Eclipsa totală a bunului simț

iulie 18, 2019

554

În mintea mea, am scos de mult Holograful din Dan Bittman. De fiecare dată când l-am văzut dând interviuri, vorbind pe scenă în calitate de (mare) prezentaror (mare), sau când i-am citit postările de pe Facebook, l-am privit întotdeauna ca pe Bittman-artistul sau Bittman-cetățeanul, dar niciodată ca Bittman-solistul de la Holograf. Astfel, am reușit ca de-a lungul timpului să-mi păstrez o relație frumoasă cu MUZICA acestei trupei.

Lucrez de mai bine de 13 ani cu Andrei Partoș și știu foarte bine că în tot acest timp i-a adresat mai multe invitații pentru emisiune. A venit o singură dată, în rest a refuzat tot. Habar n-am de ce și, sincer, nici nu mi-am dorit să aflu. Nu mi-am pus întrebări nici după ce l-am văzut plecând mai devreme decât colegii lui din emisiune. Nici măcar nu-mi mai amintesc scuza pe care a oferit-o atunci (poate avea treabă a doua zi, poate era obosit, poate era vorba despre somnul de frumusețe sau poate erau toate acestea la un loc, chiar nu mai contează). Nu mică mi-a fost mirarea să aflu acum că, de fapt, el nu dorea să fie invitat. Desigur i-au luat câțiva ani buni să o exprime și în loc să îi spună în privat lui Andrei ce îl deranjează, a ales să o facă public. Poate fi ceva mai urât de atât? Să nu ai bunul simț să pui mâna pe telefon și să vorbești direct cu un om pe care-l cunoști de peste 35 de ani, spune multe despre caracterul domnului artist.

Marți (16 iulie), Dan Bittman mi-a oferit șansa să retrăiesc anii de grădiniță când, argumentul suprem în orice gâlceavă cu ceilalți colegi era „te spun lu’ doamna”. Șocant este faptul că Bittman a intervenit în timpul vlogului, tocmai în momentul în care invitat era colegul lui de trupă, Edi Petroșel. Acesta avea doar cuvinte frumoase la adresa solistului și îl prezenta într-o lumină bună. Pe un ton agresiv, Bittman ne-a pus la colț pe toți: „Tu nu prea înțelegi ce a spus Bittman!!! La fel și cei pe care îi găzduiești în paginile tale!!!”, tuna și fulgera artistul pe pagina lui Andrei Partoș. Wow! Avem de-a face cu încă un geniu neînțeles al României! Care „tu”? „Tu” – Andrei Partoș? ”Tu” – lume? „Tu” – Dumnezeu? Cine nu înțelege „ce a spus Bittman”?!

Văzându-l foc și pară și încercând să pună capăt subiectului, Andrei i-a propus să vină într-o ediție viitoare și să ne explice (ne-ar fi putut face chiar și un desen ca să ne fie mai ușor) tot ceea ce considera el că am înțeles pe dos. Refuzul categoric a fost exprimat în cel mai nepoliticos mod cu putință: „Nu mă chema că nu vin. N-am ce să lămuresc”. Lipsă de respect arătată atât față de propriul coleg, cât și față de gazda emisiunii (un om pe care îl știe de zeci de ani și care l-a sprijinit mereu), dar și față de cei care erau atunci pe recepție.

Am aflat, într-un final glorios, și care era cauza „indignării” lui Dan Bittman. Un articol scris de mine în aprilie 2019. Poate fi citit aici (click!). Cineva se întreba de ce Bittman nu a cerut un drept la replică acum trei luni. Eu mă întreb de ce nu l-a sunat pe Andrei în aprilie pentru a lămuri problema, pentru a-i spune că este deranjat de articolul respectiv. Drept la replică nu avea de ce să ceară.

Eu pot să înțeleg supărarea lui Dan Bittman. Pot să înțeleg că a fost băiatul răsfățat al rockului românesc, că publicul i-a iertat orice abatere, orice scăpare, orice pas greșit. Dar poate că este cazul ca artistul să înțeleagă, la rândul lui, că pentru generația mea (cei născuți în ’83 – citiți corect, vă rog, 1983), Dan Bittman nu a mai fost un idol. Unii din generația mea l-au respectat pentru ceea ce a făcut în muzică și i-au urmărit în continuare cariera, alții, luați de valul libertății, l-au ignorat.

