ianuarie 1990, desfășurat la Sala Polivalentă din București a fost primul concert rock adevărat din ultimele două decenii, de la Festivalul Club A încoace. Este extrem de dificil să redau atmosfera absolut fantastică din sală, de la începutul spectacolului până la final. Totuși, pentru că doar 6.500 de iubitori ai genului au avut locuri, ceilalți urmând să vadă câte ceva pe micul ecran (sperăm cât mai mult și cât mai curând), să derulăm „filmul” celor 270 de minute de muzică și trăire autentică.

Ordinea intrării în scenă s-a stabilit prin tagere la sorți, care a avut loc luni dimineață, după ce grupurile timișorene au depus o coroană de flori la Universitate din partea muzicienilor din Timișoara în memoria martirilor Bucureștiului.

Victor Socaciu și Crai Nou au deschis spectacolul muzical cu melodia Libertate, prefațat de un moment de reculegere propus de Ghighi Bejan (organizator din partea BTT). La ora începerii, pe aleile înghețate ce duc spre Sala Polivalentă veneau încă sute de tineri.

A urmat Păunița Ionescu, o adevărată revelație a serii, pentru prima oară pe această scenă în ultimii 10 ani. A fost mult mai prezentă pe scenele de peste hotare decât acasă. O personalitate artistică unică în peisajul rockului românesc. Adolescenții n-au văzut-o niciodată, dar după câteva acorduri erau cuceriți de această voce născută pentru blues și rock. Au acompaniat-o Adrian Ordean (Compact B), Iulian Vrabete și Nuțu Olteanu (Holograf), Peter Kocsef (Cargo) și Vlady Cnejevici (Compact B), un supergrup ad-hoc, perfect adaptat momentului. A cântat toată sala hituri din istoria rockului, ca Alright Now (Free), Sailin (Rod Stewart) sau celebrul Na, Na, Na, Hey Kiss Him Goodbye (într-o versiune soul specifică Păuniței).

Fanii trupei Iris au avut parte de un grupaj de succese mai vechi și mai noi (de pe viitorul Iris IV). Un cor imens însoțea vocea lui Cristi Minculescu.

Abra din Timișoara, abordând un gen mai dificil, mai elaborat, au trecut mai greu rampa, reușind totuși să capteze atenția. La prima piesă toți oaspeții din Timișoara au urcat pe scenă salutând publicul cu tricolorul și cu versurile lui Ionel Marchiș.

În formulă completă, cei de la Cargo ne-au readus în sfera hardului bănățean. Tânărul solist vocal Ovidiu Ioncu (21 de ani) a trecut cu brio acest dificil examen. Un repertoriu bine gândit, pe placul majorității spectatorilor confirmă veștile pozitive care circulau despre această formație intrată de acum în prima ligă a rockului nostru.

Un recital prefațat de Adaggio (interpretat cu virtuozitatea-i cunoscută de Nuțu Olteanu) și încheiat cu În loc de bun rămas, a oferit trupei Holograf prilejul confirmării valorii și echilibrului. Mult comentată, adesea contestată, formația are, de acum încolo, posibilitatea să-și confirme și pe plan extern calitățile. Cei 4 ani în aceeași componență (caz rar în domeniu) au dus la o reală omogenitate umană și artistică.

Andrei Partos la Sala Polivalenta 22.01.1990 a

Andrei Partos la Sala Polivalenta 22.01.1990

Compact B cu piesele compuse de Adi Ordean, prospețimea lui Leo Iorga i-au determinat pe oaspeții de peste hotare să cânte și să danseze alături de miile de tineri cu resurse inepuizabile de energie. Recitalul a demarat cu un Ole Ole pe care generația de azi și sigur următoarea, nu-l vor uita niciodată. În final, s-a scandat ROMÂNIA minute în șir. Bucuria de a fi liberi, mândria de a fi români se împleteau fericit cu MUZICA.

Programul oferit de Pro Musica, sobru și profund, a fost cu totul deosebit de celelalte. Imagini cutremurătoare au însoțit cântecul ”Timișoara”. Ilie Stepan și colegii săi au pregătit momente emoționante invitând în final grupurile din Banat pentru a susține o partitură cu valoare de simbol, Brigadierii (din repertoriul Cargo).

Toți cei 40 de participanți la acest regal al rockului au cântat împreună Let It Be, iar în secunda în care s-a auzit sunetul unui clopot, absolut toată lumea, în genunchi, a păstrat un minut de reculegere în memoriam celor care s-au jertfit pentru Libertatea noastră. Ne-am auzit, practic, bătaia inimilor în acele 60 de secunde, inimi care pulsau parcă în aceeași cadență. MUZICA ne-a unit, ne-a ajutat să acumulăm energia de care a avut nevoie această Revoluție. Să o respectăm, să o ajutăm, să o iubim în continuare!

BUCUREȘTI – TIMIȘOARA 22, primul concert liber al rockului românesc s-a încheiat. Vor urma multe altele. Ne-au ajutat și ne-au înțeles Dl Primar al Capitalei, Dan Predescu, președintele C.F.S.N. de la sectorul IV, Dănuț Fleacă, directorul și personalul Sălii Polivalente, angajații și ghizii BTT și firește membri Societății Metronom (artiști, tehnicieni). Minunat gestul celor două echipe tehnice (Sfinx și Holograf) care au pus la dispoziția colegilor toată instalația, alături de tobele de la Iris. Absolut toate fondurile de la bilete până la cele cuvenite interpreților și sonorizării s-au depus în contul LIBERTATEA 89!

Rămân la opinia enunțată la început, că este greu de povestit un astfel de eveniment, așa că, dacă am omis ceva, doar emoțiile unui martor ocular sunt de vină.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 − one =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>