Articol de Iulia Radu
Da, egoistă! Ca niciodată, n-am vorbit cu niciun spectator după concert. Nici înainte. La final, strânsesem atât de multe emoții în mine, toate frumoase, încât am evitat să discut despre concert de teamă să nu le risipesc, să nu le pierd. De altfel, am și grăbit pasul spre casă, unde am îndesat toate emoțiile într-un sac pe care, vă asigur, că îl voi căra după mine peste tot și-l voi păzi cu sfințenie. Nu de alta, dar știu că nu voi mai avea parte de multe alte momente atât de sensibile! Așa că, după acest concert special, tot ce vă pot oferi sunt trăirile mele. Egoiste, subiective, dar sincere.
Mărturisesc că în drum spre casă am avut o revelație… A fost momentul în care fericirea, bucuria, euforia s-au împletit cu tristețea, amărăciunea și goliciunea unui viitor sumbru. Mi-am dat seama că generația mea este „condamnată”, „blestemată” să nu se bucure în viitor de astfel de momente. Să fim realiști! Câți artiști din generația nouă spun o poveste, duc publicul într-o călătorie de 90 de minute? Câți dintre cei care sunt difuzați în heavy-rotation la radio și câți dintre cei care au pus stăpânire pe primele 20 de poziții din clasamente, au un mesaj bine ancorat în realitate sau urcă pe scenă cu bucuria și modestia pe care am văzut-o la Brian May? Câți dintre artiștii din noul val, „umflați” de casele de discuri pot crea o astfel de legătură cu publicul? Te îngrozești dacă încerci să dai un răspuns acestor întrebări. Intri instantaneu în depresie pentru că realizezi cât de trist va fi când vom rămâne doar cu generația de „vedete” scoase pe bandă rulantă de INDUSTRIA muzicală! Tocmai de aceea mi-e greu să înțeleg de ce nu a fost Sala Palatului plină la concertul susținut de Brian May și Kerry Ellis. Să ne înțelegem, cei 3.000 de oameni prezenți, au fost la înălțime! Tot respectul pentru ei! Știau piesele, au cântat, au aplaudat, s-au ridicat în picioare întâmpinându-i cu căldură pe artiști. Dar, în mintea mea, un astfel de concert nu putea decât să fie sold-out! De ce? Pentru că era primul concert al lui Brian May în România! Și pentru că, după cum spuneam, viitorul nu arată prea bine. Întâlnirile cu istoria nu se ratează, orice ar fi!
Luminile s-au stins la ora 20.10, iar magia s-a produs în momentul în care Brian May a pășit pe scenă alături de Kerry Ellis. Preț de câteva clipe bune nu au apucat să spună nimic, nici măcar să se așeze pe scaune, deoarece publicul era în picioare și aplauda cu bucurie sinceră. Apoi totul a devenit poveste. Seara a debutat cu un filmuleț animat prin care artiștii au dorit să tragă un semnal de alarmă privind uciderea bursucilor în Marea Britanie. Se știe că Brian May este unul dintre cei mai mari susținători ai drepturilor animalelor, fiind implicat în numeroase campanii de salvare a necuvântătoarelor și criticând aspru deciziile politicienilor și acțiunile reprezentanților industriei alimentare. Au inclus în repertoriu și piesa „Born Free”, însoțită de imagini cu animale sălbatice, unele ținute în captivitate, altele aflate în mediul lor natural, toate amenințate cu dispariția. „În lumea mea, binele animalelor ar fi mai presus decât politica”, declara Brian May, într-un interviu din 2015, idee pe care a susținut-o și pe scena Sălii Palatului. „Atât eu cât și Brian iubim animalele şi vrem să fim vocea lor. Amândoi am lucrat pentru fundaţia Born Free Foundation condusă de actriţa Virginia McKenna. Am înregistrat această piesă în urmă cu doi ani şi sperăm să vă placă”, a spus Kerry înainte de a interpreta „Born Free”.
Ca să vă faceți o idee despre ceea ce ați ratat dacă nu ați fost la concert, iată setlistul serii: I Who Have Nothing (Ben E king), I Loved A Butterfly (Queen + Paul Rodgers), Dust In The Wind (Kansas), Born Free (Matt Monro), Somebody To Love (Queen), Can’t Help Falling In Love (Elvis Presley), Tell Me What You See (The Beatles), The Way We Were (Barbra Streisand), Something (The Beatles, compoziția lui George Harrison), One Voice (The Wailin’ Jennys), Life Is Real (Song For Lennon) (Queen), I’m Not That Girl (Stephen Schwartz, piesă cântată doar de Kerry Ellis), Last Horizon + solo de chitară (Brian May), Love Of My Life (Queen), Who Wants To Live Forever (Queen), ’39 (Queen), Roll With You, We Will Rock You (Queen); iar la bis au cântat: No-one But You (Only The Good Die Young) (Queen), Crazy Little Thing Called Love (Queen).
