CRONICĂ NECONVENŢIONALĂ SAU STING DE ZIUA MEA (31.07.2013)

0
137

Sting
Sting in Romania

Cronică de Andrei Partoş
Am mers ca simplu spectator şi povestesc ca atare.
Am fost la trei dintre cele 4 concerte susţinute de Sting în România. Nu-s obsedat, nu-s nici măcar fan. Îmi place cum cântă, cum compune, cum se menţine, cum arată, cum gândeşte şi mai ales îmi place că de fiecare dată a fost altfel! Gordon Matthew Thomas Sumner este cu trei an mai tânăr ca mine, dar îl pot considera coleg de generaţie. A picat exact de ziua mea. Nu ajungeam la concert dacă solicitam, ca oricare ziarist, care a promovat non-stop acest eveniment, pentru că nimeni din partea organizatorilor n-a dorit să discute cu noi! Puteau anunţa că nu se dau acreditări şi ştiam o treabă. Mi se pare o profundă lipsă de respect şi nu mă interesează dacă se supără celebrul Marcel Avram, vreo puicuţă stupidă cultivată de el, Lenţi Chiriac sau alt “meseriaş” care nu ştiu ce-i aia promovare, muncă jurnalistică în sfera pop-rock! S-au purtat infect cu toţi oamenii din presă, sau cel puţin cu cei pe care-i ştiu eu. Prin amabilitatea lui Vali Stoian (da, tot el m-a salvat şi mi-a oferit acest cadou) am putut merge cu Violeta la concert, în timp ce Prichi a rămas acasă cu mătuşa Diana (ea primeşte alte mulţumiri suplimentare).
 
 
James Walsh
James Walsh
Foto: Marian Iliescu

Fiind ameninţări cu ploi, am decis să mergem fără maşină. Cu rucsac, cu pelerine. Nimeni nu s-a uitat în rucsac, aşa că puteam lua orice, inclusiv umbrele. Probabil că am început să inspir încredere la intrări… Am prins finalul recitalului James Walsh, cu oamenii tolăniţi pe iarbă, lume foarte puţină, tribunele de VIP aşezate tembel, lateral (sunt absolut şocat că cei care au stat acolo au plătit aproape 5 milioane pe bilet, dacă nu cumva erau toţi cu invitaţii!). Am întâlnit-o pe Carmen Bunaciu, apoi pe Ştefan Naftanailă şi Bogdan Cruţescu (oameni de radio), a schimbat saluturi cu diverşi cunoscuţi, media de vârstă era clar peste 25-30 de ani… Soare, jetoane scumpe (o apă plată avea acelaşi preţ ca berea sau ca popcornul… totul la 70.000 lei vechi… un furt calificat despre care am mai scris!), niciun stand cu tricouri, diversitate minimă la produse… Aspectul era de serbare câmpenească… James Walsh e un tânăr britanic (33 de ani) cu câteva performanţe remarcabile. A fost sacrificat în această reţetă, cântând pe căldură mare…
 
Mike and The Mechanics
Mike and The Mechanics sursă foto: iConcert.ro

La 19,20 au început Mike and The Mechanics. Public mai bun, mai adecvat ca data trecută. În Golden Circle au fost bine primiţi, se ştiau piesele. Am precizat asta, nu din snobism, ci doar pentru a puncta că nu ştiu ce făceam oamenii în celelalte sectoare. În 2011, Mike şi mecanicii săi au picat într-o reţetă sinucigaşă cu Boon şi Sabaton. Acum a fost cu totul altă viaţă. M-a bucurat revenirea lor în context firesc. Atmosferă plăcută, nu explozivă. Repertoriul a inclus şi piese Genesis, cum era şi firesc (“Follow You, Follow Me”, sau “I Can’ t Dance”) la care reacţia a fost totală. Nu puteau lipsi “All I Need Is A Mircale” (varianta prelungită pentru a dialoga cu publicul), „Over My Shoulder”, „Living Years”, „Get Up”, „Another Cup Of Coffee”, „Try To Save Me” şi altele care au incitat la dans. Cei doi vocali-comunicatori, Andrew Roachford şi Tim Howar s-au simţit ca acasă… e clar că e o trupă foarte bună de petreceri scumpe! Cântă în această formulă din 2010. Mike Rutherford, acelaşi tip reţinut, profesionist total, şi-a acceptat cu demnitate statutul de “deschizător” pentru colegul Sting. N-a fost bis, au fost aplauze decente, meritate… A fost deschiderea ideală pentru ce urma să vină după cuvenita pauză tehnică…
 
