Articol de Iulia Radu
Parcă Timpul îmi joacă o festă. Deși aseară (marți, 14 martie) am fost la concert, trăiesc o senzație stranie, de îndepărtare, de parcă a trecut cel puțin o lună de la acest eveniment și încă nu am reușit să „înmagazinez” experiența trăită. Am plecat cu sentimente „amestecate” din Hard Rock Cafe. În primul rând, m-am bucurat că am avut șansa să o văd pe Lita Ford, iar pentru acest lucru vreau să mulțumesc organizatorului, Daniela Pandele (VreauBilet.ro), care s-a gândit să îi trimită o invitație lui Andrei Partoș! Nu ne-am implicat în promovarea acestui eveniment, tocmai de aceea supriza de a primi invitație a fost cu atât mai plăcută. La fel de adevărat este faptul că albumul „Time Capsule”, lansat în vara lui 2016 a fost difuzat în emisiunea „Psihologul muzical” (Radio România Actualități), printre cele mai îndrăgite piese numărându-se: „Mr Corruption”, „Killing Kind” (o colaborare cu basistul Billy Sheehan și Dave Navarro care cântă la mandolină) și „Where Will I Find My Heart Tonight” (pentru care a colaborat cu Jeff Scott Soto). Ascultătorii emisiunii lui Andrei Partoș cunoșteau foarte bine și albumul „Living Like A Runaway” din 2012, „Relentless”, „Mother”, „The Bitch Is Back” (cover Elton John), precum și piesa care dă titlul albumului fiind printre cele mai solicitate. Așadar, m-am dus pregătită la concert. Dintre toate chitaristele pe care am avut șansa să le văd live, repertoriul Litei Ford mi-era cel mai aproape de suflet.
Am ajuns la Hard Rock Cafe în jurul orei 20.00, pentru că VreauBilet.ro și-a păstrat obiceiul frumos de a organiza, înainte de concert, o întâlnire între artiști și câțiva reprezentanți ai presei, câțiva fani. Având în vedere că, din păcate, nimeni nu mai organizează conferințe de presă, astfel de inițiative trebuie salutate și încurajate. Puțin după ora 20.00, Lita Ford, însoțită de managerul ei, a venit la locul stabilit, „blindată” cu fotografii pe care le-a oferit tuturor cu autograf personalizat. Ca de obicei, singurul om stresa(n)t din local, era managerul. Mereu cu ochii pe ceas, grăbindu-i pe fani, fiind în permanență cu ochii și cu gura pe ei, socotind câți erau deja la coadă pentru autograf și câți se mai „lipiseră” între timp, omul a făcut tot posibilul să scurteze timpul alocat acestei întâlniri, motivând că „artista este obosită”. Evident, el a fost și cea mai ignorată persoană de acolo, pentru că atunci când o ai în față pe Lita Ford, ultimul căruia îi dai atenție este enervatului de lângă ea. Fiecare om care a ajuns față în față cu Lita Ford a avut câte o vorbă bună pentru ea, câte un album din colecția proprie de semnat, a primit de la artistă un autograf (a întrebat pe fiecare cum îl cheamă și cum îi scrie corect numele) și o îmbrățișare (la cerere – și au fost câteva!). Dacă după întâlnirile cu Jennifer Batten și Ana Popovic nu am fost prea impresionată, găsindu-le „reci”, distante, formale, Lita Ford mi-a schimbat complet părerea despre femeile-chitariste. Lita cucerește din prima. E doar un zâmbet, îți strânge mâna cu căldură, te privește în ochi atunci când vorbește cu tine, se vede că o impresionează în mod real dovezile de dragoste ale fanilor, pozează alături de ei (nu doar stă în fața aparatului), ba chiar îi încurajează să arate „devil horns”, sau să facă fețe-fețe. Pe scurt, Lita Ford este un om dedicat muzicii rock, care știe să țină aproape de iubitorii de muzică. L-am revăzut, la coada pentru autografe, și pe Alin Dincă (Trooper), extrem de emoționat pentru că urma să urce pe scenă pentru a cânta alături de Lita și colegii ei piesa „Close My Eyes Forever”. M-am bucurat să aud acest lucru și abia așteptam să văd momentul.
