Eram la mare în vara anului 1977. Este şi anul cutremurului de la noi. Lucram la Policlinica din Constanţa, dar făceam naveta la discoteca Pui de Urs din Olimp…Au fost câteva sezoane când am lipsit din Costineşti…Când am aflat că Elvis a murit n-am crezut şi am sunat (la vremea aia era extrem de greu să suni de acolo la Bucureşti) de la o recepţie de hotel la 3-4 prieteni care nu ştiau nimic. Am ajuns la o prietenă de la Biblioteca Americană unde mi s-a confirmat. Nici nu vă puteţi imagina ce jale era pentru publicul aflat la odihnă atunci, când am anunţat! Nici eu nu credeam că-l ştie atîta lume, că-l admiră aşa mulţi. Pentru generaţia mea a însemnat enorm, pentru că noi vedeam filmele, ascultam piesele, dansam toţi rock’ n’ roll sau swing, fetele erau înnebunite după el, băieţii-şi lăsau perciuni ca ai lui, unii purtau pantaloni albi evazaţi ca ai lui ş.a.m.d. Dacă nu aveai măcar 10-15 piese cu Elvis nu contai. De-a lungul anilor am tot adunat, şi recunosc, că deşi faţa lui (atitudinea lui) mă enerva adesea, îmi plăcea teribil de mult cum cânta. Şi acum pot spune acelaşi lucru! Ca actor nu pot spune că m-a impresionat vreodată, dar ca solist, ca om de show rămâne un model greu de egalat! Ascultaţi-l mult şi-l veţi iubi!
- Psihologul Muzical (ediția 966): 2 ore live, Mălina Olinescu și Dan Stesco, Top Cântecele Săptămânii (10.04.2021) - aprilie 10, 2021
- Holbările lui Andrei: nocturnele otrăvite (pamflet de culcare 6.04) - aprilie 7, 2021
- Medicii care neagă pandemia ar trebui să își piardă dreptul la liberă practică - aprilie 4, 2021