Joel Hoekstra: „O carieră se construiește cu pași mici și muncă multă, nu devii mare peste noapte”

Interviu realizat de Andrei Partoș
Pe 20 august, Joel Hoekstra i-a acordat un interviu în exclusivitate lui Andrei Partoș. Joel, care se afla la New York, a intrat în direct prin telefon în cadrul emisiunii „Psihologul muzical” (Radio România Actualități) și a vorbit despre cariera lui, despre colaborarea cu Whitesnake, despre apariția lui în musicalul de pe Broadway și în filmul „Rock Of Ages”, dar a răspuns cu amabilitate și întrebărilor venite de la ascultători. Le mulțumim lui Corrado Sgandurra (organizator al evenimentului Ziua Chitarelor, ediția a IV-a) și Ancăi Lupeș pentru înlesnirea acestui interviu.
Ziua Chitarelor este un concept unic în lume propus de chitaristul italian Corrado Sgandurra începând cu anul 2009. Stabilit în România, chitaristul concepe un festival original din toate punctele de vedere, dedicat nu doar chitariştilor, ci şi iubitorilor de muzică bună. In primele 3 editii, festivalul a găzduit numeroşi chitarişti de renume internaţional care nu numai că au susţinut recitaluri, dar au şi împărtăşit doritorilor secretele interpretării la chitară în cadrul unor master class-uri organizare în scop educativ şi cultural pe tot parcursul evenimentului. Având ca principală motivaţie educarea tinerilor muzicieni români şi ridicarea nivelului calitativ de interpretare instrumentală, festivalul a permis ca accestul publicului să fie gratuit, încurajând tinerele talente să-şi îmbogăţească şi actualizeze cunoştinţele muzicale. Editia a patra a festivalului ZIua Chitarelor este organizata de Centrul pentru Resurse Civice cu sprijinul Primariei Municipiului Constanta.
 
Mai jos aveți traducerea interviului precum și înregistrarea audio (nedublată în limba română).
Andrei Partoș: Salut! Ești în direct la Radio România!
Joel Hoekstra: Salut!! Mulțumesc! Bine v-am găsit!
Andrei Partoș: Ești în direct așa că orice spui va fi folosit împotriva ta. (râde)
Joel Hoekstra: Minunat! Nici nu mi-aș dori să fie altfel. (râde)
Andrei Partoș: Cum se pronunță numele tău de familie?
Joel Hoekstra: (Explică cum se pronunță la New York, și spune că este nume cu rădăcini olandeze).
Andrei Partoș: Îți mulțumesc. Știam cum se scrie, dar nu știam cum se pronunță.
Joel Hoekstra: Am înțeles.
Andrei Partoș: Vei veni pentru prima dată în România….
Joel Hoekstra: Da, așa este. Voi ajunge pentru prima dată în România. E ciudat că, deși abia am încheiat cel de-al doilea turneu european cu Whitesnake, dar din nu știu ce motive România nu a fost inclusă nici în primul, nici în al doilea turneu european. Așa că abia aștept să ajung în România.
Andrei Partoș: Abia aștept și eu să te văd. Este adevărat că, în adolescență, chitaristul tău preferat era Angus Young?
Joel Hoekstra: În mod cert el m-a influențat foarte mult la început. Mi-am dorit să învăț să cânt la chitară după ce l-am văzut pe el la MTV și am ascultat albumul „Back In Black”.
Andrei Partoș: Provii dintr-o familie de muzicieni clasici. Ce au spus părinții tăi când au aflat că vrei să cânți rock and roll?
Joel Hoekstra: Părerile au fost împărțite în familie. Cred că sunt foarte mândri de mine că îmi câștig existența din muzică, cred că încă sunt puțin contrariați de faptul că eu am ales muzica rock, probabil că încă își doresc să cânt muzică clasică. Dar până la urmă lucrurile s-au așezat bine pentru mine.
Andrei Partoș: Deci nu mai cânți la violoncel și la pian?
Joel Hoekstra: Nuuuu! Ca să fiu sincer, abia puteam cânta la violoncel. Aveam 3 ani când am început să iau lecții și cred că am reușit să învăț să cânt „Old McDonald Had A Farm”. La pian cred că mă descurc puțin mai bine, dar nu am mai cântat de mult. Chitara a fost instrumentul cu care am creat o legătură specială încă de la început. De când am pus mâna pe chitară am știut că asta voi face toată viața.
Andrei Partoș: Mă bucur să aud asta. Susții multe lecții de chitară în lumea întreagă, așa că întâlnești mulți tineri. S-a schimbat ceva în modul tinerilor de a privi acest instrument?
