Am preluat de pe Facebook câteva impresii despre Festivalul Posada care a ajuns la cea de-a 30-a ediție.
Mircea Rusu: Asadar dupa 28 de ani din nou pe scena sub titulatura PULS. Prin forta imprejurarilor vietii ,doar eu si CALIN ILIE ( chitara bas ) din vechea formula. Am primit un ajutor colegial pe cat de firesc si dezinvolt, pe atat consistent profesionist , instrumentisti de certa valoare si clasa- FERNANDO DRAGANICI ( claviaturi) ADRIAN TETRADE ( tobe ) BOGDAN STANCIU ( chitara). Am incercat sa recompunem atmosfera primelor editii ale celui mai longeviv festival de rock din Romania, ajuns anul acesta la 30! Am salutat atat eforturile prime, ale domnilor Mita si Zaharia de la Casa de Cultura, ale trupei rock GETIC impreuna cu care trupa noastra asigura echipamentul tehnic de sunet si lumini precum si cele prezente ale domnului Bogdan Trimbaciu ce asigura continuitatea manifestarii si-i da noi si noi dimensiuni. Iata cum ceea ce pentru multi Campulung inseamna un orasel oarecare, pentru mine va insemna mereu un loc de care ma simt profund atasat. Umpleam seara de seara terasa de la hotel-restaurant Muscelul si eram indiscutabil niste vedete locale:). Ziua repetam si ne pregateam sa-i dam gata pe toti. Si nici ca mai conteaza ca n-am prea scos-o noi la capat. Important e drumul, aveam sa-nteleg niste ani buni mai tarziu cand am cunoscut cerurile inflorite ale succesului si ma plimbam prin ele ca Voda prin loboda. Ei bine, am fost o gasca misto, am trait si cantat impreuna o vreme, unele cantece chiar ne-au iesit si poate de dragul acelor ani, le vom reimprima. Am fost pe scena de la POSADA la editia 30 cu bucurie si emotie. Semnul cel mai sigur ca aparenta noastra infrangere este in realitate o victorie cata vreme ne asigura astfel de stari sublime. Cu multumiri pentru poze ANDREEA ANGHELESCU!!
 

Trupa Altar Multumim Posada Rock pentru primirea extraordinara si ospitalitatea complesitoare!!!
Si multumim voua – oameni frumosi, pentru o seara minunata, am scris impreuna cu voi o poveste de neuitat!
 

Mogyorós Attila‎  Si uite am ajuns sa venim si sa ne simtim ca si acasa la Campulung Muscel, ceea ce nu e de mirare datorita faptului ca este al treilea(!) an consecutiv in care am urcat pe scena acestui minunat festival numit Posada Rock.  Ne-am simtit extraordinar de bine si ne simtim super impliniti ca ni s-a oferit anul acesta posibilitatea de a canta si in recital, dupa cele doua aparitii in concurs, respectiv alte doua in Gala Laureatilor in anii precedenti. Ne-am ales cu experinte de neuitat, am intalnit un public primitor si foarte calduros, am vazut trupe noi super talentate si de perspectiva, si am legat pritenii cu oameni minunati.  Nu sunt cuvinte suficiente sa multumim inca odata organizatorilor pt acest festival, speram si le dorim sa aiba energia si sanatatea de a continua si in anii care vin, sprijinind in acest mod unic trupele din miscarea metal underground. Foarte bucurosi si recunoscatori ca am facut parte din acest fenomen! Multumim, baietii din Untold Faith.

Diana Catalina  Cum a fost Posada Rock pentru mine?

Febra musculara, am alergat fratica.
Nopti nedormite si mancat pe fuga
Iubire, iubire pentru muzica.Mi-am ascultat una din trupele preferate, Alternosfera. Am avut un moment de ragaz in care am stat in fata scenei si a fost perfect. Lumina sangerie si sunetele ce mi-au mangaiat timpanele, m-au facut sa realizez cat de mult inseamna acest festival pentru mine si nu numai.
Am vazut cum o mana de oameni frumosi au pus acest festival pe picioare. Cum fiecare detaliu, cat de mic a fost el, a contat enorm.
Acele momente de dimineata in care lumea inca nu invada cu bucurie festivalul, in care alergam ba prin soare, ba prin ploaie…