Mărturisesc că mi-a venit să intru în pământ de rușine când am constatat că nu recunosc piesele din repertoriul The Beatles (Something și Tell Me What You See)! Dar mi-au plăcut în interpretarea celor doi! De fapt, mi-a plăcut întreg setlistul, modul în care a fost construit și în care a „crescut” concertul. La un moment dat, Brian May chiar a spus că are impresia că a intrat în casele noastre. Și chiar așa era: ca la o întâlnire între prieteni, ca la un foc de tabără cu povești, glume și muzică bună! Este fabulos ce atmosferă poți crea doar cu o chitară, un pian/keyboards (Jeff Leach s-a descurcat remarcabil!) și o două voci calde! O muzică atât de simplă, „nesufocată” de tehnologia prezentului, curată ca lacrima, poate stârni în oameni trăiri atât de diverse! M-au impresionat în mod special 3 momente: modul în care sala a cântat alături de artiști piesele din repertoriul Queen: Somebody To Love și Love Of My Life, dar și solo-ul de chitară (electrică) al lui Brian May. Timp de 11 minute s-a „jucat” cu chitara și ne-a dovedit (dacă mai era nevoie) că tehnica, emoția, creativitatea și simțul melodiei merg perfect mână în mână și îți garantează succesul orice ar fi. Spectatorii l-au ascultat cu sfințenie, iar spre final s-au implicat activ aplaudând ritmat și încurajându-l pe Brian neîncetat!
Din păcate, eu nu i-am acordat o atenție foarte mare solistei Kerry Ellis, aura lui Brian May, dorința și bucuria de a-l vedea în carne și oase m-au acaparat total. M-a impresionat prezența lui: simplu, modest, elegant, zâmbitor, vocea lui caldă, blândă, figura expresivă, felul lui de a povesti și a comunica cu publicul! A vorbit în engleză, dar a spus și câteva cuvinte în limba română, spre bucuria tuturor! L-am văzut impresionat de această primă întâlnire cu publicul din România și nerăbdător să revină alături de Queen și Adam Lambert, pe 21 iunie în Piața Constituției din București. De altfel, ne-a și întrebat dacă vom fi acolo. Răspunsul a fost prompt și cât se poate de clar: DA! Normal ar fi ca Piața Constituției să fie neîncăpătoare, dacă la Robbie Williams s-a putut, nu văd ce ne-ar împiedica să mergem în număr la fel de mare și la Queen. În plus, revin la ideea expusă la începutul articolului: gândiți-vă că rămânem cu Justin Bieber, Miley Cyrus, One Direction, așa că… va veni vremea când veți plânge amarnic!
La final, colega mea Brândușa (cea care a și făcut fotografiile) m-a întrebat dacă n-aș vrea să stau cu ea să-l așteptăm pe Brian May la ieșirea artiștilor. Spera la o fotografie sau la un autograf. N-am prea vrut să stau. În primul rând pentru că nu le am pe astea cu cerutul de autografe sau făcut de fotografii cu diverse celebrități. Am o mare problemă: le pierd! Dacă nu primesc autograful pe o carte sau pe un CD, cu siguranță voi pierde hârtia semnată. Așa mi s-a întâmplat de fiecare dată până acum. La fel și cu fotografiile. Pur și simplu, am un mod diferit de a-mi arăta prețuirea față de un artist. Am rămas, totuși, pentru Brândușa. După vreo 10 minute de așteptare, unul dintre paznicii de la Sala Palatului ne-a spus că nu știe dacă a ieșit sau nu „dar oricum, a intrat pe partea cealaltă”. Erau vreo 20 de oameni care îl așteptau afară. Câțiva au plecat la cealaltă intrare, la scurtă vreme am plecat și eu cu Brândușa. Nu mică ne-a fost surpriza să vedem o grămadă de oameni făcuți „ciorchine” în jurul lui Brian May. Îi vedeam doar buclele albe deasupra mulțimii. De la distanța la care ne aflam puteam să jur că are o aură strălucitoare în jurul capului. Brândușa a luat-o la goană și eu… după ea. Am ajuns cam târziu. Omul dăduse vreo 2-3 autografe plus unul pe o chitară și încerca să se retragă și să ajungă la mașină. Părea copleșit, era abordat din toate părțile și nu știa cui-ce să mai răspundă. Toată lumea avea o întrebare, o vorbă bună, o încurajare, o cerere de autograf sau de fotografie. L-au scos de acolo paznicii Sălii Palatului. Și dus a fost!
Am rămas cu amintirea unui concert excepțional și cu dorința de a-l revedea alături de colegii din trupa Queen! Pe 21 iunie ne vedem în Piața Constituției!!
DR MAY, SPECIALIST ÎN EMOȚII – cronică de Andrei Partoș (click aici!)
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
Felicitari pentru recenzie, Iulia! 🙂 Frumos scrisa, din suflet!… Si multumiri pentru clipurile filmate de tine, am vazut deja cateva.
Public nu prea numeros, dar de calitate… Oamenii s-or fi pastrat pentru concertul Queen din iunie, cine stie… Nici Kerry Ellis nu este vreun nume cunoscut multora.
Momentul cu autografele l-am filmat intr-o oarecare masura…dupa bucuria cu care ai descris momentul m-am gandit ca poate vrei filmarea…ai mailul meu pentru contact
Mulțumim! Daca doriti, o puteti trimite pe adresa iulia@andreipartos.ro . Thanks! 🙂