Joel Hoekstra: Cred că este important ca oamenii să înțeleagă că muzica este un lucru pozitiv. Poate fi doar un hobby, nu trebuie să-ți câștigi existența neapărat din muzică. Dar dacă vrei să devii muzician profesionist, atunci contează foarte mult cât efort și cât timp ești dispus să acorzi acestei profesii. Trebuie să muncești foarte mult, iar oamenii au tendința de a veni cu diverse scuze: că nu au noroc, că nu găsesc contracte… Dar să știți că o carieră se construiește cu pași mici, nu devii mare peste noapte. Obții recunoștere profesională doar prin multă muncă. La fel de important este ca oamenii să înțeleagă că a avea o carieră bună și a fi un chitarist bun sunt două lucruri diferite. Adică sunt anumiți chitariști care nu au o tehnică extraordinară, nu cântă strălucit, dar au o carieră muzicală de excepție, câștigă mulți bani și sunt celebri. Dar sunt și chitariști fenomenali de care nu a auzit nimeni. Depinde care sunt prioritățile fiecăruia. Din punctul meu de vedere, cel mai bine este să o iei pe calea de mijloc: să fii un chitarist bun și să reușești să îți câștigi existența din muzica pe care o creezi. Eu nici nu știu să fac altceva, așa că aș fi avut probleme serioase dacă nu-mi ieșea cu muzica. (râde)

Andrei Partoș: Desigur, tu ești muzician profesionist. Ascultătorii noștri te întreabă cum a fost să lucrezi cu David Coverdale în studio?  A fost greu? Este pretențios?
Joel Hoekstra: Nu a fost greu. David este un tip extraordinar și îmi place să lucrez cu el. Serios. Dacă nu mi-ar fi plăcut v-aș fi spus. Am fost plăcut surprins să văd că este un tip atât de amabil. Îmi dă posibilitatea să fiu eu însumi atât în studio cât și pe scenă. M-a sprijinit foarte mult, m-a ajutat să mă integrez în grup.
Andrei Partoș: Ai o legătură specială cu cifra 13? Te întreb pentru că un album de-al tău conține cifra 13, în plus noul tău proiect muzical se numește Joel Hoekstra’13…
Joel Hoekstra: M-am născut pe 13, m-am însurat pe 13. Pentru mine a fost o cifră norocoasă.
Andrei Partoș: Dar știi că habar n-am câți ani ani… Nu există informația pe Internet…
Joel Hoekstra: Am 13 ani (râde).
Andrei Partoș: (râde) Ok… este bine de știut. Pentru vârsta asta ai o voce foarte bună!
Joel Hoekstra: Așa este. Absolut!
Andrei Partoș: Am înțeles. Este secretul tău. Ai un nou album: „Dying To Live”…
Joel Hoekstra: Da… Eu am trei albume solo instrumentale lansate mai demult. Dar după ce am început să colaborez cu Night Ranger, după ce am apărut în show-ul „Rock Of Ages”, am colaborat cu Trans Siberian Orchestra și bineînțeles cu Whitesnake, și am devenit mai cunoscut multă lume mi-a spus că ar trebui să fac un album de rock. Mi s-a părut o idee bună, aveam nevoie doar de timp pentru a o duce la bun sfârșit. În ultimul an mi-am făcut timp și am reușit să aduc lângă mine artiști pe care îi prețuiesc: doi dintre cei mai buni soliști de rock: Russell Allen și Jeff Scott Soto, Vinny Appice la baterie, Tony Franklin la bas și Derek Sherinian la keyboards. Nu este tocmai o trupă, dar mi-am dorit să fac un album care să „sune” care o trupă… Eu am compus toate melodiile și textele. De data aceasta nu am vrut să fac un album de chitară, nu am vrut să am acolo doar solo-uri, nu am vrut să par autosuficient. Mi-am dorit un album de piese rock bune. M-am pus în postura iubitorului de rock atunci când am compus acest album. Am scurtat solo-urile astfel încât acestea să servească piesele și m-am concentrat mai mult pe compoziție. A fost o experiență plăcută și este un pas important pentru cariera mea. A apărut pe piață la timp. Lucram la acest album înainte să încep colaborarea cu Whitesnake, dar „timing”-ul a fost perfect.
Andrei Partoș: Un alt ascultător te întreabă care este solistul tău preferat acum?
Joel Hoekstra: Oh… E greu să aleg. Sunt mulți soliști care-mi plac. Pe scena de rock clasic sunt mulți soliști pe care-i pot numi: Arnel Pineda de la Journey, Kelly Hansen de la Foreigner, Lou Gramm, Ronnie James Dio, Paul Rodgers, Steve Perry. Desigur, îmi plac și cei care apar pe discul meu: Russell Allen și Jeff Scott Soto. Sunt extraordinari amândoi, transmit mesajul pieselor ca nimeni altcineva. Sunt mulți soliști buni. Știi cine îmi plăcea când eram tânăr? Rik Emmett de la Triumph. Îmi plăcea foarte mult cum cântă. Nu știu dacă trupa Triumph este cunoscută în România…
Andrei Partoș: Este cunoscută! Ai fi surprins să vezi cât de multe știm.
