Morrissey la Arenele Romane…. cronica unui concert care n-a fost…. (10.07.2025)

iulie 10, 2025

În mod normal, ar fi trebuit să fiu acum la Arenele Romane bucurându-mă de concertul artistului britanic Morrissey. Zilele trecute aruncasem o privire pe setlistul turneului și era foarte diferit de ceea ce cântase la București cu 10 ani în urmă (aveți cronici aici – click). Sincer, abia așteptam să aud live piese precum We Hate It When Our Friends Become Successful, Shoplifters of the World Unite (The Smiths), Rebels Without Applause, One Day Goodbye Will Be Farewell, I Will See You in Far-Off Places. Se numără printre preferatele mele, în special ultimele două. Am cumpărat 3 bilete pentru acest concert fix în ziua în care am primit comunicat de la organizatori (adică pe 17 februarie). Mi-am dorit din tot sufletul să văd acest concert. În primul rând, Morrissey este singurul artist de la concertul căruia am plecat gândindu-mă la problemele majore care erodează societatea noastră. Da, în 2015 nu am fredonat cântece în drum spre casă… Concertul de la Sala Palatului m-a determinat să privesc un pic dincolo de muzică, m-a făcut să ascult mesajul și m-a pus puțin pe gânduri. A făcut-o, însă, cu inteligență și cu blândețe, nu m-a bruscat. Ceea ce am apreciat enorm.

Eu am devenit un fel de fan atunci, în 2015. Spun un fel de fan pentru că practic atunci l-am descoperit cu adevărat. Din punct de vedere muzical nu e deloc pe felia mea (eu prefer hard and heavy), nici după vocea lui nu pot să spun că sunt înnebunită dar… îmi place foarte mult CUM scrie. Da, eu sunt mai mult un fan al scriitorului/poetului Morrissey.

Bun… se știe că e un artist dificil, nu-i un secret pentru nimeni că obișnuiește să anuleze concerte (pare că e un hobby al lui). Este capricios, sucit, cum vreți voi… Dar lipsit de logică parcă n-aș zice că este. Vestea anulării concertului din partea organizatorului local (BestMusic Live Concerts) a venit ieri seară (miercuri, 9 iulie) la câteva ore după ce managementul artistului publicase pe site-ul oficial al lui Morrissey un mesaj prin care dădea asigurări că va avea loc concertul. Mesajul a fost șters ulterior de pe site, dar cineva din staff-ul lui Morrissey a căutat o poză cu steagul României și a scris câteva rânduri. E un semn că exista dorința din partea artiștilor de a cânta. Ce s-a întâmplat în acele câteva ore scurse între cele două anunțuri nu vom știi niciodată. Putem doar să presupunem: s-a lovit Carmen din nou peste degețele; nu și-au primit artiștii banii (cum s-a întâmplat cu Bryan Ferry, dar ăla a fost mai perseverent și a stat în culise până i-au intrat în cont, abia apoi a urcat pe scenă); nu au putut instala sculele pe scena de la Arenele Romane pentru că exista pericolul să dărâme Arenele (așa cum i s-a întâmplat lui Seal la Sala Palatului); au aflat că nu s-au vândut bilete și n-aveau pentru cine cânta?!… Dumnezeu cu mila! Probabil că nu vom știi niciodată.

Astă seară, mi-am pus pe mine un tricou cu Morrissey, m-am urcat pe bicicletă și m-am dus în plimbare în Parcul Carol. Mi-am zis că cine știe… poate se răzgândește și vine la concert. Am ajuns acolo și, spre surprinderea mea, nu am văzut niciun afiș pe drumul până acolo și nici în parc, nici măcar la intrarea la Arenele Romane. Mi-ar plăcea să îmi spună cei din organizare cu ce firmă de curățenie au lucrat pentru că au strâns ăștia totul impecabil. Aș avea și eu nevoie de niște oameni care sunt atât de serioși când fac curățenie! Adică… presupun că până ieri a fost parcul împânzit cu afișe ca să știe oamenii că vine nea’ Caisă… Nu?! Mi-amintesc că în 2015, erau afișe peste tot, inclusiv un banner mișto… ceva cu „Morrissey town”…

