DE VORBĂ CU STELELE – IULIU MERCA (26.01.1948 – 27.07.1999) – Playlist

iulie 27, 2014

3773

Articol semnat de Andrei Partoş în POP ROCK & SHOW (nr. 25/1993)

O conversaţie cu Iuliu Merca are un farmec deosebit. L-aţi auzit la V.N.D. – P. R. & S din 11 iunie fiind în mare vervă şi la ora 2 noaptea. Când şi-a încheiat înregistrările la Migas Real Compact, ne-a vizitat la redacţie. Am povestit împreună despre toate, nerespectând prea mult cronologia. Voi reda esenţialul aşa, în zig-zag, cum a decurs dialogul.

*Născut la 26 ianuarie 1948, Gyula (aşa-i spun prietenii) a absolvit Şcoala tehnică de pielărie, încălţăminte. Îl amuză ideea că era să fie cizmar, ca degeabaîmpuşcatul.

*La 1 mai 1965, a fost bătut de un poliţist (pe atunci miliţian), pentru că a cântat în Piaţa Păcii în limba engleză. *Îşi aminteşte cu mândrie de perioada Cromatic, când alături de el s-a aflat un mare chitarist solo Sorin Tudoran. Pe atunci (1969, 1970) Gyula cânta la bas şi vocal, iar la tobe s-au aflat Dani Greţiu şi apoi Puiu Haţeganu. Erau un super-grup, cum n-a mai apărut în ţară. Şi nu exagerează când spune: „N-am ştiut ce aveam în mână”. Au lucrat în secret, fără concerte timp de 8 luni.

*În 1971/1972 a ajuns la Mondial, mutându-se la Bucureşti. Cu Filip Merca practic nu este rudă. O coincidenţă de nume i-a făcut pe toţi să-i declare ba fraţi, ba verişori. *Prima ieşire în lume cu numele de Semnal M s-a produs pe 1 iunie 1977. Era la Studioul Radio Cluj, într-un concert. Cum au ajuns la acest nume? După 8 ore de căutări, la un moment dat la radio s-a anunţat: „La al şaselea semnal va fi ora exactă…”

Atunci s-au decis la Semnal. Daniela Caraman Fotea a adăugat litera M. Aşa nu mai are cum să ajungă la conflicte de genul celor de la Compact.

*Din 1979 este artist liber profesionist cu atestat „categoria A”. *Pe 26 mai 1979 a suferit un accident pe scena Sălii Palatului. A fost electrocutat, chitara s-a rupt în două, iar două degete s-au fracturat. A fost totuşi nevoit să cânte, pentru că altfel nu s-ar fi făcut decontul drumului.

Câinele Bobiţă este primul câine depeşist din lume, fiind tuns doar pe o parte

*La 17 septembrie 1989 se află la Sovata, unde muzicanţii trupelor din mai multe restaurante au intrat în grevă, refuzând să cânte (cei de la Aluniş, Cazino, Făget şi Sovata). Îşi aminteşte că erau români, unguri, ţigani şi evrei care au gândit identic. De atunci până la 5 februarie 1990 n-au cântat. „Acolo mor oameni şi noi cântăm bossa-nova?!”, i-a spus directorilor staţiunii. Nu s-a ţinut nici Crăciun, nici Revelion. *Timp de doi ani l-a întreţinut soţia, care are o casă de modă la Cluj-Napoca.

*Fetiţa lor, care evident se numeşte Iulia, are 12 ani şi cântă la pian la şcoala de muzică. „N-are barbă, dar în rest e copia mea la indigo”. *Marea lui pasiune, pe lângă muzică, este grădinăritul. Are ceapă, ridichi şi altele, 7 găini şi un cocoş pe care vrea să-l vândă deoarece cântă fals!

Câinele Bobiţă este primul câine depeşist din lume, fiind tuns doar pe o parte. În plină activitate de coafură, a sunat cineva, au venit musafiri şi Bobiţă a rămas aşa, neterminat. Elevii de la două licee îl cunosc. Motanul Piţu este un mare amator de blues-uri. Nu suportă thrash-ul.

