Iris la Psihologul Muzical (13.04.2019)

0
71

De necrezut, dar adevărat. Tupa Iris a venit pentru prima oară în emisiune. Nelu Dumitrescu, Cristi Dumitrescu, Relu Marin, Costi Sandu, Andrei Bălașa, George Constantinescu au stat cu noi două ore (aveau cântare tot sîmbătă) și au povestit mai multe despre ei, despre cum au ajuns în grup, despre albumul lansat recent, despre intențiile viitoare.

Au fost foarte puține reacții din partea celor care nu-l recunosc pe Nelu Dumitrescu drept fondator, dar istoria și dovezile sunt destul de clare. Cine va purta numele de Iris după ultima decizie a instanței, vom afla.

 

Agenda pop-rock a inclus nume ca John McLaughlin, Al Green, Thin Lizzy, Jefferson Airplane, Lou Bega, Culture Club, The New Seekers, noutăți cu Morrissey, Castor 604 (proiect nou al lui Emil Viciu), UB40 ș.a.m.d.

 

La „Răspundem când suntem în stare” veți auzi cântece cu Gianna Nannini, Chris Rea, Lucia Dumitrescu, Ted Nugent sau G.T.R.

Top 5 Sentimental cu Mariah Carey a scos pe primele locuri cântecele 1.Without You, 2. Hero, 3. Vision Of Love. 

 

Audio:





Mesaje și video din timpul emisiunii:

Paula Bestial album! L-am cumpărat şi îmi plac toate piesele. E prieten de nădejde la drum lung cu maşina.

George, Los Angeles Eu nu prea le am cu fotbalul, dar din solidaritate cu dvs, am să spun că bate Steaua. 🙂 Despre al doilea subiect pot vorbi o oră fără să mă repet. Avem voie cu mesaje mai lungi? 🙂

Anton, Texas Presa nu are nicio vină în toată povestea asta. Dacă artistul nu le-ar da apă la moară jurnaliştilor, atunci imaginea lor ar fi intactă. Dar când te bagi în domenii care nu te privesc, atunci îţi asumi că vor fi unii corecţi care te vor arăta aşa cum eşti de fapt. Asta e.

Ana, Manchester Eu cam de un an de zile, am observat că atitudinea presei de mainstream s-a schimbat radical. The Guardian, The Independent, The Telegraph, BBC s-au cam radicalizat. Adică, sar în haită la oricine spune ceva ce nu e pe linia impusă de… sincer, nici nu ştiu de către cine. Dar a început să fie evidentă presiunea pe care o pune presa pe oameni, modul în care sunt prezentate ştirile, totul parcă e dirijat. Imediat se inflamează spiritele, semn că oamenii sunt uşor de manipulat. Apropo de artişti. Mulţi preferă să evite confruntări cu presa deoarece i se pun etichete: rasist, fascist şi toate cele. Iar oamenii adoptă imediat poziţia ziarului. Da, îi afectează pe artişti. Foarte mult. De aceea nu se bagă.

Anton, Texas Eu urmăresc Fox News. Au o atitudine corectă. Întotdeauna. Actorul acela care a fost soţul lui Katy Perry, de exemplu. Russell Brand. Ăla s-a apucat să protesteze în faţa sediului Fox News spunând minciuni că ei dau fake news. Era normal ca cei de la Fox News să reacţioneze şi să îl arate oamenilor aşa cum este. Să fie clar: artistul, în general, nu este victimă. Se întâmplă de multe ori să fie agresiv.

George, Los Angeles După atentatul terorist din Manchester, Morrissey a scris pe Facebook (prima lui postare pe reţea) că politicienii trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru că din cauza lor suntem în această situaţie. A mai spus că se ascund şi nu le pasă de oamenii de rând. Că se feresc să spună lucrurilor pe nume. A doua zi am citit în presă că: 1. E fascist. 2. E rasist. 3. E de extremă dreapta. 4. e de extremă stânga. 5. e laburist. 6. e cu tories. 7. e idiot. Toate astea într-o zi, în diverse publicaţii britanice. Fiecare argumenta ideea după posibilităţi. Acum, dacă îmi explică şi mie cineva cum ar putea fi un om toate astea la un loc, eu aş fi mai fericit şi mai înţelept. Sunt atât de diferite trăsăturile încât nu poţi să le ai pe toate. Ultima poate fi valabil, dar restul… Nu poţi să fii şi comunist şi capitalist în aceeaşi zi. Normal că presa denaturează imaginea unui artist.

Tania, Ucraina Păi, sigur că presa poate distruge imaginea unui artist. Uitaţi-vă la ce s-a petrecut cu Albano şi Toto Cutugno. Am prieteni care au început să spună că nu mai vor să audă de ei, deşi până atunci merseseră la toate concertele lor. Dar pentru că presa, toată presa, a scris că sunt spionii lui Putin unii chiar au început să creadă.

Sabina La scandalul cu Michael Jackson mă gândeam şi eu… Sunt atât de mulţi care nu au văzut documentarul, nu şi-au format o opinie proprie, dar l-au condamnat deja pe artist doar pentru că au citit în presă că ar fi făcut ceva. De fapt, nu că „ar fi făcut” ci că „a făcut” pentru că presa nu avea dubii. Când vezi că atâtea reţele de presă radio TV care îl scot din playlist, începi să crezi… E trist.

