Cerbul de Aur 2018 – prima seară: lipsa de idei naște monștri (29.08)

Cerbul de Aur BrasovArticol de Iulia Radu

Scriu la cald aceste impresii, pe măsură ce, la TVR, este în plină desfășurare prima seară a Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”. În timp ce privesc ecranul, simt cum sprânceana stângă se ridică încet-încet spre creștetul capului, falca mai are puțin și atinge podeaua, iar creierul meu produce o grămadă de semne de întrebare și de exclamație în încercarea de a procesa imaginile care „curg” pe TVR și vorbele care ies din TV. Nu e o cronică TV, ci mai degrabă sunt gândurile mele așternute pe hârtie în timp real:

*Îmi place scena, îmi lasă impresia de spațiu mare. Dacă ar fi găsit o așezare mai bună pentru orchestră ar fi fost minunat.

*„În asta constă farmecul Cerbului, nu știi niciodată când e!”, încearcă prezentatoarea Ilinca Avram o glumă. Hai, pe bune TVR?! Asta era tot farmecul acestui festival? Si eu care credeam ca e brand de tara, ca e despre muzica… Si cand colo, elementul surpriza ne strangea in Piata Sfatului din Brasov.

*Începe brusc. Este anunțată Gigliola Cinquetti. Apoi sunt difuzate imagini de arhivă. Când am văzut din nou pe ecran scena din Piața Sfatului, Gigliola aștepta cuminte să își înceapă recitalul. La ce au folosit acele imagini din trecut? De ce oare nu au profitat de ocazie organizatorii să aibă un scurt dialog cu ea pe scenă?! Am văzut asta la Sanremo, de exemplu, si pica foarte bine. O conversație de două minute ar fi fost mult mai potrivită decât niște imagini care nu spuneau oricum mare lucru! Momentul Gigliolei a fost pus la sacrificiu (a deschis seara), a fost expediat și tăiat cu toporul, brusc, fără vreun cuvânt de mulțumire, fără un „la revedere”. Artista merita mult mai mult respect! Ar fi fost atât de greu ca măcar în ultima săptămână dinaintea evenimentului să apară un amărât de interviu cu această artistă? Îmi este foarte greu să înțeleg modul defectuos de a promova un eveniment atât de important. Să nu fii în stare să faci o sărbătoare din Cerbul de Aur, să nu îi promovezi cum ar merita pe cei pe care singur ai decis să îi inviți.

*Gigliola is out. Luminița Dobrescu is in. Imagini de arhivă. Luminița cântă, iar la final primește sec o diplomă și niște flori. Și iese. Fără să fie felicitată, fără să i se dea șansa să primească aplauzele cuvenite (cum ar fi fost oare să se ridice publicul în picioare, mai ales că oamenii nu au șansa să o vadă pe scenă), fără să i se mulțumească, fără să îi spună cineva banalul „La revedere”.

*A ieșit Luminița, a intrat Corina Chiriac. A cântat, la final i-au trântit în brațe diploma și florile, numai că, draga de Corina a prins microfonul (deschis!!) și a mulțumit ea orchestrei, primăriei, și organizatorilor, ba chiar i-a și felicitat pe cei din TVR. Apoi a plecat. Tot fără vreun cuvânt din partea gazdelor. La ce mai erau buni prezentatorii!?!

*A urmat apoi un In Memoriam  Anda Călugăreanu. Complet neanunțat. Să nu fii în stare să spui două vorbe despre această mare artistă, să îi faci o prezentare frumoasă, să creezi o legătură între un moment special și publicul din piață, este pur și simplu de neacceptat.

*După ce am ascultat-o pe Anda cântând o piesă (a fost difuzată înregistrarea integral), apare pe ecran Margareta Pâslaru cu un mesaj video tăiat prost. Au urmat apoi alte mesaje înregistrate de la Doina Spătaru, Cozette Marinescu (să îmi fie cu iertare, dar eu nici măcar nu știu cine este – chiar nu puteau spune două vorbe?!). Sunt curioasă dacă cei din Piața Sfatului au înțeles ceva, dacă cei din spate vedeau bine ecranele și au putut citi despre cine era vorba.

*A urmat apoi o înregistare cu Doru Tufiș. Își face apariția și Ilinca Avram care vorbește despre un amalgam între Leonard Cohen, Tom Jones… În fine, îl prezintă pe… Doru Tufiș care începe și cântă fix piesa din care ascultasem un fragment înregistrat cu 30 de secunde mai devreme.

*Observ că Cerbul de Aur și-a „pierdut” specificul internațional. Prezentarea este făcută doar în limba română. Noroc cu Ricky Dandel care l-a prezentat și în limba engleză pe portughezul Paulo Braganca. Recitalul lui a început cu o pauză de publicitate anunțată tot de Ricky. Revin la respectul față de artist și de public care și de data aceasta a lipsit cu desăvârșire. Dacă îmi spune cineva de ce să bagi publicitate între momentul de prezentare al unui artist și recitalul acestuia, eu voi fi mult mai deșteaptă! Din pacate, promovarea a fost zero pentru acest artist. Organizatorul nu a miscat niciun deget ca sa-l prezinte publicului din Romania. Nu am vazut interviuri, nici macar piese postate pe Facebook sau difuzate la radio, au lipsit si banalele informatii biografice. A fost pur si simplu o aparitie iesita din comun. Ce legatura avea ideea festivalului? Habar n-am. S-a potrivit ca nuca-n perete….