Stând eu și uitându-mă ca vițelul la porțile alea urâte de fier și la pereții scorojiți ai Arenelor Romane, aud pe cineva în spatele meu: „Și dvs tot pentru concertul lui Morrissey?”. Mă întorc și văd un domn pe la vreo 40-50 de ani cu fiul lui (9-10 ani). Îi zic că da, dar că nu se mai ține… „Știu, știu… zice el, dar am venit să verific că… nu se știe… poate se răzgândea”. Îl înțeleg perfect pe săracul om. „Eu nu cred sub nicio formă motivul oficial al anulării. Să fim serioși… n-au vândut nimic”, îmi spune el cu năduf. Adevărul este că și eu tind să cred că ăsta-i adevăratul motiv. Și cum stăteam noi și dezbăteam promovarea zero a acestui concert, se apropie de noi, o doamnă cu fiica ei. Erau din Ucraina și veniseră special pentru acest concert. „Am avut de ales între Cracovia și București… Nu-mi pare rău că am venit aici pentru că e un oraș frumos dar mi-ar fi plăcut să-l văd”, zice puștoaica (cel mai probabil era la liceu). „Data viitoare, să alegi Polonia, acolo a avut loc cncertul”, îi zicem noi. Ne povestește că a devenit fan Morrissey în urmă cu un an, dar spune că ascultă mai mult The Smiths pentru că „piesele din cariera solo sunt un pic mai greu de înțeles pentru mine”. Era dornică să afle când și cum l-am descoperit noi pe Morrissey, care sunt cântecele noastre preferate. În timp ce schimbam impresii despre marele absent al serii, s-a apropiat de noi un băiat. Era din Azerbaijan, locuia la Cluj și făcuse 12 ore cu trenul până în București special pentru concert. „Am primit mailul cu anularea la 5 minute după ce m-am dat jos din tren…”, a zis el. Toți veniserăm acolo ca să verificăm dacă nu cumva se răzgândise Morrissey…

Ne-am despărțit bucuroși de cunoștință, de plăcuta conversație și cu speranța că ne vom revedea la un concert Morrissey la care să participe și artistul… de preferat. Înainte de a pleca, i-am întrebat pe muncitorii care erau prin curtea Arenelor dacă mai venise cineva să întrebe de concert. Nu mai venise nimeni.

Mărturisesc că anunțul făcut de organizatori privind anularea concertului, mi-a lăsat un gust amar. Modul în care a fost scris este cel puțin jenant. „Dragii nostri, Acum am aflat de la managementul Morrissey ca showul de la Bucuresti se anuleaza”. Păi, ce faceți dragilor, vă puneți pe picior de egalitate cu noi, plătitorii de bilete?! Cum adică „acum am aflat”? Menționez că ora postării pe Facebook este 20:52. Cum vine asta? Erați în trecere pe la Arenele Romane, v-a văzut Morrissey, v-a bătut pe umăr și v-a zis: „Eu nu mai cânt mâine”?! Faptul că la acest anunț există 15 reacții pe pagina de Facebook a organizatorului îmi spune multe despre interesul cumpărătorilor pentru eveniment și mă face să mă întreb serios câte bilete ați vândut. Nu o să spuneți pentru că… poate vă e rușine, poate vă încurcă ANAF-ul… naiba știe!

Ce credibilitate poate să aibă un organizator care formulează o informație în felul următor: „se pare ca nu poate canta”?! Chiar dacă ați fi vândut un singur bilet la acest concert, aveați obligația morală să formulați un comunicat din care să reiasă clar motivul anulării. Fără ambiguități! Care era membrul trupei care se pare că nu putea cânta?! N-are nume? Nu ați reușit să îl identificați? I-ați adus un doctor să îl ajute dacă era rănit? Că la cât de mult a evoluat medicina, poate îl făcea bine și se ținea concertul… Aveați obligația morală să anunțați pe tote căile că s-a anulat evenimentul. N-ați făcut-o. Dimineață, la Radio Guerilla (partenerii voștri, nu?) cei doi de la Matinal spuneau că abia așteaptă să meargă seara la concert (!!!??). Noroc că au ascultători de treabă și le-au spus să stea acasă că nu mai are loc…

Trebuie să o recunoaștem, promovarea acestui concert a fost sub nivelul mării. Am primit informația în februarie, am văzut o reclamă sponsorizată (mi-a apărut în feed câteva zile) și apoi nu am mai auzit nimic despre acest concert până acum 4-5 zile când am început să văd din nou reclame sponsorizate pe Facebook. Niște reclame care nu te atrăgeau cu nimic. Ceea ce mi s-a părut revoltător, a fost să văd faptul că organizatorul a permis comentarii de doi lei la adresa artistului. De ce? Pentru că au impresia că se face trafic și poate-poate mai ajunge la un fraier în plus? Adică tu, organizator, alegi de bună voie să aduci un artist, plătești reclame pe Facebook și permiți să fie făcut rasist și xenofob când vrei să vinzi bilete?! Serios?!

În 2015, la Sala Palatului, au fost aproximativ 2000 de spectatori. Poate ne explică stimabilii organizatori cum au reușit să îi piardă pe acești plătitori de bilete în 10 ani?! De ce nu au fost în stare să crească baza de fani, tocmai ca să stea fără grijă când îl aduce din nou pe artist?! Cum a duduit industria muzicală românească în 10 ani, de a reușit să rămână fără „obiectul muncii”?! Desigur, sunt întrebări care nu vor primi răspuns din simplul motiv că industria muzicală românească este deocamdată făcută pe genunchi. Până una alta, eu cunosc 12-13 persoane care aveau bilet. Restul e tăcere!