Enrique Iglesias – SEX and LOVE – la Romexpo (12.05.2016)

0
28

Galerie foto de Brândușa Maria Balan / motionARThoughts (click aici!!)
Galerie foto de Brândușa Maria Balan / motionARThoughts (click aici!!)

Articol de Stormwind
Mie îmi plac oamenii fericiți (cui nu-i plac!), iar în seara aceasta am văzut foarte mulți oameni fericiți. De la locul meu, privilegiatul culoar – destinat și accesului presei – care separă categoriile de bilete, am putut urmări în voie oamenii fericiți de care vă spuneam, mai ales pe cei din a doua categorie pentru ca pe ei îi puteam vedea din față – dacă mă întorceam cu spatele la scenă. Și i-am tot văzut… până să înceapă concertul, evident, dar am avut ceva timp pentru studiu, deoarece Enrique Iglesias a intrat pe scenă la ora 21:00, adică mai târziu cu o oră față de ce era anunțat pe bilet. Niciun bai, a trecut relativ ușor (în ciuda dezvoltării unui oareșce grad de iritare provocat de muzica ambientală nu tocmai melodioasă pentru urechile mele….dar deh, modernă).
 
Îmi plac chipurile transfigurate de bucuria provocată de întâlnirea cu idolul lor. Abia acum am realizat de ce spun prietenii despre mine că sunt de nerecunoscut când vine vorba de trupa mea preferată. Bine… ei mai spun și altele.. cum că aș fi puțin (mai mult) deraiată, relativ la subiectul acesta, dar asta e altă poveste. Ei nu înțeleg… nu înțeleg cum este să ai un idol… să îți placă atât de mult cineva încât să-ți freamăte tot corpul, sa-ți râdă ochii, să-ți tremure mâinile, să-ți vină să râzi și să plângi de fericire, și toate astea în același timp, în așteptarea atât de chinuitoare, dar și plăcută totodată, de dinaintea începerii concertului, și în momentele de neegalat din timpul concertului. Asta am văzut eu în seara aceasta, și mi-a bucurat sufletul.
 
Concertul.
Muzica latino este printre puținele genuri muzicale din ziua de azi, pe care le ascult și dansez cu plăcere. Așa că… hai la concert!
Judecând după reacții, apariția lui Enrique pe scenă cred că s-a soldat cu niște leșinuri prin sală. În acest sens, elocvent a fost un moment ulterior, când, doritor să cânte împreună cu publicul, Enrique a coborât microfonul printre spectatori. Credeți că s-a auzit cineva cântând? Nuuu … toată lumea parcă își dădea ultima suflare, era o jelanie generală, ziceai că suntem la priveghi…Enriqueeeee…. aiiiiiiaiai. Dacă nu îi vedeam murind de râs și pe cei de lângă mine, aș fi zis că sunt eu insensibilă!
 
Un alt moment drăguț a fost atunci când Enrique l-a invitat pe Valentin, un băiat din public, să urce pe scenă și să cânte împreună cu el. Cred că a fost o alegere bună, pentru că Valentin nu a leșinat (de tot), deși era emoționat în ultimul hal… nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă în locul lui Valentin venea o „Valentina”… practic cred că era imposibil… fanele nu cred că  rezistă unui asemenea „tratament”! Și vorbesc în cunoștință de cauză!
 
Ceea ce mi-a plăcut foarte mult, a fost apropierea lui Enrique de public. De câteva ori, folosindu-se de extremitățile scenei, a cântat foarte aproape de public. Nu am ajuns atât de în față, dar mi-ar fi plăcut să fiu acolo, foarte aproape. De regulă îmi place să simt atmosfera încinsă din fața scenei, din primul rând dacă se poate. Parcă ești una cu artistul, îi vezi trăsăturile, mimica, respiri odată cu el… din spate se estompează trăirile acestea.
 
„Love”: era peste tot, nu mai am ce să spun în plus. Enrique, toată lumea te iubește și tu știi asta!
 
„Sex”: tricou alb, blugi negri, lanț agățat de buzunarul din spate al pantalonilor, șapcă (mie îmi place mai mult fără, dar nu te pui cu gusturile artistului), constituție atletică, dans, mișcări lascive,  … rețeta perfectă. Ah, și un hanorac pe care l-a aruncat în public la sfârșitul piesei „Hero”. De unde eram nu am reușit să văd finalul, dar vă dați seama că hanoracul ăla nu avea cum să rămână întreg, nu?
 
Să vă zic eu ce piese a cântat? Nope, știți voi mai bine ca mine, eu am recunoscut doar hiturile. Sorry! Ah, dar asta trebuie sa vă zic. „Hero” a avut un intro de chitară absolut, dar absolut superb. M-a uns la suflet! De-altfel, deseori am stat cu ochii pe chitariștii din trupă, vreo 3 la număr, foarte simpatici și vivace.
Am plecat cu zâmbetul pe buze…deci seara a fost una reușită, cu muzică bună și atmosferă pe măsură. Te mai așteptăm, Enrique, în România!
 

Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here