În numărul 37 / 2020 al revistei ”România literară” – disponibil pe piață începând cu ziua de joi, 10 septembrie – este publicată prima parte a unui interviu-eveniment cu Horia-Roman Patapievici.
Dialogul, intitulat ”Omul recent. După 20 de ani”, gravitează în jurul temei ”omului recent” și marchează, totodată, împlinirea a două decenii de la apariția uneia dintre cărțile fundamentale ale culturii române contemporane.
De curând, la editura Humanitas, a fost publicată a șasea ediție a cărții ”Omul recent”.
Partea a doua a interviului-fluviu cu Horia-Roman Patapievici despre ”Omul recent. După 20 de ani” va fi publicată în numărul de săptămâna viitoare al aceleiași publicații, ”România literară”.
Redăm mai jos un scurt pasaj din prima parte a interviului:
Fie și numai pentru că ai evocat ” acest creuzet al modernității reprezentat de Statele Unite”, aș vrea să nu plecăm încă de tot de la tematica întrebării de deschidere. Dar, mai înainte de aceasta: dacă ar fi să lucrăm cu o ”fișă de dicționar”, cum ar arăta aceasta în dreptul ”omului recent”?
O fișă de dicționar? Hmmm. Cred că ar putea arăta cam așa.
Ar trebuie să precizăm în primul rînd care sunt referințele negative ale omului recent. Spre deosebire de omul tradițional, pentru omul recent nu mai există nici transcendență, nici raporturi de transcendență: ca atare, în lumea omului recent nu mai este loc pentru vreo valoare absolută. Iar valorile, cînd sunt, sunt absolut relative.
Spre deosebire de omul modern, omul recent a încetat să mai creadă în rațiune și în capacitatea spiritului critic de a descoperi sau identifica adevărul. Lipsită de suveranitatea rațiunii, critica practicată de omul recent nu mai este dedicată căutării monedei forte a adevărului, ci demonetizării forte a tuturor adevărurilor. Dacă omul modern supunea totul, inclusiv tradiția și pe Dumnezeu, examinării critice a rațiunii, omul recent supune totul postulatului relativist, potrivit căruia nu există vreo posibilitate concluzivă de a face nici judecăți de evaluare, nici judecăți de comparație, nici judecăți de adevăr. Fără absolutul rațiunii, toate raporturile de cunoaștere și toate instrumentele cognitive se reduc la raporturi sociologice de putere, fapt ce explică de ce, pentru omul recent, toată epistemologia este, în fond, o sociologie a puterii, iar fondul ultim al țesutului social este dominația (ca joc de sumă nulă).
- Ministerul Educației și CNA-ul nu pot dormi de grija horoscopului - iunie 26, 2025
- Psihologul Muzical (ediția 1184 – 21.06.2025): Baba Novak, Top Nonconformist „Songs with heart, corazon, cuore, coeur, herz, inimă în titlu” (partea a II-a) - iunie 26, 2025
- Mike Godoroja & Blue Spirit lansare album Viata-Iubire, Armonie, Zbor la Sala Radio 22 iunie 2025 - iunie 25, 2025
