AM O PROBLEMĂ DE IDENTITATE

 

E un subiect care se repetă, deci tinde să se cronicizeze. Scriam cândva, ironizând ziarul Adevărul, care afirma că după Revoluţie F.S. Ursulescu a condus revista Pop, Rock & Show. Credeam că cei de la ziar au luat-o razna. Am greşit. Acum citesc într-o carte, mai exact în „Phoenix- Giudecata înţelepţilor” semnată de Nicu Covaci, la pagina 278, Capitol 41 un „Intermezzo” care-i aparţine lui F.S. Ursulescu. Citez ” Pe vremea când conduceam revista Pop, Rock and Show, am publicat două articole, în oglindă, unul semnat de mine, altul de Teodora Ionescu; cu păreri diferite asupra viitorului formaţiei fără vocea sa principală”.

 
Recitesc, mă duc la colecţia mea, dau telefoane şi întreb cine sunt. Vorbesc cu Horia Alexandrescu, cel care m-a invitat să scriu zilnic la Curierul naţional, cel care a acceptat ideea de Pop, Rock and Sport. Scrie clar pe coperta primului număr, din ianuarie 1991 „Supliment săptămânal al cotidianului Curierul Naţional”.
Veţi vedea coperta şi caseta tehnică de atunci.  Horia nu-şi amintea prea clar ce a fost după plecarea mea din toamna lui 1993 (când am scos Vox Pop Rock) pentru că la scurtă vreme a părăsit şi el trustul fraţilor Păunescu.
Am vorbit cu oameni care au scris la revista rămasă acolo în calitate de colaboratori (Robert Turcescu, Mara Popa, Lenţi Chiriac).
Se spunea că Paul Lăcătuş ar fi fost redactorul şef, că revista a rezistat un an, alţii spun că doi.
 
 

Am aflat că regretatul Ralu Filip a răspuns o vreme de revistă. Informaţiile nu-mi sunt clare. Oricum nu prea contează. Eu ştiu că din 1991 până în septembrie 1993  F.S.U. n-a avut nicio legătură cu revista. Ştiu că eu i-am dat numele de la început şi apoi când am renunţat la sport, pentru a păstra iniţialele, cel de P.R.S. A spune acum că a condus o revistă creată de mine, concepută, impusă ca atare pe piaţă e cale lungă. Nu văd motivele acestui fals intelectual, acestei omisiuni. Putea spune că s-a ocupat de revistă după 1993 toamna. Dar n-a făcut-o!  Dealtfel, VPR a existat, a rezistat până-n 1999 cu mijloace financiare relativ modeste. Cu spijin de la Joey DeAlvare şi apoi de la Tele 7abc.  P.R.S. fără mine nu ştiu cât a funcţionat, dar văd că nu găsesc pe cineva să-mi lumineze calea şi să-l ajute pe F.S.U. să privească realitatea corect, să-şi ordoneze amintirile. Dacă aveţi amintiri, dovezi concrete despre cât a funcţionat PRS şi cu ce echipă (nu mă refer la colaboratori), vă rog să-mi comuinicaţi. Altfel îmi pierd identitatea! Zău!
 
Urmează un editorial din primul număr al revistei Vox Pop Rock, care va lămuri parţial atmosfera şi motivele despărţirii.