Articol de Iulia Radu
Se prea poate ca Nicu Covaci să nu fie cel mai simpatic, cel mai prietenos personaj din muzica rock sau cel mai „comod” interlocutor din showbusiness, dar nimeni nu-i poate nega o mare calitate: Covaci este un adevărat lider. Are doza necesară de atitudine și determinare pentru a „mișca” masele. Și trebuie să recunoaștem (cu oarecare îngrijorare) că generația tânără de rockeri încă nu și-a găsit un lider de talia fondatorului trupei Phoenix. El nu conduce din mijlocul scenei. Cumva, Nicu Covaci reușește să fie o „voce” chiar și atunci când tace și stă, cu sprânceana ridicată, în colțul din stânga scenei, în semi-întuneric. Apoi, când Covaci vorbește despre „coloana vertebrală”, o face pe un ton atât de ferm încât fie îți duci discret mâna la spate, pentru a verifica dacă o mai ai acolo, fie măcar, îți pui întrebarea dacă tu ești „în regulă” sau nu. Cred că marea calitate a muzicii Phoenix este aceea că îți trezește spiritul, te conectează cumva la pământul românesc, la origini, la datini, îți amintește cine ești și de unde vii și, la fel de important, te face să gândești, îi dă un „restart” creierului tău care începe să învârte „rotițele” ca nebunul și îți oferă o „direcție” în viață. Cred că aceasta este una dintre cele mai mari realizări pentru un artist: să schimbe ceva în spectatori, să-i determine să își pună întrebări, să-i facă să acționeze. Asta am simțit eu marți, 24 ianuarie, la Berăria H. Așteptând să înceapă concertul, am auzit răsunând din boxe piesa „There Is A Light That Never Goes Out” (The Smiths). O alegere cum nu se poate mai potrivită pentru că într-un fel Phoenix este acea lumină care nu se va stinge niciodată: mereu acolo pentru a-i ghida pe unii și pentru a-i enerva pe cei care „înghit” mai greu ideea de libertate.
Pe 24 ianuarie, de Mica Unire, m-am bucurat să văd Berăria H plină ochi, așa cum n-am mai văzut-o până acum. M-am bucurat să văd public de toate vârstele – erau acolo mulți puști de 5-10 ani, care au cântat și au dansat alături de părinții lor până după miezul nopții. Am văzut oameni trecuți de 60 de ani, cu lacrimi în ochi, mai mult strigând decât cântând versurile. Iar cei de 20-50 de ani erau mult mai „conectați” la show-ul de pe scenă decât la bucatele din farfurie, și știm cu toții că nu prea se întâmplă să se răceasca mâncarea în farfurie la Berăria H. Berea, în schimb, a curs neîncetat. A fost seara în care nu am simțit disensiuni între generații. Măcar din acest punct de vedere am făcut notă discordantă cu restul țării, spun asta pentru că a doua zi pe Facebook toată lumea se plângea de câtă dezbinare a fost în România de Ziua Micii Uniri. Fraților, n-ați fost unde trebuie, voi ați pierdut!
Evenimentul a început la ora anunțată, 22.30, și a marcat debutul unei serii de concerte prin care trupa aniversează 55 de ani de carieră. Primul care a urcat pe scenă a fost actorul Aculin Tănase, care s-a străduit să înveselească atmosfera spunând câteva glume, dar având în vedere că oamenii erau nerăbdatori să vadă Phoenix, momentul a trecut aproape neobservat. Imediat a urcat pe scenă Doru Ionescu (TVR) care i-a prezentat pe protagoniștii serii. Încă îmi răsună în urechi iureșul din local, în momentul în care Daath Yug și Valeriu Sepi au pășit pe scenă. Tulnicul lui Daath Yug și capra și clopotele lui Valeriu Sepi au încins atmosfera și au oferit colegilor intrarea în scenă perfectă. Concertul a debutat cu „Ciocârlia”. Au urmat două ore „pline” cu muzică rock de calitate. Între piese, spectatorii au cântat piese precum „Treceți batalioane române Carpații”, „Tot ce-i românesc nu piere”, în timp ce Nicu Covaci îi asculta cu zâmbetul pe buze și un sentiment de mândrie întipărit pe față. După ce oamenii au cântat și un refren din „Noi suntem români”, Nicu a replicat apăsat: „E frumos! Dar n-ajunge doar să ne numim români, mai trebuie să și facem ceva”. A fost replica dură a „părintelui” care, deși își iubește „puii” și e mândru de ei, nu ratează ocazia să tragă un semnal de alarmă. Ascultând piesa „În umbra marelui URSS”, m-au trecut fiorii pentru că am realizat ce ape tulburi ne „înconjoară”, iar textul pare mai actual ca oricând. Un alt moment deosebit al serii a fost cel oferit de invitatul special, Adrian Naidin, care a cântat alături de spectatori, acompaniindu-se la violoncel electric, piesa „Cântec despre Bucovina”. De altfel, Adrian a fost, pe scenă, alături de Phoenix, pe toată durata concertului. Impresionante au fost și solo-urile de chitară ale lui Cristi Gram, precum și charismaticul și tânărul Flavius Hossu (baterie). O surpriză plăcută pentru mine, a fost solistul Bogdan Muntenița, pe care l-am văzut pentru prima dată și care mi s-a părut perfect pentru trupa Phoenix. La fel de mult mi-a plăcut și Costin Adam (solistul de drept al formației). A mai fost pe scenă și Mircea Muntenița la bas (fratele lui Bogdan), o prezență elegantă, „senină”.
A fost o noapte care merita trăită pentru a o povesti nepoților. Sentimente precum cel de unitate, cel de libertate și cel de bucurie sunt tot mai rar întâlnite în 2017, tocmai de aceea amintirea acestui concert este una specială.
Setlist
Ciocârlia
Nunta
Fată verde
Te întreb pe tine soare (doar Bogdan Muntenița la voce)
Anule hanule (doar Bogdan Muntenița la voce)
Mica țiganiadă (doar Bogdan Muntenița la voce)
Strunga
Muguri de fluier
Vremuri
Baba Novak
Apocalipsa
În umbra marelui URSS
Liber
Negru Vodă
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
- MULTUMIRI PRIETENILOR NOȘTRI! - septembrie 1, 2024
- FESTIVALURI, GOLĂNII, BANI, SAU NE FACEM CĂ NU ÎNȚELEGEM? - iulie 16, 2024
