EXCLUSIVITATI

MIHAI CONSTANTINESCU – 40 DE ANI DE CARIERĂ – SALA PALATULUI (8.11.2009)

decembrie 20, 2012

180

Articol de Iulia Radu
Pe 8 noiembrie, Mihai Constantinescu a sărbătorit 40 de ani de carieră la Sala Palatului. Mi-aş fi dorit să merg la acest spectacol împreună cu bunica mea. Toate piesele şi toţi artiştii care au păşit pe scenă sunt strâns legaţi de copilăria mea şi de serile în care stăteam cu buni fie în faţa televizorului, fie lipite de radio… Dar, cum ea nu a fost în această seară lângă mine, am închis ochii şi m-am întors în timp.
Este primul spectacol de muzică uşoară pe care-l văd şi care mi-a plăcut cu adevărat. De ce? Pentru că am regăsit în el, frânturi din copilăria mea. Pentru că m-am simţit un pic ca… „acasă”… Ascultând Te-am văzut, mi-ai plăcut (Mădălina Manole), Un albastru infinit (Angela Similea), Iubiţi şi câinii vagabonzi, Sus în deal, Iubiţi-ne că suntem flori (Mihai Constantinescu), Lasă-mi toamnă pomii verzi (Margareta Pâslaru), Unde dragoste nu e, nimic nu e (Gheorghe Gheorghiu), Stele perechi (Marina Florea), Drumurile noastre (Costel Lăzăroiu, cel a cărui voce seamănă atât de mult cu vocea lui Dan Spătaru), m-am simţit din noi copil, stând la gura sobei, sau în balansoarul bunicii.
La ora 19.00, cortina a descoperit scena şi Mihai Constantinescu alături de Lucian şi Gabi (doi chitarişti) ne-a amintit câteva dintre cele mai iubite refrene ale sale.
Să nu vă supăraţi, dar n-am să fac o cronică adevărată… nu prea am cum pentru că… deşi fizic eram acolo, nu prea am stat în sală cu gândul. Mă mai trezeam în momentul în care oamenii strigau pur şi simplu „La mulţi ani!”, „Te iubesc, Mirabela!!”, „Salciaaa!!”, „Tudore!!”, etc… Şi apropo de public, m-a impresionat numărul mare de spectatori veniţi la acest eveniment. Sala era plină. Media de vârstă a fost cam de 40 de ani. S-a dansat mai abitir decât la un concert de muzică populară… Am văzut bunicuţe, care ba se agitau cu mâinile pe sus pe ritmurile pieselor, ba alergau sprinten cu câte un buchet de flori în buza scenei. Oriunde priveai, oamenii cântau vers cu vers fiecare melodie, nouă sau veche. Semn că sunt difuzate foarte bine şi piesele noi ale artiştilor!
Anca Mihaela Ţurcaşiu a mărturisit că atunci când era mică îşi dorea să se căsătorească cu Mihai Constantinescu, ba chiar plănuise acest lucru. Mi-a plăcut momentul în care a interpretat Hit The Road Jack, alături de Radu Georgescu, băieţelul ei. Este un puşti teribil, foarte dezinvolt, cu mulţi ţepi în păr şi expresiv. A cucerit pe toată lumea!
Mi-a rămas în minte şi imaginea Veronei Man – o prichindiţă descoperită de Mihai Constantinescu. Nu a cântat piesa, pe care i-a compus-o Mihai Constantinescu atunci când s-au cunoscut, pentru că între timp i s-a schimbat vocea! Dar ea nu are mai mult de 8 anişori!!! A cântat, a dansat şi ne-a rugat să ţinem ritmul cu palmele şi apoi să cântăm mai tare pentru că nu ne aude!
Mădălina Manole arată senzaţional! A primit flori din sală şi a fost atât de impresionată şi de surprinsă de gest, încât a îngenuncheat şi s-a plecat pentru a o pupa pe doamna care i le-a dăruit.
Margareta Pâslaru i-a dăruit lui Mihai Constantinescu un afiş din 1972. Mihai şi Olimpia Panciu cântau în deschiderea spectacolului „Vine, vine Margareta”. În orchestra care îi acompania la vremea respectivă pe solişti, Ion Cristinoiu era la tobe.
Mirabela Dauer a ignorat cererile venite din partea publicului. N-am ascultat „Fotoliul”, în schimb ne-am bucurat de piese mai noi, cum ar fi „Floare albă, floare albastră„. A invitat în scenă un „bulgăraş de zăpadă”, un pui de om, pe numele său, Maria Crăciun. Fetiţa a interpretat piesa „Măicuţa mea”. În momentul în care a luat-o de mână pe Mira şi s-a lipit de ea, a fost parcă un moment magic şi sala a izbucnit în aplauze.
M-a mai impresionat ţinuta elegantă a Angelei Similea şi faptul că a cântat „Un albastru infinit” acompaniată de Emanuel Gheorghe „Fisă” la chitară şi de Mihai Pană la vioară. Asta pentru a le închide gura celor din presă, care au scris că are probleme cu vocea şi nu mai poate cânta.
Momentul Andreei Bălan mi s-a părut lung şi obositor. „Wow, e sala plină”, a observat ea în momentul în care a ajuns la microfon. Reclama la Dansez pentru tine, repetată obsesiv, m-a cam indispus. A cântat 3 piese şi momentul ei a cuprins şi dans cu Petrişor Ruge.
Mihaela Mihai a impresionat pe toată lumea. A cântat o piesă nouă şi a venit pe scenă cu o foaie în mână. Iniţial m-am gândit că fiind nouă piesa, nu ştie versurile. Dar m-am înşelat. De fapt, piesa era scrisă în limba engleză şi Mihaela s-a gândit că nu toată lumea cunoaşte limba, aşa că a venit cu traducerea şi ne-a citit-o înainte să o cânte. Oamenilor le-a plăcut, dar unele voci au strigat apăsat „şi altceva!!”. Binevoitoare, solista a întrebat: „ce anume?”. Evident: Salcia, Tudore… A cântat acapela câteva versuri din Salcia şi apoi ne-a spus: „Dacă suportaţi o piesă de muzică clasică, eu pot să vă cânt ceva: Ave Maria de Gounod”. Tot acapela. „Ce voce are!!”, şopteau toţi cei din jurul meu. Da, impresionant, într-adevăr!