Articol de Iulia Radu
Este primul concert al unui artist grec la care merg, așa că fiți indulgenți cu mine! Abia spre finalul recitalului am înțeles despre ce este vorba, de fapt. Deși începutul a fost mai greu, în sensul că nu am reușit să mă „conectez” la show-ul grecului, am plecat acasă cu amintirea unei seri frumoase. În primul rând, m-a impresionat publicul. Sala Palatului „gemea” de lume! 4.000 de persoane l-au primit cu căldură și entuziasm pe Nikos Vertis. Am văzut multe stegulețe ale Greciei, bannere cu mesaje de susținere și prețuire pentru artist, dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că spectatorii știau toate versurile pieselor incluse în setlist și le-au cântat alături de Nikos fără oprire. Artistul a fost, la rândul său, la înălțime. În vârstă de 39 de ani, Nikos Vertis a debutat în 2003 și a lansat deja 5 albume de studio și două DVD-uri. artistul s-a născut la Gorinchem, Olanda, pe 21 august 1976, iar în 1981 familia lui a decis să se mute în Grecia, la Salonic.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care a fost aranjată scena pentru acest concert. Cei 30 de membri orchestrei lui Nikos Vertis au stat „pe verticală” în stânga, în dreapta și deasupra ecranului uriaș, pe care erau proiectate diverse imagini pentru a sublinia mesajele pieselor, lăsând astfel liberă scena. Inițial, am crezut că Nikos va folosi spațiul acela „generos” pentru a dansa. Dar grecul a fost mai timid la acest capitol. A preferat să stea în fața stativului microfonului și să cânte de acolo, abia spre finalul concertului a schițat câțiva pași de dans. A semnat și câteva aurografe pentru cei care s-au încumetat să meargă în fața scenei cu o hârtie și un pix. Tradiția a fost respectată și de data aceasta, spectatorii aruncând cu garoafe pe scenă.
Nikos a vorbit puțin în limba engleză, a preferat limba greacă și bine a făcut pentru că am văzut că toată lumea din sală înțelegea ce spune. După cum a mărturisit în interviul pe care i l-a acordat lui Andrei Partoș (difuzat săptămâna trecută în emisiunea „Psihologul muzical”, de la Radio România Actualități), în a doua parte a concertului, Nikos i-a lăsat pe spectatori să aleagă ce vor să asculte. Votul publicului a fost unanim: piese dansante (până la acel moment predominaseră baladele)! Și asta au primit, spre marea lor bucurie!
În mod cert, nu știam la ce să mă aștept de la un astfel de concert. Să fie oare același val de entuziasm pe care-l regăsești la un concert latino? Am tot încercat să găsesc variante de răspuns la această întrebare pe drumul spre Sala Palatului. Ei bine, nu! Nicidecum. Muzica grecească îți lasă un sentiment puternic de libertate. Te lași purtat de val și uiți pe bune de toate grijile și nevoile de care te lovești zilnic. Sincer, chiar am crezut că atunci când oamenii spun că „viața este frumoasă și merită trăită la maximum”, este doar o figură de stil. Dar joi seară, am descoperit că pentru greci este un mod de viață. Timp de două ore, nu a contat nimic altceva pentru ei, decât muzica și artistul de pe scenă. Nu au existat „timpi morți”, publicul a cântat și a dansat în permanență. Asta văd foarte rar!
Am aflat de la organizatori (VreauBilet.ro) că Nikos a fost cu adevărat impresionat de primirea de la București și și-a exprimat dorința de a reveni: „Am întâlnit la București un public foarte cald și m-am simțit foarte bine, ca și când aș fi cântat la mine acasă. Este una dintre cele mai tari petreceri la care am fost! De-abia o aștept pe următoarea”.
Nu pot să închei acest text fără să nu punctez două aspecte mai puțin plăcute. A fost primul concert la care am mers după tragedia din Clubul Colectiv. A fost extrem de gol locul din fața scenei, acolo unde stau de obicei fotoreporterii. Nu cred că am mai văzut vreodată doar doi colegi în fața scenei (Luciana Gingărașu era una!). Le doresc însănătoșire grabnică celor care sunt încă în spital! Sper să îi revăd cât mai curând!
Al doilea aspect neplăcut este legat de… public. Este prima dată când merg la Sala Palatului și la plecare văd „munți” de gunoaie (sticle, pahare, pungi), toate lăsate în urmă de spectatori. Urât! Păcat! La așa ceva nu mă așteptam!
Cu speranța că ne vom reîntâlni curând cu Nikos Vertis, închei această cronicuță cu mulțumiri și felicitări organizatorilor! Ne-au dăruit o seară specială!
- DACĂ LE-AȚI RATAT. NOTIȚELE MELE - septembrie 25, 2024
- M-AM NĂSCUT ACCIDENTAL (9.09.2024) - septembrie 9, 2024
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
