Gianna Nannini la Sala Palatului (27.04.2017)

aprilie 28, 2017

208

Articol de Iulia Radu
Pe 27 aprilie, Gianna Nannini a susținut un concert la Sala Palatului din București. Alături de ea au urcat pe scenă: Davide Tagliapietra (chitarist, coordonatorul trupei), Thomas Festa (chitarist), Thomas Lang (baterist), Alex Klier (basist), Will Medini (pian, keyboards), Red Rock Strings (5 viori și un violoncel), Isabella Casucci și Annastella Camporeale (backing vocals).
Au trecut 8 ani de la precedenta întâlnire cu Gianna Nannini. Când au trecut? Cum au trecut? Habar n-am. Cert este că experiența unui concert Gianna se trăiește intens și nu se uită. Pentru ea, timpul pare că s-a oprit în loc. 62 de ani? Mai degrabă 26! Gianna Nannini este un adevărat star rock: cere atenție, cere aplauze, joacă bine rolul divei, cucerește, îi tachinează pe cei din primele rânduri care, fie vor să-i ofere flori, fie speră la o strângere de mână. Îi ignoră o vreme, dar îi „răsplătește” exact atunci când fanii sunt pe punctul de a abandona speranța că vor fi observați. Bucuria pe care o simți când reușești, în sfârșit, să interacționezi, chiar și pentru câteva clipe, cu artistul de pe scenă, îți „așează” în ochi și pe chip o lumină aparte, uneori fericirea stă într-o strângere de mână. Iar aseară au fost câțiva norocoși în primele rânduri care au trăit și atfel de emoții, unii dintre ei copilași de 7-12 ani.

Gianna Nannini este printre puțini artiști rock care nu pică în penibil indiferent ce ar face pe scenă. Fie că ridică deasupra capului stativul microfonului și apoi îl aruncă și îi dă un șut, sau după ce se joacă cu o vioară o aruncă ca pe un obiect stricat de care nu mai are nevoie, sau dirijează publicul, sau aleargă de colo-colo pe scenă, sau dărâmă bateria (asta a făcut în 2008 la Arenele Romane), Gianna este extrem de naturală. Atitudinea rock și aerul, energia de adolescentă nu au părăsit-o. Spune cu atâta nonșalnță „ho sbagliato” (n.r. – „am greșit”) încât este imposibil să te superi pe ea. Aseară de exemplu, a anunțat o piesă, apoi a tras cu ochiul pe prompter și a văzut că de fapt urma să cânte „Lontano dagli occhi” (cover Sergio Endrigo) și s-a scuzat în stilu-i caracteristic: „Am greșit, dar o să v-o cânt mai târziu și pe cealaltă”. Fetele din „backing vocals” au fost excepționale, au un timbru asemănător cu al Giannei și au cântat foarte bine.

La „Bello e impossibile” au cântat chiar mai mult decât solista. De fapt, au dublat-o pe Gianna la toate piesele. Să ne înțelegem, Gianna nu a mascat acest lucru. Dimpotrivă. A plecat de lângă microfon adesea, a dirijat publicul, a cerut aplauze și „nebunie” în sală, i-a îndemnat pe spectatori să cânte. Am auzit la final și câteva voci nemulțumite care se plângeau că ea a cântat mai puțin decât ar fi fost normal. Din punctul meu de vedere, chiar dacă le lăsa pe fete în față, iar ea doar se bălăngănea pe scenă, mie tot mi-ar fi plăcut. A fost o seară rock pe care nu o voi uita niciodată. Aveam nevoie de o porție de energie și am primit-o înzecit de la Gianna Nannini.

Mi-au plăcut în mod deosebit piesele „Notti senza cuore”, pe care Gianna a interpretat-o fiind acompaniată doar la pian; „Sei nell’anima” care a fost „legată” la final cu câteva versuri din „Me & Bobby McGee”; „Un’estate italiana”, care pentru mine este cel mai bun imn al unui campionat mondial de fotbal; „Nel blu Volare” (cover Domenico Modugno) piesă pe care Andrei Partoș a difuzat-o săptămâna trecută (de altfel, a difuzat mai multe piese de pe albumul „Hitalia” lansat în 2014). M-aș fi bucurat să ascult și „Mosca Ciega”, dar rămâne pe data viitoare. Sper doar să nu mai treacă alți 8 ani până când o vom revedea. Gianna și-a prezentat toți colegii de scenă, dar ca orice italian, nu s-a oprit la colegii „văzuți”. I-a invitat pe scenă și pe sunetiști și pe cei din echipa tehnică și pe manager și pe PR, doar portarul mai lipsea. I-a îmbrățișat pe toți și apoi a mulțumit și publicului, ba chiar s-a declarat impresionată de primirea călduroasă spunând: „îmi vine să plâng de emoție”. Motivul pentru care i-a invitat pe toți pe scenă este unul simplu: a spus că este ultimul concert din acest turneu și a vrut să le mulțumească pentru că au suportat-o.

M-aș fi bucurat să fie sala plină, cu siguranță artista merita acest lucru. Dar cei aproximativ 2.500 de spectatori au fost de nota 10. S-a cântat, s-a aplaudat, s-a scandat numele artistei pe durata întregului concert. Cele două bisuri au fost cerute zgomotos. Aseară, am ascultat 21 de piese:
America
Avventuriera
Maledetto ciao
Profumo
Ragazzo dell’Europa
Hey bionda
Fotoromanza
I maschi
Lontano dagli occhi
Volare
Contaminata
Io
Bello e impossibile
Latin lover
Meravigliosa creatura
Bis 1
Sei nell’anima
Un’estate italiana
Bis 2
Notti senza cuore
Revolution
Un giorno disumano