Morrissey: „ Artiști precum Sam Smith sau Ed Sheeran, sunt „umflați cu pompa” de specialiștii în marketing. Nu se mai întâmplă nimic spontan în industria muzicală”

septembrie 13, 2015

Morrissey a crescut în Manchester, Anglia, unde a învățat cât poate fi de dură viață, mai ales la școală. Cărțile și muzica l-au ajutat pe Morrissey să înțeleagă lumea din jurul lui. În 1982, viața lui s-a schimbat complet când l-a întâlnit pe Johnny Marr, alături de care a format trupa The Smiths.
Reporter: Copilărind în Manchester, ai obținut ușor muzică punk?
Morrissey: Manchester a fost mereu un loc bun pentru magainele de muzică, în plus este și aproape de Londra așa că am început să merg la concerte de când aveam 12 ani. Am prins pe toată lumea la vremea potrivită: T.Rex, David Bowie, Roxy Music, Lou Reed, The Ramones la prima lor vizită în Marea Britanie, Patti Smith, The Sex Pistols înainte să semneze un contract cu o casă de discuri. A fost foarte simplu pentru mine să văd multe concerte. Singurele două trupe pe care regret că nu le-am văzut sunt Generation X și X Ray Spex. În 1972, m-am dus și la concertul New York Dolls, dar a fost anulat, trupa nu a mai cântat. În anul următor au venit la Leeds, dar eu aveam 13 ani, iar Leeds era la fel de aproape de Manchester ca planeta Marte.

Reporter: Aveam 14 ani când am auzit prima dată trupa The Smiths. Albumul Louder Than Bombs a devenit coloana sonoră a vieții mele. Cum îți explici faptul că atât de mulți oameni s-au regăsit în acel album?
Morrissey: Este un album bun de la început până la sfârșit. Nu a fost o fantezie rock, nu a fost nimic trucat, ne-am adresat direct publicului. Am reflectat foarte bine realitatea acelor vremuri.

Reporter: Pe scenă ești la fel de energic ca în anii 80. Cum reușești?
Morrissey: Asta este viața mea. Până la urmă nu este vorba despre un act artistic sau despre o carieră, asta este viața mea.

Reporter: Știu că în adolescență trimiteai multe scrisori revistei NME, iar astăzi aceiași revistă te-a numit „unul dintre cei mai influență artiști din toate timpurile”. A pus vreodată cineva presiune asupra ta pentru a cânta într-un anume fel?
Morrissey: Nu am simțit niciodată presiune asupra mea. Habar n-am ce trebuie să fac pentru a fi pe placul NME sau oricui altcuiva. Când eram dependent de NME, revista se numea New Musical Express, iar din 1970 până în 1980 nu am ratat niciun număr. De fapt, astăzi, îmi lipsește sentimentul acesta de devotament față de o revistă. Am iubit-o necondiționat.

Reporter: În copilărie, ce anume te-a determinat să te concentrezi asupra condiției umane?
Morrissey: Nu am avut nicio educație și am mers la două școli groaznice, iar acest lucru m-a afectat foarte mult. Școala nu face decât să îți arate cât de brutali și de violenți sunt oamenii de fapt. În nicio zi nu m-am simțit în siguranță la școală, iar acest lucru te sperie pentru totdeauna.

Reporter: Ce părere ai despre muzica mainstream de astăzi?
Morrissey: Nu există trupe sau soliști care au succes fără o strategie de marketing copleșitoare. Nu există surprize în acest domeniu. Totul este controlat, evident, stabilit dinainte și are exact același conținut. Trăim în era starurilor pop „fabricate”, ceea ce înseamnă că topurile sunt controlate de casele de discuri, tocmai de aceea publicul își pierde interesul pentru muzică. Este un lucru din ce în ce mai rar ca o casă de discuri să facă ceva pentru muzica bună. Există artiști „împinși” în față, ca Sam Smith sau Ed Sheeran, deci lucrurile nu au cum să meargă mai rău decât atât. Artiștii, precum cei amintiți, sunt „umflați cu pompa” de specialiștii în marketing. Este trist. Nu se mai întâmplă nimic spontan în industria muzicală, iar situația pare fără ieșire.

„Regele Juan Carlos al Spaniei ar fi trebuit să ajungă în închisoare după ce a omorât elefanți”

Reporter: Nu mai mănânci carne de când aveai 11 ani. Ce anume te-a determinat să iei această decizie?
Morrissey: Fără să vreau am văzut niște fotografii dintr-un abator. A fost cel mai cumplit și dezgustător lucru pe care l-am văzut. N-am văut niciodată ceva mai trist… Animalele au lacrimi în ochi în acele momente. De fiecare dată când văd așa ceva, realizez cât de crudă este rasa umană. Pământului i-ar fi mult mai bine fără oameni. Vorbesc serios. Oamenii distrug tot. Atitudinea oamenilor față de animale este crudă, barbară. Cei care se poartă cu cruzime față de animale, au același comportament și față de oameni. Regele Juan Carlos al Spaniei ar fi trebuit să ajungă în închisoare după ce a omorât elefanți. Este o specie protejată de lege. El nu se supune legilor?

Reporter: Ai declarat că pisicile sunt animalele tale preferate. De ce?
Morrissey: Sunt independente, inteligente și au o atitudine constantă. Spre deosebire de câini, pisicile nu au nevoie de atenția ta constantă. Majoritatea animalelor așteaptă iubire de la oameni, nimic mai mult.

„Nu am viață socială, nici sexuală”

Reporter: Te-ai luptat cu cancerul. Cum te simți acum?
Morrissey: De patru ori au curățat doctorii țesutul canceros… dar… mă rog. Dacă mor, mor. Dacă nu, nu. Acum mă simt bine. Știu că în fotografiile mai recente nu arăt prea sănătos, dar asta se întâmplă când ești bolnav. Nu sunt îngrijorat deloc. Am ajuns la vârsta la care nici nu ar mai trebui să fac muzică. Mulți compozitori de muzică clasică au murit până la vârsta de 34 de ani, iar eu sunt în continuare aici și nimeni nu știe ce să facă cu mine. Cu puțin noroc voi putea să pun capăt carierei de muzician, ceea ce îi va bucura pe mulți. Atunci mă voi concentra asupra scrisului, mi-ar plăcea să pot scrie câteva cărți.

Reporter: Știu că ești o persoană discretă. Nu ai simțit niciodată nevoia unei vieți sociale intense, așa cum au de obicei starurile?
Morrissey: Nu am viață socială. Nu am nevoie. Trăiesc în liniște, în singurătate. Distracția este un lucru atât de artificial. Iar dacă nu ai viață sexuală – iar eu nu am deloc – este aproape imposibil să porți o conversație cu cineva, asta pentru că oamenii vorbesc doar despre sex. Dacă nu ai o parteneră sau un partener de viață ești privit cu suspiciune.