Articol de Iulia Radu
Una dintre cele mai apreciate rubrici de pe site este cea a sondajelor și topurilor. Oamenii se implică (avem câteva sute de votanți, uneori chiar peste 1.000) în fiecare săptămână și le mulțumim pentru acest lucru. De ceva vreme, am început să publicăm și link-uri astfel încât toate piesele propuse în top să poată fi ascultate de cei care votează. Este o modalitate de a aduce în atenția publicului artiști (români sau străini) și de a-i determina pe oameni să descopere muzică. Toate bune și frumoase până aici. Problemele apar, însă, când avem câte un top care include mai mulți artiști români. Am mai vorbit despre fanii unor artiști care votează în neștire un singur nume din sondaj, doar pentru că în mintea lor respectivul trebuie să fie pe primul loc. Am spus „fanii” și nu aș vrea să vă gândiți că e vorba despre vreun Fan Club cu numeroși membri. Nu! Sunt 2-3 persoane care acționează pentru un artist, alte 2-3 care se implică pentru altul. Până de curând eram convinsă că acești presupuși susținători ai artiștilor acționează din proprie inițiativă, credeam sincer că este vorba despre orgoliul lor de a fi fanul lui X iar dorința de a-l vedea pe primul loc este oarecum firească. Am aflat, însă, că lucrurile stau puțin diferit. Am văzut mesaje pe Facebook postate de artiști în care își îndemnau susținătorii să îi voteze, unii chiar spuneau că Radio România a propus sondajul. Ba chiar se plângeau că din cauza prelungirii votului au coborât câteva poziții în top. Am început să primim mesaje de la diverse persoane care ba ne acuzau că X a fost „declasat” (de parcă i-am fi luat noi din voturi pentru a-l coborî intenționat), ba ne informau că oricum Y merită să fie pe primul loc (?!?), ba ne certau că nu-i obligăm pe oameni să voteze 20 de piese (?!?). Având în vedere această situație regretabilă, câteva precizări importante se impun:
1. Topurile sunt realizate de Andrei Partoș, NU de Radio România. Sunt publicate pe site-ul lui personal. Primele 5-6 piese sunt difuzate în cadrul emisiunii „Psihologul Muzical” de la Radio România Actualități (dar sunt și cazuri în care au fost difuzate primele 10 și chiar primele 20 de locuri).
2. Perioada de votare (precum și prelungirea acesteia) este decisă de Andrei. Așadar, v-am rămâne recunoscători dacă n-ați mai anunța voi că s-a încheiat votarea, chiar dacă în momentul în care o faceți, vă convine pentru că sunteți pe primul loc.
3. Aceste topuri NU sunt terenul vostru de joacă. Sunt dedicate celor care iubesc muzica, emisiunea, celor care vizitează în mod regulat site-ul (slavă Domnului, din acest punct de vedere nu avem probleme, numărul celor care intră pe site este în continuă creștere).
4. Dacă toți artiștii propuși într-un top ar da share pe Facebook, astfel încât cei care le urmăresc activitatea să afle că îi pot vota (dacă doresc), ar fi un gest de normalitate. Ar însemna că artiștii sunt preocupați de propria carieră, ar însemna că îl respectă pe cel care i-a inclus pe lista de vot, ar însemna că știu să se bucure pentru un lucru atât de simplu: faptul că sunt propuși cu o piesă (sau două, sau trei) într-un sondaj.
5. Dacă fanii ar fi fani pe bune, atunci am auzi de ei și cu alte ocazii. Dar nu! Ei își manifestă simpatia față de un artist doar când este vorba despre topuri. În afară de click-uri nu sunt dispuși să facă nimic altceva pentru artistul preferat. De multe ori, lansăm invitația către ascultători/cititori să propună piese pentru diverse sondaje. S-a întâmplat ca oamenii să aibă la dispoziție 3-4 săptămâni pentru a face propuneri. Iubitorii de click-uri lipsesc adesea de la aceste brainstorming-uri, însă își fac apariția după ce sondajul este publicat, cu mesaje revendicative de genul: „dar X de ce nu e pe listă?”. Dacă îl întrebi pe impertinent de ce nu l-a propus, răspunsul este simplu: „n-am știut că se fac propuneri”. Atât artișii cât și publicul urlă în gura mare că numeri pe degete emisiunile radio-TV unde își pot promova piesele sau asculta/vedea preferații. Au dreptate, sunt puține! Tocmai de aceea este cu atât mai greu de înțeles când un „fan” spune cu nonșalanță că „n-a știut” că își poate propune muzica preferată. Păi, dacă voi, mari iubitori de muzică, și voi, mari artiști ai țării, nu sunteți în stare să urmăriți să susțineți acele puține emisiuni care vă servesc interesele, atunci de ce aveți pretenții? Când un artist ajunge în Top 5 pentru că a fost votat de peste 400 de oameni, dar în timpul emisiunii nu primim nici măcar un mesaj de la cei care l-au votat, ce ar trebui să înțelegem?! În schimb, primim mesaje pe e-mail și pe site în care suntem întrebați când se afișează rezultatul votului. Păi, tocmai ce a fost difuzat Top 20 în ediția trecută. Voi nu ascultați emisiunea?! Nu vă interesează MUZICA?! Nu vă interesează nici măcar să știți pe ce loc a ieșit preferatul vostru?! Nu? Păi, atunci, de ce ați votat?