Joel Hoekstra: Oh minunat… Cum n-am fost niciodată în România nu am de unde să știu. (râde)
Andrei Partoș: Vei vedea că știm multe.
Joel Hoekstra: Ai făcut o pauză când l-am amintit pe Rik Emmett și am crezut că nu știi trupa.
Andrei Partoș: Te ascultam, doar.
Joel Hoekstra: Am înțeles. Rik m-a influențat și în calitate de chitarist. Stilul lui combină chitara rock cu cu chitara clasică. E grozav să ai aceste două elemente pe un album, iar el reușește să facă asta. Folosea și slide-ul, cânta și acustic, iar în anii 80 nu făceau mulți acest lucru. La vremea respectivă chitariștii încercau să cânte cât mai rapid. (râde)
Andrei Partoș: Da, erau rapizi și furioși.
Joel Hoekstra: Exact. Oricum, Rik m-a influențat la început.
Andrei Partoș: Dar ai cântat și într-un show de pe Broadway, „Rock Of Ages”… Spune-mi, este adevărat că ai cântat și pentru Catherine Zeta-Jones?
Joel Hoekstra: Catherine Zeta-Jones a jucat în film așa că am întâlnit-o pentru că am avut și un rol mic în film. Dar din punctul meu de vedere, filmul nu a fost la fel de bun ca producția de pe Broadway.
Andrei Partoș: Dar doamna arată la fel de bine și în realitate?
Joel Hoekstra: Oh, da, da, da. Arată bine, este o femeie frumoasă. Scena în care am apărut și eu am jucat-o alături de Nuno Bettencourt, Sebastian Bach, Debbie Gibson, Kevin Cronin de la REO Speedwagon. Noi trebuia să cântăm o piesă în film. Am făcut și un concert mic pentru actori și pentru cei de la catering. Am cântat acustic. Așa că a fost un mic jam-session pentru Catherine Zeta Jones. A fost distractiv.
Andrei Partoș: Ai spus că ai scris și textele pieselor de pe cel mai recent album. Care este sursa de inspirație?
Joel Hoekstra: Cred că este vorba în special despre dorința de autodepășire. A fost un moment în care m-am întrebat dacă aceasta este viața pe care mi-o doresc… Și am început să scriu despre asta.
Andrei Partoș: Ai o ultimă întrebare de la un ascultător: în calitate de compozitor ce fel de solist preferi: unul charismatic precum Ozzy Osbourne sau unul cu tehnică vocală de excepție ca Glenn Hughes, Robert Plant sau ceilalți pe care i-ai numit mai devreme?
Joel Hoekstra: Cred că m-aș considera norocos dacă aș cânta alături de oricare dintre cei amintiți… Cu Glenn am avut onoarea să cânt câteva piese în Beverly Hills în timpul unui concert Whitesnake. A fost distractiv. Mă credeți sau nu, pe Ozzy Osbourne nu l-am întâlnit niciodată, deși îmi doresc să-l cunosc. Sincer, mie îmi plac toți… Până la urmă nu suntem la un show de talente. Știu foarte bine cât de mult contează charisma. Starurile rock așa sunt „construite”. Dacă ar fi doar despre tehnică vocală, atunci, probabil, că am asculta cu toții doar jazz sau muzică clasică. Dar în rock sunt foarte importante charisma și spiritul.
Andrei Partoș: Îți mulțumesc mult! Abia așteptăm să te vedem pe 3 septembrie la Constanța. Avem public dedicat muzicii rock.
Joel Hoekstra: Minunat! Din câte am înțeles este un eveniment cu intrare liberă, ceea ce mi se pare senzațional. Vor fi masterclass-uri susținute de chitariști mari ai lumii…
Andrei Partoș: Îi cunoști pe ceilalți chitariști?
Joel Hoekstra: Da, îl cunosc pe Frank Gambale, Bumblefoot îmi este prieten, Prashant va mai fi acolo și mai sunt și alții pe care nu mi-i amintesc acum. Abia aștept să iau parte la acest eveniment. În cadrul acestui eveniment voi interpreta câteva piese mai vechi ale mele, de pe albumele solo. Vor fi câteva piese din zona fusion-rock, de pe albumul acustic, dar și piese rock. Voi avea un setlist divers. Abia aștept.
Andrei Partoș: Te așteptăm și îți mulțumim mult că ți-ai făcut timp pentru a fi alături de ascultătorii Radio România.
Joel Hoekstra: Îți mulțumesc și eu pentru timpul acordat! A fost un interviu pe cinste.