Rank Your Records: Brian Molko prezintă Top 8 cele mai bune albume Placebo

iunie 20, 2017

Traducere și adaptare de Mary Alexe
În urmă cu câteva luni, cu ocazia lansării albumului lor aniversar care marchează 20 de ani de Placebo, Brian Molko, solistul trupei, a fost rugat de Noisey să facă un top al albumelor proprii pentru rubrica lor Rank Your Records. Cu mari reţineri şi precizând că nu ar fi făcut asta niciodată dacă nu i s-ar fi propus, Brian a acceptat. Iată pe scurt care a fost ierarhia sa şi cum şi-a argumentat alegerile.
8: Black Market Music (2000) – deşi a fost primul album al lor care a urcat pe locul 1 în topuri, Brian spune că nu au acordat suficientă atenţie lucrului în studio, fiind mai preocupaţi pe partea mondenă a vieţii lor de staruri rock. „Cred că dacă ne-am fi implicat mai mult, probabil am fi avut un album mai luminos şi cu mai multă culoare. Pentru mine, rămâne un album monocrom”.

7: Placebo (1996) – Brian consideră că acest album lasă de dorit din punct de vedere al producţiei. Era primul lor disc, cu piese pe care le califică drept obraznice, rebele şi isteţe, dar destul de naive şi nu din perspectiva compoziţiilor, ci din cea a soundului. „Îmi amintesc, însă, că la vremea respectivă eram plini de entuziasm. Nu ne venea să credem că cineva ne dăduse bani să facem un album. Dar eram foarte necopţi şi încă nu învăţaserăm cum să folosim un studio ca pe un instrument în sine. Pur şi simplu, mie albumul îmi sună foarte tânăr”.

6: Without You I’m Nothing (1998) – lucru la acest album pare să fi fost afectat de relaţia dificilă cu producătorul, Steve Osborne. Brian se declară foarte mulţumit de muzica în sine, de modernitatea soundului, însă consideră că lasă mult de dorit în materie de versuri, motiv pentru care nici nu cântă prea des în concerte piese de pe acest album. Inedit: Evil Dildo conţine un mesaj de ameninţare lăsat pe robotul telefonic al lui Molko. „Ca să fiu sincer, la vremea respectivă mi-am spus «Wow, m-am ajuns. Am scos pe cineva din pepeni!». Era un lucru bun, pentru că asta dovedea că provocam reacţii”.

5: Battle For The Sun (2009) – Brian vorbeşte în termeni foarte buni de relaţia cu producătorul în timpul lucrului la acest album. Singurul lor disc tras în afara Marii Britanii conţine unul dintre cântecele pe care lui Brian îi place cel mai mult să le cânte live, Speak in Tongue. „Cred soundul este, în mare parte, cel al unei trupe aflate în căutarea unei noi identităţi. Poate de asta l-am pus pe locul cinci”.

4: Sleeping With Ghosts (2003) – Un album care explorează forţa memoriei şi modul în care amintirile rămân şi sunt conturate nu doar de mintea, ci mai ales de emoţiile noastre. „Cred că, într-un fel sau altul, pe măsură ce timpul trece, devenim regizorii propriilor noastre amintiri. Noi facem montajul întâmplărilor din viaţa noastră, iar asta include ideea de reflecţie asupra experienţelor noastre în materie de dragoste şi încercarea de a cânta despre asta la modul cel mai abstract cu putinţă”.

3: Meds (2006) – Brian îl consideră probabil cel mai onest album şi, în orice caz, unul născut din mari frământări interioare şi nu numai. Se adunaseră mai multe: consumul de droguri, depresie, relaţia tot mai dificilă cu Steve Hewitt, bateristul (care urma să şi părăsească trupa un an mai târziu) şi perspectiva de a deveni tată, lucru care sporea şi mai mult neliniştile. „Dacă există o motivaţie pentru un soi de radiografie personală înainte de a te autodistruge, ei bine, aceea este responsabilitatea de a deveni de părinte.”

2: Loud Like Love (2013) – Un album care, după cum povesteşte Brian, marchează o schimbare în modul de a scrie cântecele, trecerea de la un stil reflexiv, de tip confesiune, la unul narativ. „În mod paradoxal, asta îţi dă mai multă libertate, îţi permite să fii mai sincer şi mai vulnerabil pentru că te exprimi prin intermediul personajelor”.

1: MTV Unplugged (2015) – Brian s-a declarat extrem de încântat de acest album înregistrat live în august 2015, la The London Studios; vorbeşte despre bucuria de a redescoperi cântece vechi într-o altă lumină şi de a le da o „nouă viaţă”, lucru care, de fapt nu este posibil decât dacă există o legătură emoţională profundă cu acestea. Altfel, spune Molko, lucrurile pot deveni mecanice şi artificiale. „Pentru mine, acest album reprezintă unul dintre vârfurile carierei noastre. Este unul dintre lucrurile de care sunt cel mai mândru”.

În aceeaşi perioadă din care datează această retrospectivă (octombrie 2016), a apărut şi albumul lor aniversar, A Place for Us to Dream, căruia îi datorăm şi ocazia de a-i vedea pe cei de la Placebo pentru a cincea oară la Bucureşti, pe 28 iunie, la Arenele Romane.
Biletele costă 190 lei (în avans) și 220 lei (în ziua concertului). Mai multe info despre concert găsiți aici:
http://andreipartos.ro/placebo-revine-la-bucuresti-28-iunie/

Traducere şi adaptare după Noisey (https://noisey.vice.com/en_us)