INTERVIU EXCLUSIV |Pat Appleton (De Phazz): „Am impresia că oamenii au uitat valoarea adevărată a muzicii și nu-i mai respectă pe artiști” (6.11.2016)

noiembrie 6, 2016

156

Pat Appleton, solistă din Germania și co-fondatoare a proiectului De Phazz, ne-a acordat un interviu prin e-mail. Mul’umim Events pentru sprijinul acordat ]n ob’inerea interviului! Îl puteți citi mai jos.

Au trecut 8 ani de la primul vostru concert în România. Ce-ți mai amintești despre prima întâlnire cu publicul roman?
Îmi amintesc sala cochetă și o mulțime de oameni entuziaști.
Este adevărat că părinții tăi s-au mutat în Liberiala scurtă vreme după ce te-ai născut tu? Cum a fost copilăria acolo?
Am avut cea mai frumoasă copilărie pe care și-o poate imagina cineva. Am avut o mulțime de animale de companie, de la manguste, la antilope, maimuțe și o grămadă de câini și pisici.
Ce fel de muzică asculti când erai mică?
Tatăl meu avea o colecție mare de albume cu muzica anilor ’60, precum și discuri de muzică clasică din Germania și Rusia. Am învățat de mică să apreciez stiluri diferite de muzică și așa sunt și acum.
Când ți-ai dat seama că vrei să devii solistă, compozitoare și cum au reacționat părinții tăi la această veste?
Păi, îți poți imagina că n-au fost prea încântați când le-am dat vestea. Prima dată le-am spus că vreau să fiu cântăreață când aveam 3 ani, așa că nu m-au luat în serios și asta deoarece cu doar câteva luni înainte le spusesem că vreau să mă fac vânzătoare la toneta de înghețată. Când m-am făcut mare, am devenit solistă și am cântat vreo 5 ani până când am avut curajul să le mărturisesc și alor mei. N-au fost prea fericiți, dar au fost nevoiți să se obișnuiască cu gândul pentru că muzica mă ține în viață și mă ajută să fiu sănătoasă.
Care sunt soliștii preferați?
Ella Fitzgerald, Tina Turner și de curând Melody Gardot a intrat pe lista preferințelor mele.
Cum l-ai cunoscut pe Pit?
Ne-am întâlnit la un eveniment pentru IKEA, unde trebuia să producem casete cu muzică pentru cei mici. Acolo m-a auzit cântând și mi-a spus că dacă va avea și un proiect cu muzică pentru oameni maturi, atunci va apela la mine. Restul este istorie.
De ce ai ales să studiezi Științele Politice?
Venind din Africa, cunoscând ororile Revoluției din 1980 și trăind toate nenorocirile din țara mea, am vrut să fac ceva pentru a nu se mai întâmpla astfel de evenimente. Eram tânără și proastă. Acum știu că niciun politician nu poate fi „curat”. N-ai cum să nu te „murdărești” pe mâini. Nu vei putea niciodată să îi mulțumești pe toți. Nu vei putea nici măcar să te mulțumești pe tine. Așa că am decis, în cel mai egoist mod cu putință, să fac carieră într-un domeniu care mă face fericită.
Te mai interesează politica? Urmărești dezbaterile din timpul alegerilor?
Sunt în continuare interesată de politică și am convingerile mele. Dacă te referi la alegerile din SUA, atunci răspunsul este nu. Nu mă uit pentru că nu vreau să fiu mai deprimată decât sunt din cauza celor doi candidați și a problemelor cu care se confruntă lumea.
Te-a surprins succesul piesei The Mambo Craze? Care este povestea din spatele cântecului?
Am lucrat cu Pit la piesă înainte să plec în vacanță. Încercam să scriem o piesă cu mesaj ironic privind sărbătorile petrecute în zonele de război din lumea întreagă. Totuși nu reușeam să punem în text orașele. Apoi eu am plecat într-o vacanță în Argentina, Uruguay și Bolivia, de altfel, acolo am scris textul și ideile s-au „legat” cu ușurință.
Știu că lucrezi la un nou album. Te-ai decis asupra titlului?
Încă mă mai gândesc. De cele mai multe ori, ideea pentru titlu îmi vine brusc. Vom vedea când se va întâmpla.
Cum ai descrie scena muzicală de astăzi?
Nu prea mai există o scenă muzicală… Valoarea muzicii a scăzut dramatic de când piesele sunt oferite oamenilor pe (mai) nimic cu ajutorul Internetului. Am impresia că oamenii nu-i mai respectă pe muzicieni așa cum o făceau înainte. Cred că oamenii au uitat care este adevărata valoare a muzicii. Fiecare persoană are o piesă în care s-a regăsit și cu ajutorul căreia a trecut peste perioade dificile. Dar oamenii uită acest aspect în momentul în care muzicienii cer bani pentru muzica lor. Majoritatea oamenilor au impresia că noi câștigăm suficient din concerte. Dar nu doar muzicienii muncesc la un album, ci și oamenii din studioul de înregistrare, producătorii, compozitorii, etc. În prezent, industria suferă foarte mult din cauza acestui lucru trist.
Ce părere ai despre talent-show-uri de genul X-Factor și Vocea?
Sunt ok pentru că le dau tinerilor o ocupație, dar nu cred că acestea oferă șanse egale tuturor. Așa că nu mă uit.
În final, te rog să transmiți un mesaj cititorilor noștri.
Dragii mei, suntem o sursă de inspirație unii pentru alții. Fiți deschiși și fiți curioși – cred că suntem uniți în căutarea fericirii și pentru a o găsi trebuie să o și oferim. Fiți puternici!

INTERVIU EXCLUSIV | Pit Baumgartner (DePhazz): „Puneți mereu la îndoială Autoritatea”: http://andreipartos.ro/pit-baumgartner-dephazz-puneti-mereu-la-indoiala-autoritatea/