Cristian Pătrășconiu: Interviu Daniel GORDIS: „ISRAEL”, o istorie vie

Interviu de Cristian Pătrășconiu publicat pe site-ul LaPunkt.ro

mai 1, 2020

Daniel Gordis este unul dintre cei mai respectați analiști ai Israelului, este senior vice president și Koret distinguished fellow la Shallem College și editorialist la „Jerusalem Post” și „Bloomberg View”. Autor a numeroase cărți despre gândirea evreiască și curentele politice din Israel și câștigător al National Jewish Book Award, a publicat totodată articole în reviste și ziare de prestigiu ca „New York Times”, „The New Republic”, „The New York Times Magazine”, „Azure”, „Commentary” și „Foreign Affairs”. În 2014 a fost pus de Jerusalem Post pe lista celor mai influenți 50 de evrei. Trăiește la Ierusalim. Interviul de mai jos se poartă în jurul uneia dintre cele mai spectaculoase și mai discutate istorii din ultimul deceniu în întreaga lume: volumul Israel. Scurtă istorie a unei națiuni renăscute, publicat și în limba română, la Editura Humanitas, în anul 2019.

Cristian Pătrășconiu: Cine iubește o țară poate să o critice? Dumneavoastră v-ați mutat în Israel, este evident că iubiți foarte mult această țară…

Daniel Gordis: Desigur. Poți să critici o țară de care ești îndrăgostit. Dacă ești îndrăgostit de oricine poți să îl ( să o) critici. Dacă îți iubești copiii, de pildă, poți în același timp să vrei să fie mai buni, poți, prietenește, chiar și față de cineva care nu este din familie, să oferi critici constructive, sperând că ele vor fi primite, apreciate. Pot fi uneori inconfortabile. Dar cred că le poți face. Pe de altă parte, în mod cert, patriotismul nu înseamnă orbire. Nu cred că a fi un bun cetățean american înseamnă a nu critica America, ori a fi un cetățean român patriot înseamnă a nu sugera niciodată că România poate fi mai bună. Pur și simplu cred: critica și dragostea merg mână-în-mână. Țin foarte mult la Israel și sunt profund îndrăgostit de țara mea, dar scrisul meu e plin de spirit critic. Consider că, pe cât de bună este, eu vreau să devină și mai bună.

De ce iubim Israelul? De ce să iubim Israelul?

Depinde de cine suntem „noi”. Dacă vorbim de evrei, cred că statul Israel le-a oferit acestora o nouă șansă la viață. După ororile de la mijlocul secolului XX, în mod aparte, ororile Holocaustului, nu te-ai fi așteptat ca poporul evreu să mai înflorească vreodată. Ceea ce statul Israel a oferit poporului evreu este mai mult decât orice oportunitate de a se reinventa, iar pentru a înflori din nou, cum s-a întâmplat, a fost nevoie de reașezarea evreilor în țara natală ancestrală și de garantarea autonomiei lor. Aceasta nu echivalează cu dezvoltarea, dar este o condiție necesară a acesteia.

Israelul e singura democrație din Orientul Mijlociu. Cum e posibil așa ceva?

Din nefericire, este posibil deoarece nici una din țările arabe care înconjoară Israelul nu a adoptat democrația. Au existat ceva speranțe acum câțiva ani, odată cu primăvara arabă, că această stare de lucruri ar putea să se schimbe, dar, din nefericire, cultura politică din regiune s-a dovedit mai rezistentă la schimbare. Întrebarea interesantă este: de ce a reușit Israelul să mențină democrația, mai ales ținând cont că marea majoritate a oamenilor care trăiesc în el a provenit din locuri unde nu exista democrație: Rusia, Germania, Polonia etc.? Majoritatea acestora nu aveau democrație. Cu toate astea, mișcarea sionistă, cum am arătat și în cartea mea, a fost democratică de la bun început. Primul congres sionist din 1897 a permis tuturor oamenilor să voteze; în 1898, la cel de-al doilea congres sionist, femeile au putut să candideze pentru funcții și să voteze, unele din ele neputând să facă acest lucru în oricare din capitalele europene.

Care este diferența specifică a istoriei Israelului pe care o propuneți dumneavoastră odată cu această carte ?

Sunt câteva lucruri pe care le-am încercat în această carte care nu au mai fost făcute înainte. Unul e că am încercat să fac acest volum foarte ușor de citit. Există disponibile multe alte cărți valide asupra istoriei Israelului, și unele sunt chiar foarte bune, dar nu sunt foarte ușor de citit. Am vrut să fac această carte accesibilă cititorului modern, care nu este expert în materie, nu vrea să întreprindă o lectură foarte amplă, dar vrea să se autoeduce cu un soi de carte captivantă. Așa că am făcut un efort mare să fac această carte cât mai lizibilă și cât se poate de scurtă. De asemenea, m-am concentrat mult asupra culturii: m-am concentrat asupra atitudinii Israelului prin: poezie, roman, muzică, televiziune ș.a.m.d. Și consider că, mai ales în epoca noastră, în care cultura populară este o fereastră atât de importantă către probleme sociale și politice contemporane, o asemenea viziune asupra Israelului se justifică, iar din reacția cititorilor se pare că a dat roade.

Puteți citi articolul în întregime aici: https://www.lapunkt.ro/2020/04/interviu-daniel-gordis-israel-o-istorie-vie/