DESPRE ORA DE MUZICĂ ÎN ȘCOALĂ

0
570

ora de muzica in scoli (600 x 600)Articol de Iulia Radu
Am multe lucruri pentru care trebuie să îi mulțumesc învățătoarei mele, doamna Vasilica Savu. Am fost prima clasă pe care a primit-o pe mână și s-a descurcat remarcabil cu peste 30 de prichindei care mai de care mai dornici să-i câștige atenția. Printre cele mai dragi amintiri din clasele primare se numără momentele în care o ascultam pe doamna învățătoare cântând la vioară. A fost pentru prima dată când am atins o vioară și când am văzut pe cineva cântând la acest instrument, la câțiva pași de mine. Ne cânta de toate, dar ne plăcea, în special să o ascultăm interpretând din George Enescu sau Ciprian Porumbescu. Ne povestea despre compozitori, despre muzica lor. Îmi mai amintesc cât de mult ne distram cântând în canon. Sau modul în care ne testa să vadă dacă avem sau nu ureche muzicală. Evident, am avut oră de muzică și în clasele V-VIII. La fel de distractiv era! Ce ne mai plăcea să cântăm „Fluturaș nu mai ai aripioare…”! Sunt amintiri prețioase care nu mă vor părăsi niciodată!
De ce vi le împărtășesc acum? Păi, de câteva zile bune se discută intens despre scoaterea orei de muzică din școli. Mai mulți artiști (printre care Nicu Alifantis, Trooper, Ducu Bertzi și mulți alții) s-au alăturat campaniei „DA pentru ORA DE MUZICĂ”. M-a bucurat sincer reacția lor promptă, argumentată! Este firească! Ieri, în schimb, am primit un mail de la Nicu Alifantis cu un link către un articol scris de Marius Ghenț pe HotNews.ro. După ce îi condamnă pe artiștii care susțin campania amintită pentru că, vezi Doamne, artiștii nu s-au documentat cum trebuie (autorul explică faptul că va dispărea ora de muzică doar în clasa a VIII-a), dl Ghenț face niște afirmații șocante, cel puțin pentru mine. Potrivit domniei sale, ora de muzică este inutilă și ar trebui scoasă definitiv din școli. De ce? Pentru că „nu te ajută cu nimic în viață”, spune jurnalistul de la HotNews.
Revin la amintirile mele din școala generală (nu a trecut atât de atunci, așa că îmi permit să le „accesez”). Caietul de muzică și blocul de desen erau rechizitele pe care le cumpăram cu cel mai mare drag! Când mă întreba cineva care sunt materiile mele preferate la școală, răspundeam fără ezitare: desenul, muzica și sportul. Nu pentru că erau ore mai puțin importante, la care primeam note mari cu ușurință (am avut note mari la toate materiile), ci pentru că erau singurele ore unde profesorii nu puneau presiune pe noi! M-a ajutat ora de muzică la ceva? DA! Categoric, DA! M-a determinat să ascult mai multe genuri de muzică, mi-a arătat că pe lumea asta nu există doar MTV, Backstreet Boys, Boyzone, Spice Girls sau Britney Spears, așa cum citeam eu în revistele pentru adolescenți. M-a făcut mai puțin ignorantă. Oricât de mult și-ar fi dorit mama să mă îndrume din acest punct de vedere, nu ar fi reușit să o facă fără ajutorul școlii. Apoi, în gimnaziu, aveam colegi care proveneau din familii sărace, foarte sărace, care habar n-aveau ce înseamnă o vioară în clasa I. Faptul că doamna învățătoare ne lăsa să cântâm la vioară, că ne cânta ea (o rugam de multe ori să aducă vioara la școală!) a contat enorm pentru noi! Apoi, în liceu (am făcut Limbi străine – franceză intensiv), din cele 9 ore de franceză pe săptămână, una era de MUZICĂ. De ce? Pentru că doamna profesoară considera că învățăm mai bine o limba străină prin cântece. Așa că am învățat piese din repertoriul lui Edith Piaf, Joe Dassin, Mireille Mathieu, Charles Aznavour etc. Și n-am murit! Ba chiar ne-a plăcut! Poate am avut eu noroc de profesori de muzică deosebiți! Tot ce se poate! Dar înverșunarea din articolul dlui Ghenț, mă indispune. Ora de muzică nu trebuie să dispară din programa școlară (indiferent dacă e vorba doar de clasa a VIII-a)! Dimpotrivă! Trebuie să ne asigurăm că va rămâne acolo și că va fi făcută așa cum trebuie. Așa cum e normal să rămână și ora de sport și ora de desen.
 
Mă miră că părinții de astăzi acceptă cu atât de multă ușurință reducerea orelor de sport, dispariția orei de muzică sau a celei de desen! Mă miră că părinții nu vor să aibă copii sănătoși și creativi! De multe ori școala a însemnat teroare, pentru mine. Teme de făcut acasă, profesori țâfnoși în clasă, pedepse, obligația de a învăța, de a „toci” un text și de a-l reproduce, de parcă asta ne-ar ajuta la ceva în viața de zi cu zi. Extragem radicali la supermarket sau la mall? De câte ori folosim fracțiile în fiecare zi? Dar integralele? Singurele ore în care eram încurajați să fim noi înșine, să dăm frâu liber imaginației, să ne consumăm energia, erau orele de muzică, desen și sport! De ce aș vrea eu, ca părinte, să „ucid” cu bunăștiință creativitatea copilului meu, să-i „zdrobesc” personalitatea într-un sistem educațional bolnav ca cel din România?!
Ah, nu avem profesori dedicați, buni de muzică, sport sau desen? Asta-i altă problemă! Dar nu o vom rezolva renunțând la aceste materii! Sistemul, ministerul trebuie să găsească o soluție să-și țină aproape oamenii buni! Să fii profesor nu-i ușor! E o meserie vocațională. Sistemul trebuie să găsească o cale să-i motiveze pe profesori. Să-i păstreze pe cei buni și să-i îndepărteze pe cei care nu au nicio legătură cu pedagogia!
Când toată lumea se plânge de faptul că cei mici au o viață sedentară, că nu mai comunică unii cu alții, că habar n-au să interacționeze, dl Ghenț propune modelul Norvegiei, țară care a introdus în școli un curs de jocuri pe calculator!! Asta da propunere! Să găsim soluții să-i „legăm” și mai mult de gadgeturi, laptop-uri și PC-uri. Noi am putea merge mai departe decât norvegienii, am putea introduce o oră despre cum să nu ratezi nicio emisiune de cancan de la TV. Asta chiar ar avea succes!
 
Apropo, câte ore de gramatică se fac în școală? Atenție, nu „pe hârtie”, ci „pe bune”! În gimnaziu, făceam gramatică cu bunicul meu (profesor de limba română), pentru că drigintele nostru prefera să facem literatură, iar gramatică făceam o oră din două în două săptămâni. Și în liceu, ora de gramatică era adesea „sărită” din schemă pentru că profa prefera să facem literatură… Asta nu ne revoltă?! Sunt din ce în ce mai mulți elevi care nu știu să scrie corect!!!
 
Sistemul educațional din România are multe „bube” care ar trebui să ne facă să dăm de pământ cu responsabilii din învățământ! Dar în niciun caz, „problemele” NU sunt orele de muzică, desen sau sport! Din păcate, școala din România nu a ieșit din comunism, s-a afundat acolo mai rău. De cele mai multe ori provoacă traume elevilor și în niciun caz nu îi ajută să devină adulți independenți, pregătiți pentru viață! Ăsta-i adevărul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here