 
STING IN PIATA CONSTITUTIEI
sursa foto: Mediafax Foto/AFP

Până la 20,45… lumea a socializat… şi noi tot aşa… n-am prea văzut cozi la băutură sau la jetoane… La Maiden era alt public, asta-i cert… Am povestit cu actorul Răzvan Popa şi soţia (părinţi ai unei fetiţe mici, semiunguroaică şi frumoasă, colegă de parc cu Prichi al nostru), cu Mugurel şi Maria Zărnescu împreună cu Anda, Valentin Darie (“Băsescu” din Serviciul Secret de Comedie), Hanno şi Claudiu de la Nightlosers, au apărut şi Iza şi Tino Furtună. Ştiu, din surse sigure, că au mai fost acolo: Anca Lupeş, Edy Petroşel, Dan Bittman cu Liliana Ştefan, Horia Brenciu cu Alice, Ducu Bertzi, Marius Keseri, Răzvan Fodor, Lapi Răzvan Lupu, Sorin Voinea, Dorian Ciubuc, ş.a. Soarele s-a cam dus aşa că era o atmosferă plăcută. Nori foarte puţini şi neameninţători… Nici n-am observat când s-a populat locul, cum s-au umplut tribunele şi presupun că şi celelalte spaţii s-au mai completat. Cum nimeni nu anunţă cifre oficiale a biletelor vândute, a invitaţiilor (cum ar fi decent) nu mă voi hazarda s-o fac nici eu. Habar n-am câţi am fost!
Sting a început mai devreme, pentru că a presimţit că la un moment dat va ploua… Back To Bass, turneul în care Sting a revenit la instrumentul său preferat, basul şi la repertoriul de hit-uri, se încheia la Bucureşti. Piesele ştiute de toată lumea au năvălit peste noi, Sting adresându-ne şi câteva vorbe în limba noastră. După “If I Ever Lose My Faith In You”, “Every Little Thing She Does Is Magic” sau “Englishmen In New York” a fost şi momentul meteo cu un dialog perfect între Sting şi public. “Heavy Clouds” zicea el “No Rain” ziceam noi, ba chiar răcneam la un moment dat! Trupa care l-a însoţit în turneu e una de excepţie, dominată sonor de secţiunea ritmică. Vinnie Colaiuta e bateristul pe care l-am urmărit cu maximă atenţie. La chitară s-a aflat Dominic Miller (cântă cu Sting de peste 20 de ani), la keyboards s-a aflat David Sancious, backing vocal a fost o doamnă blondă cu rol foarte important în show, Jo Lawry (e din Australia, are înalte studii muzicale, trăieşte la New York unde are propria trupă de jazz, iar în 2008 a avut album de top pe cont propriu, a colaborat cu Sting la DVD-ul “A Winter’ s Night” din 2009), iar la vioară electrică a fost Peter Tickell (27 de ani, apare pe album Sting încă din 2009 şi cântă pe marile scene de peste 10 ani). Foarte talentat, tânărul violonist, a avut parte de momente consistente pentru a-şi demonstra virtuozitatea.
Au fost cam toate piesele , pe care ni le doream: “Shape Of my Heart”, “Fields Of Gold”, “Message In The Bottle”, “Seven Days”, “All This Time”, “The Hounds Of Winter”,“Love Is Stronger Than Justice” (moment jazzistic instrumental), “Roxanne”, “De Do Do Do, De Da Da Da” (ce bucurie mi-a făcut!) sau altă piesă din epoca The Police, “Wrapped Around Your Finger” ca şi “Driven To Tears”, “I Hung My Head”, “King Of Pain”, „Desert Rose”, „Every Breath You Take” şi la final de tot, la a doua revenire pe scenă un „Fragile” special cântat cu toată lumea, soft, elegant, cu trăire. Omul a cântat atât de curat întregul concert încât cred că a găsit elixirul tinereţii veşnice.Brusc „cârtitorii profesionişti” (ca să nu le zic mâncătorii de rahat), au uitat că are 61 de ani, că e „dinozaur” cu acte! Pentru că le dă clase şi azi miilor de nimeni cu 20-30-40 de ani mai tineri ca el! Din toate punctele de vedere. Şi, remember, nu-mi plac blonzii, dar Sting e UNIC!
Începuse să picure de vreo 10 minute, dar era neimportant. Când am ajuns la 100 de metri de scenă s-a pornit ploaia torenţială. Unii cu pelerine, alţii cu umbrele, alţii cu nimic, au luat-o la fugă spre locuri de adăpost. Am nimerit la cârciuma de lângă parcarea Romexpo. La intrare Vio a semnalat miros de mici. A poftit, aşa că Sting ne-a trimis un cadou suplimentar, câmpenesc. Mici şi cârnăciori. Eu n-am mâncat aşa ceva de peste 10 ani. Am făcut o excepţie. Apa fără jetoane era mai ieftină… Petrecere la înghesuială, uzi, la pelerine (nu toate-s impermeabile, iar le mine s-a nimerit una de acest gen) dar cu speranţă că ajungem cândva acasă. A stat ploaia pe la 23,30 şi a început lupta cu taximetriştii. Nu te duceau fără negociere. La comandă ne spuneau că n-au maşini în zonă, iar noi le explicam duduilor operatoare că sunt în faţa noastră, dar refuză să ne ducă. Erau zeci, sute de maşini cu tarif normal (Speed, Cobălcescu, Meridian, Leone,etc) dar şi cu 3,50 înscris la vedere. La Hotel Pullman în faţă s-a golit treptat locul. Un taximetrist amabil a venit să-şi ofere serviciile. Scria clar, 1,39/km, dar el a anunţat tariful până acasă 30, adică triplu faţă de cât costa! Poliţia era în zonă, dar nu mişca. Hoţie la drumul mare cum n-am văzut! Ne-a salvat tot mătuşa Diana, care avea o aplicaţie (nu-mi cereţi să explic!) şi a comandat maşină care a venit în 5 minute şi ne-a adus acasă pe 7 lei! Aşa s-a încheiat ziua mea cea frumoasă, cu de toate, cu Prichi dormind adânc, cu noi epuizaţi, dar mulţumiţi. Am atâtea motive să nu uit această zi!

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here