Abia acum a murit Emil Brumaru (8.01.2019)

ianuarie 8, 2019

242

E greu să trăiești într-o lume ipocrită. E greu să nu devii la rândul tău, un/o ipocrit(ă). Încerci, te zbați, te lupți, dar șansele de izbândă sunt mici. Vă întrebați, probabil, ce m-a apucat. E simplu. Timp de vreo două zile nu-mi mai recunoșteam newsfeed-ul de pe Facebook. De fiecare dată când accesam rețeaua de socializare, o frică îmi încolțea în suflet: și dacă am luat telefonul altcuiva?!

Newsfeed-ul meu, cândva invadat de poze cu pisici, miștocăreli despre problemele de zi cu zi, mesaje pentru Dragnea, bancuri despre Viorica, filmulețe cu animale haioase, comentarii despre coloanele de mașini dinspre și înspre stațiunile montane, bancuri cu Bulă, Tudorel, Iohannis, Dragnea, Viorica, Olguța, Găbița și alte asemenea specimene toxice, a devenit brusc un newsfeed cult, sensibil, romantic, poetic. You can imagine my surprise!

Toată lumea de pe Facebook citea aceeași carte, aproape toată lumea era la aceeași pagina (cred că am citit „Cantec naiv” de 100 de ori în aceste două zile), toată lumea își declara admirația și respectul față de poetul Emil Brumaru. Toți îl cunoșteau, toți sufereau, toți îl citiseră de când erau în scutece. El, săracul, n-avea nicio vină. Murise, doar. Ei, săracii, abia aflaseră și se năpustiseră ca ulii să-și declare dragostea pentru poezie și frumos. Sunt de 10 ani pe Facebook și nu reușesc să-mi amintesc dacă, vreodată, de ziua poetului (măcar atunci!) vreunul dintre cei peste 4.000 de oameni pe care-i am în lista de prieteni, i-a scris vreodată numele, i-a urat La mulți ani sau a postat vreo poezie de-a lui. Sunt aproape sigură că n-am văzut așa ceva!

N-am pretenția nici că aș fi o mare iubitoare de poezie, nici că aș fi fost un fan din umbră al lui Brumaru. De regulă, când îmi place ceva/cineva, postez indiferent dacă respectivul autor este în viață, a murit în ziua respectivă sau e mort de ani buni.

M-aș bucura ca toți acei oameni care au postat poeziile lui Brumaru pe Facebook, să fie la fel de interesați Poezie și când vine vorba despre poeții studiați de elevi în școli. Poate n-ar fi deplasat să ceară ca Brumaru să fie inclus în programa școlară (oare de ce nu au făcut asta până acum, dacă tot l-au apreciat atât de mult?!)…

Astăzi, newsfeed-ul meu a revenit la poze cu pisici, miștocăreli despre problemele de zi cu zi, mesaje pentru Dragnea, bancuri despre Viorica, filmulețe cu animale, comentarii despre coloanele de mașini dinspre și înspre stațiunile montane, întâmplări de pe pârtie, bancuri cu Bulă, Tudorel, Iohannis, Dragnea, Viorica, Olguța, Găbița și alte asemenea specimene toxice.

Abia astăzi a murit Emil Brumaru. Astăzi, când ecourile se sting și se așterne uitarea. Și, din nefericire, suntem foarte pricepuți la sădit uitare. R.I.P., Emil Brumaru!