Jacques Brel: „Nu există talent. Talentul este ceea ce noi numim DORINȚA de a reuși”

octombrie 9, 2017

806

Jacques Brel, născut Jacques Romain Georges Brel (n. 8 aprilie 1929, Schaerbeek, Belgia – d. 9 octombrie 1978, Bobigny, Franța) a fost un solist, compozitor, actor, poet belgian. Într-un sondaj din 2005, a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile.

Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei ci mai degrabă un apetit pentru cultură. După absolvirea școlii primare, în 1941 este înscris la colegiul Saint Louis, aflat în apropierea Grădinii Botanice din Bruxelles. Acolo nu se arată a fi un elev strălucit, dar participă la crearea trupei dramatice a școlii, scrie poezii și nuvele și face primele improvizații la pian pentru poemele compuse de el. Ulterior s-a alăturat organizației catolice de tineret Franche Cordée, unde s-a remarcat cântând, dar și ca actor în piese de teatru.

Pe data de 1 iunie 1950 s-a căsătorit la Laeken (Bruxelles) cu Thérèse Michielsen (« Miche »), pe care o întâlnise cu trei ani înainte la Franche Cordée. Pe 6 decembrie 1951 s-a născut Chantal, prima sa fiică. Au urmat France (12 iulie 1953) și Isabelle (august 1958), pentru aceasta din urmă Brel compunând cântecul omonim.

Puteți citi mai multe despre Jacques Brel aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jacques_Brel

Interviu cu Jacques Brel

Mai jos aveți extrase dintr-un interviu din 1971, iar în încheierea articolului găsiți interviul în întregime.

Despre talent și viața de artist

„Trebuie să explicăm ce înseamnă „a avea succes”. Din punctul meu de vedere ai succes doar atunci când reușești să-ți atingi visurile. Eu asta am încercat să fac. E normal că trebuie să muncești să faci ceea ce-ți dorești. Eu a trebuit să muncesc foarte mult pentru că eu sunt convins de un lucru: nu există talent. Talentul este ceea ce noi numim DORINȚA de a reuși. În rest, este vorba doar despre transpirație și disciplină. Sunt absolut sigur de acest lucru. Arta? Nu știu ce este. Artiști? N-am auzit de ei. Sunt de părere că există doar oameni care muncesc din greu să realizeze ceva și pun multă energie în munca lor. Nu cred într-un simplu „accident al naturii” care se numește talent”.

„Versurile lui Georges Brassens și subiectele pe care le abordează, ritmul pieselor lui aparțin sfârșitului secolului trecut, dar ceea ce le face actuale este „punerea în scenă”, au ceva neobșnuit. Nici eu nici Brassens nu suntem „la modă”, nu locuim în case pe 5th Avenue. Niciunul dintre noi nu este făcut pentru o viață pe 5th Avenue. Dar există soliști care sunt făcuți pentru asta, cum ar fi de exemplu, Nougaro. El poate trăi acolo, el aparține acelui spațiu. Mie nu-mi place prezentul, dar asta-i altă poveste. Să ne înțelegem, nu detest New York-ul, detest să fiu acolo. Mie îmi place viața la țară. Am nevoie să văd orizontul. Știi ceva… nu-mi place să trăiesc nici la Paris. Oamenii cred că sunt fericit dacă stau la New York. Nu. Nu pot fi fericit când trăiesc la etajul 35 dintr-un bloc… Pur și simplu, asta nu e viață pentru mine”.

Despre Belgia

„Iubesc belgienii. Eu sunt belgian și în ultimii 20 de ani am scris despre lucruri care nu prezintă interes pentru marele public, dar care există. De 20 de ani vorbesc despre Belgia și despre belgieni.”

„Sunt oameni, mai ales cei trecuți de 40 de ani, care se plâng mereu că toată lumea îi ia peste picior pe belgieni.Nu e adevărat. Mulți nici nu știu unde e Belgia. În general, trebuie să fim umili. Umili ca dimineața când ne radem în oglindă și vedem cum arătăm de fapt. Dar ceea ce numim „problema belgiană” este un lucru nesemnificativ. Când mergi la Peru sau la San Salvador și spui că ești din Belgia, cel cu care vorbești a auzit vag de țara asta doar dacă a făcut liceul. De exemplu, spune-mi tu care sunt toate țările din America Latină. E greu pentru că nu le știi pe toate. Oamenilor de acolo puțin le pasă că neînțelegerile noastre. Toată lumea crede că Amsterdam e în Belgia. Dar, redevenind serios, cred că trebuie să ne asumăm condiția sau să o schimbăm, dar să o facem pe bune. Din păcate, sunt oameni în țara noastră care nu vor să fie belgieni și asta mă deranjează rău”.

Despre viață

„Cred că oamenii își trăiesc viața încercând să-și compenseze lipsurile din copilărie. Să vă explic. Cred că până la 16-17 ani, un om și-a stabilit toate aspirațiile, apoi în tot restul vieții încearcă să își indeplinească visurile. Cred că un om „moare” la 17 ani, sau cel puțin, asta am pățit eu… Încerc să retrăiesc emoțiile „primului sărut”, „primei iubiri”, „primei întâlniri”, toate acelea sentimente pe care le-am trăit până la 20 de ani… Când împlinești 40 de ani înțelegi aceste lucruri, le conștientizezi. Probabil că la 60 de ani voi descoperi altceva”.
„Cred că omul este și a fost mereu un nomad. Omul nu este sedentar. Este făcut să călătorească, să vadă ce e dincolo de dealuri. Când spun „om” mă refer la „bărbat”. Mai cred că femeia încearcă să îi oprească. Omul se oprește lângă o femeie, iar ea vrea un copil… Întotdeauna, toate femeile vor dori să aibă grijă de un copil. Și pot înțelege asta. Și bărbatul acceptă, el nu e atât de calculat ca femeia. Nu spun că femeile sunt rele, ci că bărbații sunt proști”.

Despre Frank Sinatra

„L-am văzut pe Frank Sinatra o singură dată. Cântă foarte bine piesa mea. Nu cred că altcineva cu același stil de a cânta („crooner”) o poate cânta mai bine. Nu m-am așteptat să facă un cover după „Ne me quitte pas”. M-a bucurat pentru că toți suntem puțin vanitoși, nu putem ascunde asta. Iar Frank Sintra este unul dintre idolii mei din… hai să nu spun copilărie pentru că nu dă bine pentru el, ci e un idol din adolescența mea. Așa că vă dați seama că este plăcut să văd că Sintra îmi cântă o piesă. Dar să fim sinceri, nu e un cover care să te țină treaz noaptea. Dar m-am simțit bine pentru un minut”.

Despre femei

„Nu știu să vorbesc despre femei. Nu le-am înțeles cu adevărat niciodată. Am sentimentul că am ratat ceva în viață… poate din lene… dar trăiesc cu acest sentiment. E mult de muncă atunci când vine vorba despre femei. Doar dacă nu cumva ești genul de bărbat care sare pe femei, ceea ce nu mi se pare deloc amuzant… Cred că îmi place… îmi place prea mult Dragostea ca să-mi placă și femeia… Unii ar putea săune că sunt gay, ceea ce este complet fals. Dar e adevărat că îmi place prea mult conceptul de Dragoste. Femeile sunt întotdeauna sub Dragoste. Sunt o fire romantică și nu mă ascund dar… e adevărat că nu le-am înțeles niciodată pe femei. Iar acum e prea târziu”.