Duminică seară am fost la Sala Palatului, unde Paul Surugiu „Fuego” a susținut spectacolul „Suflet de copil”. Este a doua oară când îl văd live pe Paul. Îl știu de când s-a lansat și pot spune că piesa „Toată lumea dansează” era una dintre preferatele mele la vremea respectivă. Apoi, artistul a ieșit de pe „radarul” meu, nici acum nu știu neapărat de ce. A revenit la un moment dat cu acel tsumani de glume (multe dintre ele proaste) făcute pe seama lui, pe care între noi fie vorba, eu nu le-am gustat niciodată. Datorită bunicilor mei, eu am crescut ascultând muzică ușoară românească. Cred că v-am mai spus că una dintre artistele mele preferate a fost, este și va rămâne Marina Florea. Așa că, eu nu am avut niciodată o problemă cu genul muzical abordat de Paul Surugiu. Ok, nu sunt o mare fană a stilului lui (ușor megaloman) și a ținutelor de scenă, dar îmi place cum și ce cântă. Paul Surugiu transmite emoție când este pe scenă. Nu mimează actul artistic. Îl trăiește. I se potrivește perfect numele de scenă „Fuego” (nici nu știu de ce a cam renunțat la el).
Unul dintre motivele pentru care îl admir pe Paul Surugiu, este perseverența lui. E o calitate a învingătorilor! Faptul că a reușit să își urmeze și să își împlinească visul de a cânta ceea ce îl reprezintă. Paul Surugiu este artistul care demonstrează la fiecare spectacol că muzica ușoară VINDE, are public care plătește să vadă un concert. Știu de la cei care merg la concertele lui, că sălile sunt pline oriunde cântă, nu doar în București. Faptul că face totul singur este demn de toată lauda. Impresionant este și că nu îi uită pe artiștii din „garda veche”. Le aduce un omagiu în concertele lui, îi invită în public, în mijlocul spectatorilor. Câți din generația lui mai fac asta în concertele lor?!
Duminică seară, Sala Palatului a fost plină. Am văzut public de toate vârstele, de la 5-6 ani până la 80 de ani. Un public special care nu s-a sfiit să aplaude pe ritmul cântecelor, să cânte alături de artiști, să zâmbească, să danseze, să se bucure. A primit o grămadă de flori de la spectatori. Cred că după fiecare spectacol, Paul își poate deschide câte o florărie. Sigur, a primit și bomboane și alte dulciuri (dar nu suficient cât să-și deschidă și o cofetărie). 🙂 Relația lui cu publicul este una specială pentru că știe să îi includă pe oameni în spectacol. Puțini artiști reușesc să aibă o relație atât de sinceră cu propriul public la spectacole.
Mi-a plăcut mult cum arăta scena Sălii Palatului, parcă intrasem în altă sală… Era împodobită cu flori frumoase și colorate, avea ecrane mari (în spate și în lateral) pe care le-a folosit foarte bine! Toate piesele cântate în spectacol au apărut pe ecrane cu titlu, compozitor și textier. Cred că este singurul care face acest gest (firesc, de altfel).
Paul Surugiu a fost acompaniat de Orchestra Simfonică a Teatrului Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” din Constanța, condusă de maestrul Cristian Obrejan. Jos pălăria pentru modul în care a sunat întreg show-ul! Mi-au plăcut foarte mult și invitații: membrii corului de copii ALLEGRETTO (care aniversează în acest an 50 de ani de activitate), Oana Sîrbu, Daniela Vlădescu, Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale și Horia Moculescu. În sală, i-a avut invitați pe: Mirabela Dauer (ea a urcat pe scenă la final pentru a-i acorda un premiu lui Paul), Stela Enache și Marius Țeicu.
A inclus în setlist destul de puține cântece din repertoriul propriu, s-a axat mai mult pe marile șlagăre ale muzicii ușoare. De altfel, acesta era întreg conceptul spectacolului „Sufletul meu de copil”. S-a bucurat mult și copilul din mine că a avut șansa să reasculte cântece care mi-au marcat viața. Mulțumesc!
- Interferențe - decembrie 3, 2024
- A murit legendarul Helmut Duckadam, la doar 65 de ani. Anunțul a fost făcut de Marcel Pușcaș - decembrie 2, 2024
- Sivert Høyem (ex-Madrugada) pe scena ARTmania 2025, în Piața Mare din Sibiu - decembrie 2, 2024
