Ștefan Hrușcă, live la Sala Palatului (15.12.2014)

decembrie 21, 2014

247

GALERIE FOTO aici!Îmi pare rău pentru cei care se așteaptă la o cronică de concert. Nu o veți avea. Mai jos găsiți o simplă înșiruire de trăiri. Motivul este cât se poate de simplu: eu nu l-am văzut pe Ștefan Hrușcă. Nu! Eu mi-am retrăit copilăria, momentele acelea speciale când mergeam la colindat cu prietenii și târam după mine o desagă (uneori mai grea decât mine!) plină cu covrigi, cozonac, nuci, rahat, mere, cornulețe și alte bunătăți. Mi-am amintit cât de tare strigam la porțile vecinilor „primiți colindul?”, cât ne mai certam ziua când trebuia să decidem ce colinde vom cânta în seara respectivă… Ba mai mult decât atât, parcă auzeam și simțeam cum scâțâie zăpada sub pașii mei. La concertul lui Ștefan Hrușcă mi-am dat seama și cât de norocoasă am fost că am avut o astfel de copilărie. Deși mă mândresc cu faptul că m-am născut în București, n-aș schimba pentru nimic în lume copilăria petrecută alături de bunici. Din când în când, întrerupeam șirul amintirilor pentru a privi în sală. Aproape 4.000 de oameni erau „pierduți” în propriile amintiri (și judecând după chipurile lor erau amintiri frumoase), unii murmurau încet alături de artist, alții îl ascultau cu mâine împreunate, de parcă se rugau. Erau oameni de toate vârstele în sală de la 7 la 70 de ani. Nici nu mai știu când a fost ultima oară când am mers la un concert unde spectatorii nu sunt preocupați de iPod, iPhone sau aparate foto pentru a filma sau fotografia… nu! De data asta oamenii parcă erau în transă, savurau fiecare piesă. Am văzut bătrâni fericiți, pensionari cu zâmbete largi pe față. Hai, fiți sinceri, de când n-ați mai văzut un astfel de tablou?

Hrușcă susține concerte de colinde de 24 de ani! A declarat pe scena Sălii Palatului că „toate colindele noastre reprezintă codul genetic al moralei și credinței poporului român”. A mai spus că se gândește ca la primăvară să susțină măcar câteva spectacole de folk. Vestea a fost primită cu entuziasm de spectatori! Sperăm să se țină de cuvânt! Și-a cerut scuze că a lipsit anul trecut, a spus că i-a colindat pe românii din diaspora: „acesta este singurul motiv pentru care am lipsit”. Apoi ne-a povestit că înainte de concert a dat câteva interviuri unor televiziuni, deși nu se consideră nici fotogenic, nici telegenic și deci nu-i plac interviurile televizate. „Jurnaliștii de la aceste televiziuni mi-au spus că parcă nu vine Crăciunul dacă nu vă colind eu. Vi se pare, dragilor. Crăciunul vine oricum, poate doar v-ați obișnuit voi cu mine. Dar Crăciun este oricum”, a spus Ștefan în aplauzele asurzitoare ale publicului.

Stefan Hrusca si Florin Piersic la Sala Palatului 15.12.2014

La intrare, când am primit instrucțiunile pentru fotoreporteri, ni s-a spus că Florin Piersic va urca pe scenă în jur de ora 21.00. Nu știu când a „zburat” timpul, dar când m-am uitat la ceas și am văzut că era 21.40 și Piersic încă nu venise, m-am gândit că poate prinsese rădăcini prin culise și de aceea nu a intrat încă… Gândul mi-a fost alungat rapid de un colind pe care-l cântam des în copilărie: „Deschide ușa, creștine”. A urmat „O, ce veste minunată” și, ca un făcut, la final, Ștefan l-a invitat pe Florin Piersic pe scenă. Atunci am aflat și de ce a întârziat, actorul venea direct de la teatru unde jucase în piesa „Străini în noapte”. Era emoționat și fericit că se află alături de Hrușcă. Ne-a povestit cum l-a cunoscut, apoi a spus tuturor că este ziua lui Ștefan. Drept urmare, sala s-a ridicat în picioare și i-a cântat „La mulți ani” lui Ștefan, un moment extrem de emoționant. Hrușcă a zis că ziua lui a fost pe 8 decembrie, dar cum nu avea microfon am auzit doar noi, cei din față. Florin s-a amuzat puțin pe cele scrise de presă despre apariția lui în cadrul acestui concert: „au scris jurnaliștii că dacă vin eu, Hrușcă nu apucă să colinde. Dar o să fiu scurt, veți vedea și o să vă pară rău”. Și chiar așa a fost pentru că după ce a glumit puțin cu noi, Florin a recitat poezia scrisă de Adrian Păunescu, „Repetabila povară” și s-a retras în aplauzele furtunoase ale spectatorilor ridicați în picioare în semn de respect față de un mare artist. „Rugați-vă să mai vină un an și să prind și eu 80 de ani! Dacă prind 80 nu mai scăpați de mine niciodată!”, a spus Florin cu umor.

După plecarea lui Piersic, concertul a continuat cu un moment la fel de sensibil și emoționant. Cu piesa „Rugă pentru părinți” Ștefan i-a făcut pe oameni să lăcrimeze. Se crease o emoție atât de puternică în sală, încât mi-am stăpânit cu greu lacrimile. Au fost și mici probleme de sunet tocmai la această piesă, în sensul că la primele versuri nu s-a auzit vocea artistului. Dar spectatorii l-au ajutat să treacă peste acest moment, cântând alături de el. Pe lângă piesele amintite, am mai ascultat și Florile Dalbe, Trei Pastori, Afara Ninge Linistit, Linu-i Lin, Sfanta-i Sara de Craciun, asta pentru a enumera doar câteva. Spectacolul s-a încheiat la 22.30 cu o sesiune de autografe în holul Sălii Palatului.

Pe 15 decembrie, seara, am regăsit bucuria sărbătorilor de iarnă, sentimentul acela cald pe care-l simțeam de fiecare dată când începeau în casă pregătirile de Crăciun: de la alegerea în piață a bradului și împodobirea lui, până la pregătirea bucatelor, tăierea porcului, coacerea cozonacilor și ziua propriu-zisă de Crăciun, când mergeam la Biserică. Toată această perioadă era însoțită de colinde în casa noastră. Dar de când am venit în București, am uitat de toate acestea, e straniu cum te „fură” și te îndepărtează de tradiții agitația Capitalei. Așa că nu pot decât să îi mulțumesc lui Ștefan Hrușcă pentru că mi-a amintit ce copilărie minunată am avut și m-a făcut să simt din nou că e Crăciun. De fapt, asta a însemnat pentru mine concertul lui Ștefan Hrușcă: reconectarea la copilul din mine și la tradiții. Acum… nu-mi rămâne decât să-l aștept cuminte pe Moș Crăciun!