**Piesa Nobody Ask Me îi este dedicată lui Aurică Andreescu**

*Iulică declară ferm că nu-şi ia maşină. Cum ar mai putea degusta produsele bahice atât de energizante?! *Modelul său actual („Acum asta pot”) dintre solişti, este Joe Cocker. I-au rămas printre favoriţi The Rolling Stones, The Kinks, Creedence Clearwater Revival, Bruce Springsteen.

*Piesa Nobody Ask Me îi este dedicată lui Aurică Andreescu. E plăcut surprins că melodia a apărut în topurile posturilor de radio bucureştene. *După Rock ’92 a luat decizia să revină într-un mod mai activ în viaţa muzicală. A fost emoţionat de felul în care l-a primit puștimea, deşi nu-l ştia şi nu cânta heavy sau thrash.

*Colegii vechi pe care i-a reunit în studio, au fost Ştefan Boldijar (chitară bas), Francisc Solomon (tobe), Marian Corjan (vocal, cel care a cântat la Compact), Călin Ciama (keyboards). „O trupă internaţională”, a subliniat Iulică. *Primul album conţine melodii neînregistrate, precum şi unele remixate, reorchestrate.

Balul de la Apahida s-a înregistrat în 4 ore

*Fără sprijinul lui Petre Ghiran (Ghiran Impex), unul dintre cei mai influenţi oameni din Cluj-Napoca, proiectul nu se maturiza. *Presajul se efectuează la Eurostar, iar înregistrările au avut loc la Migas Real Compact timp de 5 zile cu Adrian Ordean la pupitru.

*Balul de la Apahida s-a înregistrat în 4 ore! A fost nevoie de un violonist, care a fost adus de la Şarpele Roşu. Dl Emil a apărut în costum. Tema s-a derulat de multe ori, până când, toată lumea a fost mulţumită. *Discul conţine piesele Iancu pribeag, Moara, Râul, La mijloc de pădure, Bal la Apahida, Desculţ în iarbă, Spune-mi cine eşti, La fereastra ta, Iar de la început, Tânăra dimineaţă. De fapt, acesta este materialul de casetă. Pe LP vor intra doar 8 titluri.

*La lansare Iulică speră să vină toţi cei care au colaborat cu el de-a lungul celor 17 ani. Sponsorul se va ocupa de invitaţii. La Cluj contează pe prezenţa tuturor prietenilor. Chiar şi pe cea a primarului Gheorghe Funar.

Optimismul lui Gyula

*După acest Best Of Semnal M vom avea la toamnă şi un album cu noutăţi. Două titluri sunt deja sigure: Descurcă-te singur, Am nevoie de bani. Textele sunt foarte actuale.

*Optimismul lui Gyula a rămas neştirbit. Ştie că acum începe lupta pentru mai bine, că sunt mulţi proşti, că trebuie să scăpăm de comunişti. *Preferă versurile simple şi clare, în limba română pentru că muzica lui se adresează oamenilor simpli. Iar la noi 60% din populaţie aşa este. S-a văzut după cum au votat. Trebuie să aibă şi ei muzica lor, mai directă. „Poate aşa îi vom sensibiliza”!

*Nu se grăbeşte să apară în concerte live, dar şi-ar dori un Romantic Rock Festival mai la toamnă, cu toţi veteranii prezenţi. Este important ca tinerii de azi să asculte muzica generaţiei anterioare, să preia ceva din pasiunea adevărată care nu i-a părăsit pe cei de peste 40.

*În timpul dialogului s-a auzit un trăsnet extrem de puternic. Iulică a rămas imperturbabil. „Iar n-a lovit unde trebuie!”, a spus el şi a mai luat o ţigară. *I-am cerut o fotografie cu grupul şi mi-a spus că n-au fost în stare să facă una. Colegii săi au venit cu poze de acum 20 de ani! *Colaborarea cu echipa Migas Real Compact o consideră excelentă. Nu s-a băut prea mult şi s-a muncit eficient.

*Despre atmosfera muzicală din oraşul său, Gyula n-a spus prea multe. A subliniat că nici un grup tânăr nu are valoarea celor de la Altar, că thrash-ul nu poate fi cântat decât de muzicieni foarte buni. *În final a promis că revine la noi cu mare plăcere, având în vedere că ne leagă atâtea amintiri din perioada 1972-1976, când amândoi activam la Casa Studenţilor.