După 26 de ani de la moartea lui Stevie Ray Vaughan, muzica lui trăieşte în continuare

0
212

Chitara din imagine i-a aparţinut lui Stevie Ray Vaughan şi a fost expusă la Casa de Licitaţii Christie’s, având o valoare estimată la 1.00-1.500 de dolari.
Stevie Ray Vaughan (n. 3 octombrie 1954 – d. 27 august 1990), chitarist de blues şi solist, a decedat în urmă cu 26 de ani, pe 27 august, într-un accident de elicopter în Wisconsin.Vaughan tocmai susţinuse un concert alături de Eric Clapton, în faţa a zeci de mii de oameni la Alpine Valley Music Theater din East Troy, Wisconsin. Trei membri din staff-ul lui Clapton au decedat în acest accident.
 
La trei zile de la moartea sa, Stevie a fost înmormântat lângă tatăl său în Oak Cliff, din Dallas, Texas. Avea doar 35 de ani şi începuse să se impună în industria muzicală. Abia lansase albumul In Step pentru care a primit un premiu Grammy şi care a devenit, în urma vânzărilor, „disc de platină”.
În 2000, Vaughan a fost introdus în The Blue Hall of Fame, iar în 2008 a devenit eligibil pentru introducerea în Rock and Roll Hall of Fame. În 2003, revista Rolling Stone l-a pus pe locul 7 în topul celor mai buni chitarişti ai tuturor timpurilor.
Steve Ray Vaughan citate:
What I am trying to get across to you; is please take of yourselves and those that you love; because that is what we are here for, that’s all we got, and that is all we can take with us. Are you with me?
You see, we are here, as far as I can tell, to help each other; our brothers, our sisters, our friends, our enemies. That is to help each other and not hurt each other”.
 
Am găsit pe Internet o relatare frumoasă despre Stevie Ray Vaughan. Am tradus-o pentru voi:
L-am cunoscut pe Stevie Ray Vaughan prin intermediu uneia dintre cele mai stupide surse: un MTV News special despre anii ’80. Fiind încă elev de liceu în 1990, muzica lui Stevie nu era chiar pe structura mea sufletească. Eu, ca alte mii de adolescenţi, încercam să trec peste anii în care ascultasem hair-metal, descoperind trupe precum Soundgarden şi Jane’s Addiction. Totuşi, când MTV News a anunţat că Stevie Ray Vaughan a decedat într-un accident de elicopter pe 27 august 1990, pot spune cu mâna pe inimă că a fost prima moarte a unui „star rock” care m-a afectat. „Cum poate să moară cineva care a scris piese atât de bune?”, mă tot întrebam eu cu naivitate. Sigur că au murit multe alte staruri rock, dar aceia au decedat după ce atinseseră culmea succesului.
Cu regret spun că am cumpărat albumul In Step după moartea artistului. Am citit despre concertul pe care îl susţinuse chiar cu o seară înainte de a muri, alături de Eric Clapton, Robert Cray şi Buddy Guy. Privind în urmă, acest show se înscrie în categoria celor pe care mi-ar fi plăcut să le văd. Cu cât îl ascult mai mult pe Stevie Ray Vaughan, cu atât îmi dau seama de faptul că a fost influenţat de Albert King sau Buddy Guy.
În 6 ani scurţi, Stevie Ray Vaughan a schimbat genul blues-rock. Cu piese precum Texas Flood şi Couldn’t Stand the Weather, a convertit sute de mii de ascultători la blues. A preluat dintre piesele sacre de rock, Voodoo Chile (Slight Return) a lui Jimi Hendrix. Nu numai că a făcut dreptate acestei piese (lucru ce părea aproape imposibil), dar a transformat-o în ceva propriu. Versiunea lui se află, alături de cea făcută de Hendrix pentru piesa lui DylanAll Along The Watchtower, în topul celor mai bune coveruri din rock.
Poate una dintre cele mai mari tragedii, din punct de vedere muzical, este că moartea lui Steve a intervenit exact în momentul în care acesta se reinventa. Începuse să se bazeze mai puţin pe viteză şi mai mult pe tehnică. Cu toată mişcarea „unplugged” de la începutul anilor ’90, cu tot garage rock-ul acelor ani şi mişcarea muzicală actuală, nu avem niciun motiv să credem că Stevie Ray Vaughan nu ar fi rămas o prezenţă marcantă pe scena blues-rock-ului.
Timp de câţiva ani, nu l-am mai putut asculta pe Stevie Ray Vaughan. Nu din tristeţe, ci din cauza faptului că era difuzat intens la radio. Mă plictisisem, pur şi simplu nu mai găseam nimic nou în albumele lui. Dar acest lucru s-a schimbat în momentul în care a fost re-editat albumul Couldn’t Stand the Weather, pe care există şi o interpretare live din Montreal, 1984. Ascultaţi albumul acesta şi apoi mergeţi pe youtube şi căutaţi câteva dintre înregistrările din concerte, începând cu coverul Voodoo Child (Slight Return), veţi vedea cum se schimbă standardele din mintea voastră. După 24 de ani, Steve Ray Vaughan încă ne uimeşte!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here