Viața înainte și după teatru contează. În 2007 ajungeam la spectacolul Crimă și pedeapsă de la Teatrul Bulandra grație unei colege de liceu care la doar 2 ani distanță a fost admisă cu bursă la o facultate de teatru la Londra (UNATC nu a primit-o) și acolo profesează de 16 ani. La primul interviu abia așteptam să îi comunic actorului admirația pe care i-o poartă generația noastră, în era în care social media însemna doar sms sau email, iar presa culturală, dincolo de critică de specialite, însemna o legătură dintre artiști și spectatori. Acum această legătură poate apărea oricând pe rețelele de socializare, dar calitatea unui act de comunicare rămâne substanțială, în percepția mea. Îmi amintesc ce emoții aveam să vorbesc față în față cu artiștii, să cuprind într-un interviu atât relevanța din momentul respectiv, precum și umanitatea dincolo de magia profesiei. Am încercat să valorific timpul sub presiunea unui nou material, care să fie plăcut atât pentru ei, cât și pentru public.
Mereu intervenea nevoia unui nou material scris și dat fiind că am considerat incomplete cuvintele, artiștii fiind ființe complexe – cu voci speciale, expresivități aparte, în mod subit, mi-am dezvoltat pasiunea pentru documentările video culturale. Dintre toate cele peste 60 de evenimente (fără spectacolele de teatru) în aproape 13 de ani documentate cu Marius Manole lipsea din peisaj unul la mall și îi mulțumesc pentru provocare neobositei entuziaste, Emilia Nicolae, care nu doar că a venit de la capătul orașului pentru lansarea cărții lui – Fericirea e în actul următorul, ci avea mandat să cumpere cărți cu autograf pentru toate prietenele. Câtă generozitate în acest suflet frumos, dedicat artei, în mod discret.
Eu sunt video-jurnalist care trăieste din a fi acolo unde acțiunea se petrece. Cum îmi pot păstra discreția într-o meserie la vedere? E un act de vulnerabilizare să atrag atenția involuntar, dar probabil dacă ar dispărea și genul acesta de emoție, m-aș retrage. Poți studia un instrument muzical, poți învăța a scrie, dar talentul de povestitor e ceea ce dobândești din naștere – așa cred eu, la fel cum e urechea muzicală.
Au trecut anii, timpurile s-au schimbat, opțiunile s-au diversificat atât de mult încât alegerea devine cea mai grea problemă. Totuși, cred că a începe un nou proiect, într-un domeniu diferit, nu anulează cine ești. Ascultându-l pe Marius și cunoscundu-i cariera, sunt încântată că a ajuns să colaboreze cu Teodora Enache (Brody) – cu amândoi am organizat dialoguri cu public la Cărturești Verona. Două balanțe în căutare de sens și adevăr scenic. Pe mica scenă improvizată de editura Bookzone, Marius Manole vorbește de parcă infinitul e în fața lui și trebuie doar să aleagă ce poate face în următoarea ipostază. E ca un etern copil într-o uimire continuă de la cum a ajuns să scrie prima carte, de ce muzica e mai accesibilă decât teatrul, de ce un om devine celebru că are doar un câine? Aceasta e puterea rețelelor de socializare, absolut oricine își poate construi un brand și profita de această notorietate online.
De anul trecut am renunțat la social media și mi-am dorit să îmi regăsesc entuziasmul și energia în a fi aproape de arta vie, în sala de spectacol. Doar că planurile simple au devenit complicate atunci când sănătatea mi-a fost afectată ireversibil, ceea ce mi-a schimbat total prioritățile. Ce margine de drum mi-a răpit entuziasmul și energia? Îmi amintesc de o duminică de decembrie 2012, se juca Năpasta, regia Radu Afrim, la TNB și aveam seară de povești cu Marius Manole, despre care discutasem o săptămână dacă va ajunge după-amiaza, dat fiind că era și spectacolul lui seara. În această duminică de decembrie 2025, Marius a venit direct de la Cluj-Napoca, unde avusese 2 seri concert cu Andra, probabil cea mai tânără interpretă muzicală care umple Sala Palatului (unde am văzut-o prima dată în facultate în duet cu Ștefan Bănică).
Prin energia lui debordantă, tinerețea fără bătrânețe, umorul și auto-ironia, Marius Manole demonstrează involuntar că teatrul nu e doar pentru elite, ci o artă care se adresează tuturor generațiilor de public, cu inimile deschise să descopere altceva.
Judy Florescu,
multimedia & documentary storyteller,
member of the International Union of Press Workers
Arts, Humanities & Social Sciences, University City London
College of Communication, University of the Arts London
certified video journalist (RO, ENG, FR)
cultural platform Verbs describe us
cultural platform Verbs describe us
#artgoeson #culturacastildeviață
Ultimele postari ale lui Iulia Radu (vezi toate)
- Dan Puric, Dan Bittman, Silvia Dumitrescu și Adrian Năstase și-au antrenat „suveranismul” în Coreea de Nord, în 1989 - decembrie 25, 2025
- Psihologul Muzical (ediția 1210 – 20.12.2025): Dana Cristescu, Iana Novac și Distinto, 2 ore by-request - decembrie 25, 2025
- „STRIGĂTUL LIBERTĂȚII”, primul musical românesc dedicat unei povești din momentul Revoluției din Decembrie 1989 (23 decembrie, Teatrul Metropolis, ora 19.00) - decembrie 23, 2025