*Moment In Memoriam Laura Stoica. Neanunțat, neprezentat! Dezamăgitor! Le era atât de greu să dea o diplomă și niște flori rudelor Laurei? Mă gândesc că l-ar fi putut invita pe fratele ei… Chiar și în cazul Andei Călugăreanu ar fi existat această posibilitate. În loc să ascultăm ceva înregistrat, nu putea niciun artist să aduca un tribut atât Laurei cât și Andei?

*Atât Ovi, cât și Paula Seling, Nico și Narcisa Suciu au beneficiat de o prezentare frumoasă când au urcat pe scenă, dar la plecare totul a decurs la fel de sec și tăcut. Păcat!

*Imaginile de arhivă puse în cadrul unui televizor vechi, sunt atât de fumate cum nici nu pot exprima în cuvinte!

*Până acum, singura care a reușit să aibă un dialog scurt cu Aurelian Temișan a fost Silvia Dumitrescu.

*După Silvia Dumitrescu urmează „sfânta” pauză de publicate.

*Uneori am impresia fie că publicul e pus în photoshop, fie că sunt lipiți de scaun, fie că li s-au dat înainte câteva lămâi. Măcar dacă nu i-ar mai arăta atât de inerți pe scaune, nu de alta dar îmi piere și mie pofta numai când îi văd!

*După publicitate, avem un nou recital: The Humans. O bilă albă pentru această trupă care a ales să le aducă un tribut Mălinei Olinescu, Laurei Stoica. Cristina & The Humans au interpretat foarte frumos piesele „Mi-e dor de tine”, „Un actor grăbit”, „Focul”.

*A urmat Proconsul. Mai întâi cu imagini de arhivă, apoi cu trupa pe scenă. În sfârșit, se aude clar și publicul cântând piesa „Cerul”.

*Răzvan Krivach este invitat pe scenă.

*O bilă albă pentru TVR care a înțeles că e util să pună pe ecran titulurile cântate de cei care urcă pe scenă. Când vor înțelege că la fel de important este și numele compozitorilor și textierilor, voi fi pe deplin mulțumită.

*Al doilea artist care reușește o urmă de comunicare cu prezentatorii, a fost Laurențiu Cazan care a cântat un refren acapela și a avut o tentativă de a o provoca la un mic duet pe Ilinca Avram. Dar fata nu are nicio replică și pică cu brio testul spontaneității.

*A venit și rândul Luminiței Anghel. Tot cu imagini de arhivă la început. Momentul ei a fost scurt: o piesă, „Je t’aime” (Lara Fabian).

* Monica Anghel a fost prezentata printr-un mesaj înregistrat bilingv de Valeria Gagealov și un domn al cărui nume îmi scapă din cauza faptului că scrisul de pe ecran a dispărut foarte repede (după o scurtă cautare pe Google, presupun că era vorba despre Andrei Magheru).

*In Memoriam Dan Spătaru. După imaginile din arhivă, am avut parte de o surpriză plăcută: artiștii care au urcat până acum pe scenă, au interpretat alături de orchestră „Trecea fanfara militară”, „Drumurile noastre”. A fost plăcut să văd și publicul în picioare!

*Au curs pe ecranul din spate niște nume (!!!) despre care prezentatorii au spus că „au fost și ei la Cerb”. Am reușit să zăresc numele lui Alexandru Bocăneț și imediat m-am întrebat dacă nu cumva meritau și aceștia amintiți, nu cred că dura atât de mult să le citească numele.

*Evenimentul s-a încheiat cu recitalul susținut de Andra, vedeta din prima seară (!!!).

Cu regret o spun: în această seară, prima care a avut de suferit, este chiar atât de invocata tradiție și istorie a festivalului. O trecere în revistă sumară a premianților români, expediată a semănat mai mult cu o dare de seamă. I-a lipsit elementul festiv, emoția. Poate în serile următoare vom avea mai mult noroc!

 

Aici găsiți aproape 300 de comentarii scrise  în timp real pe pagina lui Andrei Partoș:

2 Responses to Cerbul de Aur 2018 – prima seară: lipsa de idei naște monștri (29.08)

  1. FIECARE INCEPUT CU PLUSURILE SI MINUSURILE LUI, DAR SA VEDEM CE URMEAZA NU ?..POATE VOR CITI COMENTARIILE ( MULTE ) LEGATE DE EVENIMENT SI LE VOR LUA IN CONSIDERATIE . BUNA CRONICA UNUI INCEPUT, MI-A PLACUT MULT :)

  2. Cosette Marinescu a fost o excelentă soprană care a cântat o perioadă și muzică ușoară în anii 60, 70. Un oma deosebit, pe care am cunoscut-o. A fost soția lui Adi Ordean. După 90 a fost o asiduă susținătoare a PNȚ.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


6 + = ten

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>