Mi-am propus de mult să scriu această pagină de jurnal, dar am tot amânat momentul până când am uitat cu totul de subiect. Mi-am amintit de el marțea trecută, la antrenamentul de Ninjutsu, când colegii mei vorbeau despre abordările, metodele diferite de predare ale instructorilor noștri. Desigur, în funcție de propria experiență, de așteptările tale, de motivația ta, poți să înțelegi mai ușor ce îți spune unul, să rezonezi mai puțin cu metoda altuia. E absolut firesc!
Din punctul meu de vedere, faptul că ai șansa să te pregătești cu oameni diferiți, că ești în prezența unor practicanți cu peste 20 de ani vechime, nu poate să fie decât un avantaj. Este unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult la Raiden Dojo București. Oricât de diferite ar fi metodele de predare ale instructorilor, ele întotdeauna se completează între ele, niciodată nu se contrazic. Cel puțin, așa văd eu lucrurile. Dar pentru a ajunge la această concluzie, este foarte important receptorul, învățăcelul (cât e de deschis, ce bagaj de cunoștințe are, etc). Important este să înțelegi și să reții principiile de bază (pozițiile corecte, postura, să fii relaxat, să respiri corect, etc), pentru că absolut toți instructorii pornesc de la baze. Unii sunt mai pe forță, alții mai pe flow, alții descompun, fragmentează mișcările ca să înțelegi mai ușor… Dar bazele sunt sfinte. În momentul în care renunți să te mai agăți de fraze precum „da, dar eu am înțeles că e așa / da, dar X mi-a arătat altfel”, și începi să te raportezi la principiile de bază pe care ni le repetă toți în frunte cu Sensei, o să începi să vezi beneficiile de a lucra cu oameni diferiți care, evident, au metode diferite.
La început, am avut și eu câteva momente de confuzie pentru că ne explica un instructor ceva, apoi venea Sensei sau un alt instructor și ne arăta același exercițiu și aveam impresia că explicațiile lor se bat cap în cap. Confuzia, conflictele din mintea s-au risipit în momentul în care am început să mă raportez la principiile de bază, în loc să mă agăț de ceea ce mi se părea mie că am înțeles din explicațiile colegilor. Ăla a fost momentul în care gândurile mele au făcut pace și am înțeles că toți spuneau același lucru în cuvinte diferite. Dar am avut nevoie de răbdare, multă răbdare. Mai ales cu mine. Am avut nevoie să las deoparte ego-ul, să învăț să ascult cu mai multă atenție și să caut esența. În fine, așa a funcționat pentru mine.
Apropo de asta… Participasem și eu la vreo 3 ședințe de Aikijutsu și aveam impresia că am început așa să înțeleg una alta. Așa că, într-o vineri, înainte de antrenamentul de Ninjutsu (că eu ajung mai devreme mereu), l-am rugat pe Vlad (unul dintre instructorii noștri de Kenjutsu și Aikijutsu) să îmi mai explice o ieșire dintr-o priză. La Aikijutsu lucrăm mult de jos. Așa că Vlad mi-a fixat încheieturile mâinilor pe genunchi astfel încât să îmi pot face tehnica. Eram absolut sigură că o să-l impresionez cu cunoștințele mele. 🙂 Paranteză. La alea 3 ședințe la care fusesem eu, am lucrat cu un coleg care, știind că sunt la început, m-a ținut dar m-a și lăsat și… mie mi s-a urcat la cap, după cum veți vedea 🙂 Închid paranteză. Așaaa… În momentul în care mi-a fixat Vlad încheieturile mâinilor pe genunchi, m-a „îngropat” în saltea. Fără nicio exagerare. Nu mă durea nimic, dar mă afundasem în saltea astfel încât stăteam pe dușumea sau pe ciment (habar n-am ce e în sală sub saltele). Zic eu în mintea mea, în timp ce ascultam indicațiile lui Vlad: „Mamăăă.. cum naiba mai ies eu de aici, că mai am un pic și ajung la parter?!”. 🙂 A fost cea mai rapidă lecție pe care mi-a predat-o cineva. În secunda în care am încercat să ies din priză, am simțit că m-am poticnit din toate încheieturile, mi s-a blocat respirația, corpul era ca un ghem, contorsionat, am început să mă zbat necontrolat și am realizat toate mișcările greșite pe care le-am făcut. Era ca și când se aprindeau beculețe roșii în toate zonele din corp care se mișcaseră alandala. Deși știu exact ce am făcut greșit (posibil să fi fost mai multe, dar cele pe care le-am conștientizat sunt clare), nu am reușit să le corectez nici până acum. Nu-i ușor, dar cu siguranță este frumos.
Sunt extrem de interesante antrenamentele de la Raiden Dojo. Mă fascinează felul în care instructorii noștri le conduc. Modul lor de a ne povesti lucruri și de a „ne prinde” în poveștile teoretice, fără să ne copleșească. Cu grija de a ne proteja și de a ne învăța în același timp. Cu conștiința că întreg discursul lor ne poate atinge fundamental. Ăsta e un lucru rar, deci cu atât mai prețios!