Flashback

În cacofonia anilor ’90, când generația mea era în formare și încerca cu greu să își întindă aripile pentru a zbura, când nevoia de modele era mai mare ca oricând, când tânjeam după oameni care se exprimă clar, apăsat și pe teme sociale, politice, economice, care își provoacă publicul să gândească, să își pună întrebări și să nu înghită pe nemestecate orice gogoașă aruncată de politicieni, Dan Bittman a preferat să își vadă de cariera muzicală și să fie simpatic la TV. Atenție! Nu îi reproșez nimic. Ba chiar subliniez că îi respect decizia. Eu m-am bucurat de muzica trupei Holograf, am apreciat întotdeauna cât de bine sună live acest grup. În toți acești ani nu l-am scos niciodată pe Bittman din ecuația Holograf pentru că nu a fost nevoie. Nu l-am perceput niciodată pe Bittman ca pe un lider de opinie. El a fost mereu, pentru mine, un solist talentat, charismatic și uneori amuzant. Nimic mai mult.

De ce vă spun toate acestea? Deoarece, pentru generația mea, anii ’90 au fost poate, cea mai confuză perioadă. Am fost bombardati cu muzică străină, am dat piept cu valul românesc de pop dance de calitate îndoielnică, manelele s-au mutat din colțul străzii la TV, în emisiuni cu audiență mare, am văzut cum valorile și oamenii de cultură sunt aruncați ușor-ușor la coșul de gunoi. Trupele de pop-rock lansate imediat după 1990, vorbeau mereu despre artiștii străini care i-au influențat, deși sunt convinsă că înainte de ’89 ziceau că l-au prins pe Dumnezeu de un picior dacă intrau la un concert cu Iris, Holograf, Cargo, Pro Musica sau Compact. Generația mea a trăit cu ideea că tot ce e muzică străină este extraordinar, în timp ce muzica românească făcută până la Revoluție era trecută la categoria „și altele”. Din nefericire, undeva s-a produs o fisură.

Sincer, la vremea respectivă, eu (probabil și alții) am simțit nevoia de îndrumare, am simțit nevoia unor voci care să exprime și ceea ce simțeam eu și am privit și către lumea artistică. Dar n-aș putea spune că am găsit exact ceea ce căutăm (cu mici excepții).

Revenim în prezent

Iată că în 2019, după ce am învățat din pumni să distingem bobul de neghina, când în sfârșit lucrurile s-au mai așezat și vedem parcă ceva mai limpede totul, când facem eforturi să recuperăm istoria pop-rock românească, apare Dan Bittman la TVR, într-un talk show care abordează teme sociale, politice și economice, și care este moderat de un fost „antenist”, Ionuț Cristache. Trec peste această imagine care mi s-a părut grețoasa din start.

Eu m-am bucurat sincer să văd că Bittman are în sfârșit opinii. Chiar dacă nu eram de acord cu ceea ce spunea. Eu am gândit întotdeauna că e bine ca artiștii, și în general persoanele publice, să genereze dezbateri pentru că am considerat că o dezbatere sănătoasă poate face mult bine societății.

Ceea ce m-a derutat, însă, a fost agresivitatea lui Bittman față de oricine si-a permis să îi spună că nu e de acord cu el. Dacă oamenii nu îl aplaudă/aprobă când vorbește la TV despre societate/viață/politică, așa cum o fac când este pe scenă și cântă, asta nu înseamnă că este un geniu neînțeles. Nu te poți aștepta să nu ai și contra-reactii după ce ai emis atâtea opinii. Este total aiurea să reacționezi agresiv verbal (culmea, față de propriul public), să fii deranjat când oamenii îți spun că nu sunt de acord cu afirmațiile tale, sau să te superi pentru că unii sunt șocați de spusele tale tocmai pentru că nu te-au perceput până acum ca pe un artist care are opini și e dispus să le facă publice. După emisiunea cu pricina am rămas cu un gust amar și cu impresia că lui Bittman îi place să se audă vorbind și nu suportă să fie contrazis. De aceea am scris acel articol care, se pare că l-a supărat atât de tare pe Bittman.

Dar ceea ce m-a scos din minți marți seară, în timpul vlogului, a fost replica arogantă prin care ne anunța că oricum nu ar veni în emisiune pentru că nu are ce să lămurească. Vorbele lui Bittman nu fac decât să sublinieze că nu îl interesează nici astăzi (așa cum nu l-a interesat nici în trecut) să comunice real cu publicul și la alt nivel, nu doar artistic. Nu e un reproș. E o simplă constatare. Și e tristă.

Închei cum am început: am scos de mult timp Holograful din Dan Bittman. Muzica e în siguranță. O pot asculta indiferent de modul total lipsit de respect în care se raportează la oameni de presă pe care îi știe de o viață, și la public.