Patricia, Sao Paolo Nu ştiu cine a zis, dar a avut dreptate: presa te ridică, presa te doboară. Acum, spun şi eu despre ce ştiu… De patru luni de zile, Morrissey nu a dat niciun interviu, nu a scris niciun mesaj nicăieri, nicio opinie despre nimic. Ei bine, chiar şi aşa presa mare publică câte un articol cam la 3-4 zile în care reia toate acuzele spuse de George. Pentru că urmează să lanseze album de coveruri, i-au sunat pe invitaţii de pe album şi i-au întrebat de ce şi-au asociat imaginea cu un rasist… Mie mi se pare grav. Culmea e că unii chiar s-au declarat oripilaţi deşi au mărturist că habar n-aveau că e aşa înainte să fie sunaţi. Deci ei au luat de bun ce le-a spus jurnalistul respectiv… Cam la asta s-a ajuns. În România nu ştiu dacă presa loveşte atât de tare în artişti. Din ce am citit eu, artiştii comentează mai mult pe la colţuri… nu în presă. Faptul că despre unii au scris urât în ultima vreme, m-a întristat. De exemplu, s-au luat de tatăl Oanei Pellea, de tatăl lui Tudor Chirilă… Asta nu e ok deloc.

Simona, metalfan Dle fără să vrei eşti influenţat de presă. De exemplu eu. Am dat imediat click când am văzut titlul cu Deep Purple la Bucureşti şi apoi am apăsat rapid X-ul să închid pagina când am văzut poza. Adică… aş da banii pe bilet, dar dacă se îmbolnăveşte Gillan şi în locul lui vine Depeche Mode? Rămân şi traumatizată şi fără bani! :))))

Boogie Mi se pare foarte greu să fac faţă la bombardamentului zilnic de informaţii… E greu să discern…. să aleg ce e ok faţă de ce nu e în ordine. Cum aş putea eu, de exemplu, să am o opinie clară despre trupa Compact, sau Iris, când o biografie clară unanim acceptată la care să mă pot raporta. Aşa că… dacă Mincu spune că el a venit în trupă şi lucrurile erau în X fel, şi Nelu vine şi zice că erau fix invers… eu pot doar să aleg pe simpatie. Nici presa nu e mai bine pregătitiă decât mine… pentru că citesc în presă informaţii contradictorii despre acelaşi subiect.

Teddi, Londra Presa strică imaginea artiştilor şi o face cu multă uşurinţă. Dar… îi şi ţine în braţe pe unii. Uite, de exemplu pe Ted Nugent. Pentru orice om care e cât de cât lucid şi sensibil, este clar că omul are poziţii radicale. Presa, în schimb, îl mângâie pe creştet şi îl încurajează. Ceea ce e uimitor. Eu nu pot să înţeleg, de ce sunt pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă…

Loredana Eu locuiesc la Dublin. Am renunţat să mai citesc ştiri. Le aflu de la prieteni, de la colegi, dar nu mai dau banii pe ziare. Nici nu le mai caut pe net. Vă spun şi de ce am ajuns la această soluţie radicală. În 2017, citeam o revistă de muzică rock, specializată pe muzică. Cumpărasem albumul lui Roger Waters şi am văzut că au cronica albumului. Avea 2 stele din 5. Normal am început să o citesc. La a doua frază m-am oprit. Singura frază despre album era prima în care autorul spunea că a lansat un album şi îi dădea titlul. După aceea am început să citesc despre ce zice el prin interviuri, despre Israel, despre Trump, despre… orice numai despre muzică nu. Asta nu e manipulare? De ce trebuie să citesc eu într-o cronică de disc despre interviurile artistului respectiv? De ce trebuie să fie pus la zid într-o cronică de disc pentru declaraţiile de cetăţean? Nu înţeleg.

Bowie-fan The Guardian a scris săptămâna trecută că acest album al lui Morrissey e unul de protest şi îşi sfătuieşte cititorii să nu-l cumpere pentru că vor fi manipulaţi. Culmea e că ăsta nu e album de protest. Chiar sunt piese de dragoste. :)))))))))

Marius, metalfan Uite un exemplu: în anii 80, presa a scris pe larg despre incidentul de la un concert al lui Alice Cooper când publicul a omorât o găină. Presa a zis că Alice e de vină, că sacrifică animale la concert, etc. De atunci şi până astăzi, Alice încearcă să le bage oamenilor în cap povestea reală. Problema e că tot varianta lansată de presă e acceptată de public. Alice a zis aşa: „la un moment dat a apărut o găină pe scenă. Să fim serioşi, ce fel de om vine la concert rock cu o găină?! Eu am prins-o… Sunt din Detroit, nu fusesem în viaţa mea la o fermă. Am văzut găina, am văzut că are aripi, m-am gândit că zboară şi am aruncat-o spre public, cu gândul că zboară şi pleacă de acolo. Dar a zburat 3 metri şi a căzut în faţă, în primul rând erau spectatori în scaun cu rotile. Ei au prins-o şi s-a întâmplat nenorocirea. Nu a fost vina mea”.


sursa (pentru audio): Radio România Actualități

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here