Un coșmar de festival: cum poate furia să transforme niște tineri normali într-o hoardă violentă

Articol de Florin Negruțiu publicat pe site-ul Republica

august 26, 2022

218

Nu mi-e dor de anii 90. Nici măcar edulcorată de inevitabila nostalgie care apare pe măsură ce timpul trece, perioada aceea nu pare bună. Îmi amintesc că, în România, primul deceniu de după Revoluție a însemnat sărăcie, confuzie și multă mizerie. A însemnat Iliescu, mineriade, postcomunism, lipsă de speranță. În compensare, ascultam multă muzică, încă citeam cărți și visam la America.

Spre sfârșitul deceniului, America la care visam se pregătea pentru cel mai mare festival al tuturor timpurilor, e reeditare a celebrului Woodstock din 69. Mai încercase să resuscite Woodstock-ul în 1994, dar evenimentul se dovedise un eșec, în primul rând financiar (mare parte dintre participanți intraseră sărind gardul, fără a mai plăti bilet). De data asta, urma să fie un succes, căci brandul fabulos urma să atragă un public uriaș (400.000 de participanți au fost în cele din urmă), iar publicul urma să consume atât de mult, încât să compenseze și pierderile din 1994. Organizatorii s-au gândit cam ca hotelierii din Mamaia care-i ard la preț pe turiști în luna august, ca să-și scoată pârleala pentru lunile în care stau pe bară. Iar acest calcul de profitabilitate s-a dovedit a fi atât de strâmb, încât totul a explodat pur și simplu. La propriu.

În 1999 aveam 23 de ani și aș fi dat orice să ajung la Woodstock. Mi-au amintit de acest moment două documentare pe care le-am văzut zilele trecute, apărute cam în același timp, pe două platforme concurente: Trainwreck: Woodstock ’99 (pe Netflix) și Woodstock 99: Peace, Love, and Rage (pe HBO).

Puteți citi articolul în întregime aici: https://republica.ro/un-cosmar-de-festival-cum-poate-furia-sa-transforme-niste-tineri-normali-intr-o-hoarda-violenta