La ora 21.30, Alin Dincă a urcat pe scenă pentru a anunța venirea artiștilor. Tot atunci am primit și prima veste proastă a serii: „Din motive care nu țin nici de noi, nici de Lita Ford, nu voi mai cânta alături de ea în această seară”, a zis Alin. N-am înțeles ce s-a întâmplat, dar am regretat sincer. Ceea ce a urmat, în schimb, a fost o mare bucurie. O porție „sănătoasă” de rock, de atitudine și de nebunie. Ce aproximativ 350 de spectatori au primit-o cu căldură pe Lita Ford. S-a simțit că în Hard Rock Cafe erau cunoscători. Publicul a cântat aproape toate piesele și s-au dezlănțuit în timpul solo-urilor de chitară. Alături de Lita au fost pe scenă: Patrick Kennison (chitară), Marty O’Brien (bas) și Bobby Rock (baterie). Pe la jumătatea show-ului, Bobby ne-a cucerit cu un impresionant solo de baterie. Este greu de descris sentimentele care te încearcă atunci când vezi pe scenă oameni care nu pierdut nimic din bucuria de a cânta pe care o aveau în tinerețe. Dimpotrivă, trecerea timpului le-a amplificat-o, le-a păstrat inocența, naivitatea, „nebunia”, sentimentul de libertate, le-a dat mai multă expresivitate. De ce să nu recunoaștem, trupelor tinere de rock le cam lipsește „nebunia”, bucuria de a cânta, poate de aceea, în timpul concertului susținut de Lita Ford, am avut impresia că aparțin unei societăți secrete, o grupare care mai știe să se bucure de astfel de momente și să se „piardă” în muzica rock. Lita Ford nu este doar o chitaristă bună, este și un foarte bun entertainer, comunică foarte bine cu publicul și cu colegii de scenă. A schimbat 3 chitare pe scenă (una haioasă, „Stoli Vodka Guitar” – pe care a folosit-o cel mai mult; una impresionantă, cu două grifuri și una neagră, elegantă, impozantă). Relentless, Living Like A Runaway (care dă și titlul Autobiografiei ei), Can’t Catch Me (compusă alături de Lemmy Kilmister, căruia i-a și dedicat-o), Falling In And Out of Love (compusă alături de „bunul ei prieten” Nikki Sixx), Cherry Bomb (singura piesă din repertoriul The Runaways), Close My Eyes Forever (compusă alături de Ozzy Osbourne și interpretată live pe scena din Hard Rock, alături de Patrick Kennison) și Kiss Me Deadly au făcut deliciul publicului.
Din păcate, concertul a durat doar 70 de minute, iar Lita Ford a oferit 12 piese și nu a acordat niciun bis, deși publicul a chemat-o pe scenă insistent. Se știe că acest concert fusese anunțat inițial la Sala Palatului și mutat recent la Hard Rock Cafe. Dacă asta este tot ce pregătise artista pentru Sala Palatului, ar fi fost revoltător. dacă setlistul și durata concertului a suferit modificări după mutarea show-ului într-o sală mai mică, atunci organizatorul ar fi trebuit să anunțe înainte acest lucru, sau să-l explice imediat după concert. Să nu uităm că oamenii au plătit bilete cu prețuri cuprinse între 65 și 170 lei. Ei meritau să fie informați corect sau măcar să primească o explicație după eveniment. În timpul întâlnirii cu fanii, Lita Ford și-a exprimat regretul că nu poate da volumul atât de tare pe cât și-ar fi dorit, chiar și pe scenă a făcut o trimitere la faptul că evenimentul s-a mutat dintr-o sală mare într-un club. Poate a deranjat-o acest aspect. Ceea ce n-ar fi de mirare. Cert este că am plecat marți seară din Hard Rock Cafe cu sentimentul unui concert încheiat parcă prea brusc, prea devreme. A fost ca atunci când te bucuri să revezi un vechi prieten, stați un pic de vorbă, și când te duci să iei o băutură de la bar, prietenul pleacă de la petrecere fără să-și ia rămas bun. Lita Ford a plecat fără să mai închidă ușa și am rămas cu impresia unui concert neîncheiat. Recunosc că m-aș bucura să o revăd într-un concert întreg, de o oră și jumătate.
Setlistul serii
1) Intro/Gotta Let Go
2) Larger Than Life
3) Relentless
4) Living Like A Runaway
5) Playin With Fire
6) Back to the Cave
7) Can’t Catch Me
8) Drum Solo – (Bobby Rock)
9) Falling In And Out of Love
10) Cherry Bomb – (The Runaways Song)
11) Close My Eyes Forever
12) Kiss Me Deadly
- DACĂ LE-AȚI RATAT. NOTIȚELE MELE - septembrie 25, 2024
- M-AM NĂSCUT ACCIDENTAL (9.09.2024) - septembrie 9, 2024
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