Să ne înțelegem, am susținut întotdeauna că, într-o industrie muzicală sănătoasă, fan-cluburile trebuie să existe. Dar mă refeream la fanii adevărați, pasionați, dispuși să facă ceva concret pentru preferații lor: să editeze fanzine, să facă întâlniri în cluburi, să trimită mesaje la radio în care să ceară/propună muzica preferaților, să cumpere muzică, etc. Dar la noi nu se întâmplă așa ceva! Andrei Partoș îi încurajează pe ascultătorii emisiunii și pe cititorii site-ului să propună piese pe care vor să le asculte la radio. Abia dacă primim două-trei cereri pe emisiune. Nu-mi amintesc să fi văzut artiști care să își încurajeze fanii să scrie la radio și să ceară să le asculte muzica, au, în schimb, orgoliul de a fi pe primul loc în topurile de pe acest site.
6. Sfântul „mulțumesc”. Nici artiștii, nici fanii (cu mici excepții) nu știu să mulțumescă. Fiecare are impresia că trebuie să fie difuzat, că trebuie să fie în Top 3, că i se cuvine totul, că e de la sine înțeles ca muzica lui/ei să fie la radio și în topuri, că simpla lor prezență pe o listă înnobiliează topul respectiv. Deci, banalul „mulțumesc” nu-și are locul în ecuație.
În loc de concluzie
Eu m-aș bucura dacă artiștii români s-ar ocupa mai mult de lucrurile care contează cu adevărat. Mi-ar plăcea, de exemplu, să găsesc informații despre ei, despre albumele și cântecele lor atunci când le caut. N-ar strica să își actualizeze informațiile de pe site-uri, de pe profilul de Facebook, de pe contul de Youtube, de pe pagina de Wikipedia. Mulți nici măcar nu vreun profil public. Asta ar fi ceva firesc și ar arăta că sunt preocupați cu adevărat de propria carieră. Fie artistul, fie managerul sau rudele sau fanii dedicați se pot ocupa de actualizarea informațiilor care țin de biografie, discografie. Nu puteți pretinde respect câtă vreme nu-l oferiți. Orice simplu iubitor de muzică (pentru că nu vorbim doar despre fani), orice jurnalist trebuie să aibă acces ușor la INFORMAȚIILe care vă privesc. Este anormal să fim nevoiți să ne informăm din cărți scrise în urmă cu 20-30 de ani. Cu siguranță, toate acestea ar fi mai utile decât a fi sau a nu fi pe primul loc într-un top. De fiecare dată când Andrei Partoș difuzează rezultatul unui top în emisiune, fiecare piesă este prezentată cu câteva informații. Dacă la artiștii internaționali trebuie să alegem ce ni se pare mai important, când vine vorba despre artiștii români abia reușim să găsim anul în care a fost lansat albumul pe care este inclusă piesa sau data nașterii artistului, informațiile despre compozitori și textieri lipsesc de multe ori, iar atunci când le găsim se întâmplă să fie scrise eronat. Și apoi tot artiștii se supără dacă dai informații greșite. În loc să încercați să cosmetizați realitatea, mai bine ați face lucruri utile pentru voi. Aștept cu interes ziua în care artiștii nu vor mai gândi în defavoarea lor.
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
Iulia, Iuliaaaa, Iuli-IAAAAA!!! Dar dacă aceia care dau click în prostie doar pe unul sau doi artiști fac parte din echipele de PR contractate de producătorii lor sau chiar de ei?
Este la fel de rău! Ba chiar mai rău! 🙂