Andrei Partos (1 mai 2008)

mai 1, 2008

Vedetele de pe vremea Costinestiului la care ne referim aici, erau decente si sociabile. Nu toate. Oamenii din trupele rock (si au activat sezoane lungi in Costinesti cateva : Cristal, Amicii, Iris, Compact, Cargo, Holograf, Metropol, Redivivus, s.a.m.d) se opreau la bere, discutau pe alei cu oricine-i aborda. Nu existau oprelisti. La Radio Vacanta veneau oricand, daca-i invitam. Mentionez ca era singurul loc unde se vorbea in direct la microfon! Folkistii aveau aceeasi atitudine. Unii dintre ei erau asimilati locului. Doru Stanculescu e chiar mai vechi decat mine la Costinesti. Vasile Seicaru, Al. Andries, M. Vintila, Stefan Hrusca, V. Socaciu veneau des si dialogau cu oricine dorea. Lumea muzicii usoare era mai rar reprezentata. Doar cand erau spectacole la Teatrul de Vara sau cu ocazia unor evenimente speciale, gen „Festivalul muzicii de dans pentru tineret”(dementa denumire, nu?). Pot spune ca artistii aveau parte de mai mult respect si pentru faptul ca apareau rar la unica televiziune a tarii. Despre multi nici nu se stia ca-s artisti in afara Costinestiului, unde era un public tanar si avizat. Nu ajungeau acolo personajele „protejate”, vedetutele de carton, piloasele. Existau , dar acolo nu aveau sanse. Publicul nu ierta facaturile! Nu stiu daca te-am lamurit, dar ma mai intrebi si-ti spun!
De ce devin oamenii nostalgici cand e vorba despre Costinesti? Ar fi frumos s-o spuna ei.Stefana a amintit unele aspecte. Cealalta Diana a mentionat ceva din spiritul acelei perioade. Ma refer la anii 1982-89. Eu am mai avut o perioada din 1970 pana in 1975 apoi in 1979. Oamenii veneau de placere, a face blatul era un act de normalitate. Blatul la mancare, la dormit, la discoteca,peste tot. Nu veneau copiii de stabi C.C. Ei mergeau la Neptun-Olimp. Nu erau oameni peste 35 de ani. Se canta peste tot. Organizat si spontan in egala masura. Se facea sport non-stop. Atmosfera era diferita 100% fata de cea de azi. Era singurul loc unde ascultai in cadru legal muzica adevarata, nu pe cea de la postul national!Lumea venea adesea din alte statiuni pentru a face plaja la Obelisc si asculta programul nostru. Abia in timp mi-am dat si eu seama cat a contat ce faceam noi acolo. La discoteci se statea la coada pentru a intra. Chiar si cand programul se termina la 22.00 (asa a decis Partidul, sa ne culcam devreme!) tinerii veneau la discoteca de la 18.00 si renuntau la bonurile de masa de seara. Incep sa va fac sa intelegeti de ce devin unii nostaligici cand vorbesc despre acele vremuri? Nu aveai nevoie de Mercedes ca sa cunosti o fata frumoasa, nu trebuia sa faci mii de fitze ca sa legi prietenii, logodne, casnicii pe plaja. Faceai dedicatii, iti dadeai intalnire cu o necunoscuta la Ceas, la Obelisc, la Vox Maris, prin intermediul Radio Vacantei. Si ea venea! .Era un teritoriu unde sistemul represiv nu se simtea. Si toata lumea era constienta de acest aspect.Era un loc-supapa. Eram lasati sa avem impresia ca suntem liberi. Si unii chiar asa am fost. Aveam convingerea ACOLO se poate aproape orice. Daca cineva doreste sa ma contrazica, astept cu mare interes.