Monștri sacri ai folkului românesc (3) Marele MIRCEA VINTILĂ

martie 15, 2017

100

Articol de Ioan Iacob

Atunci când am început să scriu acest serial (care va constitui substanța unei viitoare cărți) nu mi-am impus să ofer „o enciclopedie de buzunar” asupra tuturor interpreților importanți din muzica folk româneasca, ci – precizare care simt nevoia să o fac acum, deși ar fi trebuit poate să o fac încă din primul episod – o trecere în revistă a amintirilor mele personale legate de câteva nume importante din acest fenomen care a cuprins și România, prin anii ’70 – ’80. Altfel toate informațiile „la zi” pot fi găsite pe Internet, în revistele de specialitate, în paginile personale ale „monștrilor sacri” ș.a.m.d. Mai simt nevoia să mai adaug ceva: eu percep muzica folk drept o modalitate de promovare a poeziei, de aceea viziunea mea (fiindcă scriu poezie) este aceea de a recepta și a considera folkul dintr-o perspectivă poetică.

Acestea fiind zise să purcedem la următorul episod al serialului, episod care poate ar fi trebuit să fie așternut pe pagină la început (dar memoria este uneori afectivă și nu neapărat „logică” fiindcă, nu-i așa? Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point…). Aici este cazul să fac o mărturisire „profesională”: am fost, în sală, la participarea Marelui MIRCEA VINTILĂ la „Primăvara baladelor”, dar nu am reușit niciodată să-i spun acest lucru, deși m-am întâlnit cu el de mai multe ori, înaintea unor recitaluri ale sale.

Aș relata aici (fiindcă mai târziu nu voi mai avea prilejul) contextul în care am putut participa la debutul lui Mircea. Eram student la FILOLOGIE, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și „stătusem cuminte” (din punct de vedere al chitarei) primii trei ani din studenție. In toamna anului 1973 nu știu cum s-a întâmplat (cred că și Divinitatea a avut rolul Său) de ne-am întâlnit Ionică, Rodica și Tiți (colegi de facultate cu mine) cuMircea (student la CONSTRUCȚII) și Niculina (studentă la CONSERVATOR). Ionică era interpret la muzicuță și voce, Rodica avea o voce redutabilă, Tiți (prescurtare de la Letiția) avea o mare sensibilitate poetică / recita extraordinar/, Mircea era un foarte bun chitarist (și alcătuia, împreună cu mine, partea de acompaniament la chitare a grupului) , Niculina o susținea uneori pe Rodica la partea vocală și era singurul instrument „de Conservator” – flautul.

(mă simt obligat aici să fac o paranteză, viața este mereu imprevizibilă…căutând pe Internet imaginile celor din LIRIC GRUP aflu despre moartea poetului Ion Cozmei; acum, când mă pregăteam să spun ceva despre dispariția lui Gil Ioniță, aflu de pe Internet, cu mare întârziere, despre dispariția unui coleg de studenție, poet și traducător /Doctor în filologie cu o teză dedicată poetului naţional al Ucrainei, Taras Şevcenko/, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Dumnezeu să-l odihnească! )

Puteți citi textul în întregime aici:

http://jurnalulbucurestiului.ro/monstri-sacri-ai-folkului-romanesc-3-marele-mircea-vintila/