ÎN MEMORIA SIMONEI CATRINA-ROMAN

Articol de Cătălin Tolontan publicat pe tolo.ro
Am crescut ca jurnalist, cât am reușit, citindu-i pe colegii mei de la alte publicații.
Pe vremea când ziarele ne murdăreau tuturor buricele degetelor la prima oră, mă trezeam pe ritmul interior al rubricii din ”Național” pe care o semnau Simona Catrina și Alice Năstase.
Și apropo de ziare, redacții, știri și slăbiciuni omenești.
Un simplu ziar din Europa de est, în toate avatarurile lui, fie că s-a numit ”7 plus” sau ”Național”, a făcut mai mult jurnalism pentru public decât un colos contemporan, să zicem Facebook.
Vorba lui Radu Cosașu: ”Îi urez lui Facebook să împlinească 90 de ani, precum Gazeta noastră”.
Simona Catrina și Alice Năstase aveau verb, umor și, mai ales, aveau umanitate.
Pe Alice am cunoscut-o mai târziu, pe Simona, niciodată. Am păstrat distanța jenei față de cineva pe care-l prețuiești, nu-mi dau seama ce reflex tâmpit o fi și acesta și nu e momentul să-l sondăm.
Dar o știu pe Simona, cât de bine o știu!
Este cea mai onestă critică a masculinității noastre.
O ziaristă adevărată, enervată și echilibrată deopotrivă, cu un simț al relativului care a făcut din ea sufrageta grațioasă și absolută a presei românești.
Cu adăugirea că ea ne-a emancipat pe noi și niciodată invers.
La un moment dat, Simona a emigrat în Canada.
A revenit mâhnită și s-a întâmplat să fiu în biroul lui Mihnea Vasiliu când șeful de la Ringier a spus, înflorind tot: ”Le-am adus pe trăsnitele de Catrina și Năstase să reia rubrica aia a lor în Libertatea!”.
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://www.tolo.ro/2017/03/23/in-memoria-simonei-catrina-roman/