Cristian Tudor Popescu despre „Joker”: Premiul Nobel pentru Literatură – Adolf Hitler

Articol preluat de pe Republica.ro

0
248

Nu cred că pentru artă, inclusiv cea cinematografică, există teme sau subiecte interzise. Un artist poate vorbi despre orice, și despre cele mai terifiante bezne din jurul și dinăuntrul ființei umane – viol, crimă, pedofilie, sadism, incest, schizoparanoia asasină, uciderea părinților de către copii și invers, masacru de plăcere, genocid. N-avem dreptul să escamotăm nimic din ceea ce există, ba chiar și din ceea ce nu există, căci orice închipuire a minții umane face, până la urmă, parte din realitate.

(…)

O operă de artă o văd aidoma turnului din Pisa. Celebra construcție nu s-a prăbușit pentru că verticala coborâtă din centrul de echilibru (sau de masă), situat cam pe la etajul 4, a căzut tot timpul în interiorul bazei turnului. O înclinație mai mare de 5 grade ar fi dus la prăbușire.

Opera de artă poate fi strâmbă, și în acest cuvânt intră totul – dadaism, avangardism, expresionism, suprarealism, onirism, postmodernism, cyberpunk… Dar ea trebuie să aibă un centru de echilibru a cărui proiecție nu trebuie să depășească baza umană.

La Joker nici nu se pune problema acestei proiecții, căci nu există nici măcar un centru de echilibru. Sensul ultim al actului artistic nu poate fi inuman, cu atât mai puțin antiuman. Oricât de rău și dur ar fi un film, el trebuie să facă apel, în ultimă instanță, la ceea ce este bun în om. Altfel, oricât de bine ar fi realizat, nu este artă. E drog, otravă în imagini.

(…)

Toate situațiile în care bolnavul psihic Arthur este umilit, lovit, batjocorit de semeni ai săi „normali” au menirea să ni-l facă simpatic atunci când începe să răspundă la pumni și șuturi cu șișul și gloanțele. Să încercăm un sentiment de satisfacție când tipi grobieni, dar bine îmbrăcați, stilați, bogați, „civilizați” sunt împușcați, spintecați, făcuți chisăliță.

Un adevăr incontestabil al filmului este uriașa cantitate de violență care se umflă sub pojghița de siliciu, metal, beton, sticlă, neon, fibră de carbon a societății contemporane. Avansul tehnologic nu duce la îmbunătățirea omului. Medicina actuală poate să-i prelungească viața biologică până spre suta de ani, însă psihicul său se deteriorează văzând cu ochii în direcția distrugerii și autodistrugerii.

„Soluția” propusă de regizorul Todd și mai nu știu cum este dezlănțuirea totală a violenței „purificatoare”, ca să se aleagă după aceea, poate, praful. Nu săracul împotriva bogatului, nu civilul împotriva polițistului, nu omul împotriva Sistemului, ci omul împotriva omului.

Puteți citi articolul în întregime aici:

https://republica.ro/premiul-nobel-pentru-literatura-adolf-hitler

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here