Care-i faza cu isteria după „Bohemian Rhapsody”?!

ianuarie 22, 2019

836

DF-25953 – L-R: Joe Mazzello (John Deacon), Ben Hardy (Roger Taylor), Rami Malek (Freddie Mercury), and Gwilym Lee (Brian May) star in Twentieth Century Fox’s BOHEMIAN RHAPSODY. Photo Credit: Alex Bailey.

La pomul lăudat….

Am văzut filmul! În sfârșit! Citisem înainte multe opinii, atât din presa de specialitate cât și ale spectatorilor simpli. Unii scriau la superlativ, alții erau profund dezamăgiți. Îmi place trupa Queen, îl admir pe Freddie Mercury, dar nu intru în categoria fanilor. Poate de aceea mi-a fost ușor să mă detașez de toate opiniile citite și să mă uit la film fără patimă, fără așteptări de vreun fel. Între noi fie vorba, îmi plac în egală măsură și documentarele despre artiști/trupe precum și filmele inspirate/dedicate unui artist sau unei trupe. Am văzut foarte multe (atât pe Youtube cât și pe Netflix), inclusiv pe unele despre artiști care nu intrau neapărat în preferințele mele.

Mi-a plăcut „Bohemian Rhapsody”, dar nu este în niciun caz cel mai bun film despre un artist/o trupă pe care l-am văzut! M-am uitat cu încredere pentru că știam că a fost supervizat de membri trupei Queen și că și-au dat binecuvântarea pentru acest proiect. Trăgând linie după vizionare, pot spune că n-am fost nici impresionată, nici dezamăgită. Mi-a plăcut și… gata. Recunosc că nu reușesc să găsesc nicio logică pentru isteria provocată de acest film. Găsesc mai multă patimă în comentarii (fie pro, fie contra) decât în filmul în sine!

Până la urmă despre ce este acest film? Despre trupa Queen? Nu, pentru că nu urmărește cariera trupei, iar ceilalți membri ai formației abia sunt schițați în film. Este despre Freddie Mercury? Nici despre el n-aș zice că este pentru că lipsesc multe repere din cariera solo, din biografie. Pune în prim plan cancanul? Și da și nu, dar parcă mai mult nu. Adică, nici măcar astfel de detalii nu afli.

Este primul film de acest gen care mi-l face ușor antipatic pe protagonist. Nu pot să mă prefac că m-am bucurat să descopăr un Freddie care nu prea avea caracter. În plus, n-am rămas după acest film cu nicio replică memorabilă sau măcar amuzantă, deși sunt convinsă că au existat o grămadă de-a lungul carierei lor/lui. În afară de faptul că Freddie se adresa oricui (bărbat sau femeie, nu contează) cu „darling”, n-am mai reținut nimic altceva.

M-a surprins puțin succesul de care s-a bucurat filmul la Globurile de Aur, mă surprinde că se vorbește și despre Oscaruri… L-am văzut pe Rami Malek și în alte filme și mi-a plăcut de 100 de ori mai mult decât în acesta. În „Bohemian Rhapsody”, am avut senzația că în câteva scene semăna fizic mai mult cu Mick Jagger decât cu Freddie.

Marele merit al acestui film este că a adus muzica Queen mai aproape de generația tânără. Faptul că mulți tineri au aflat despre Queen contează enorm. În rest…

Singurul moment când m-au trecut fiorii a fost finalul cu concertul Live Aid. Mi-au mai plăcut și pisicile lui Freddie care erau foarte expresive.

Anul trecut, am văzut filmul „England Is Mine”. Este un film independent, făcut de studenți la actorie, cu un buget mic, care prezintă viața lui Morrissey până în momentul în care l-a cunoscut pe Johnny Marr și au înființat The Smiths. Artistul n-a fost consultat atunci când a fost făcut filmul, ba chiar s-a dezis de această producție. Cu toate acestea, mi-a plăcut foarte mult filmul tocmai pentru că mi s-a părut autentic. Nu știu cât de bine a fost prezentat Morrissey în acel film, nici nu mă interesează. Nu știu dacă actorul principal semăna sau nu fizic cu Morrissey. Nici nu-mi păsa de astfel de detalii. Dar și acum îmi amintesc unele scene și replici din film. Mi-a plăcut pentru că a surprins atmosfera din Manchester din anii 70, a arătat relația tumultoasă din adolescenții de atunci și părinții lor, a prezentat scena muzicală din Manchester și preferințele tinerilor de atunci. Am rămas cu ceva după vizionarea acelui film, ceea ce nu pot spune despre „Bohemian Rhapsody”.

În final, nu-mi rămâne decât să mă înclin cu respect în fața mașinăriei de marketing care a făcut din „Bohemian Rhapsody” un must-see, care a adus muzica Queen pe buzele tuturor și l-a readus pe Freddie în atenția noastră. Albumele trupei Queen (atenție! nu ale lui Freddie din perioada solo) au reintrat în topuri, ceea ce este un lucru grozav. Pentru asta merită nota maximă.